sf3.ro Web analytics

Botezul spre iertarea păcatelor

Evreii aflați la cumpăna veacurilor, sunt chemați la pocăință și botez spre iertarea păcatelor. Problema care ne interesează este dacă botezul este o condiție pentru iertarea păcatelor.

Faptele apostolilor 2:38 "„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. "

Învățătura Noului Testament

Nu este de mirare că nicăieri în epistolele Noului Testament, în pasajele didactice, în pasajele care ne prezintă doctrina mântuirii, botezul nu este o condiție pentru iertarea păcatelor. Nu există nici o excepție, iar acest lucru trebuie să ne dea serios de gândit cu privire la prezența acestui aspect la Cincizecime.

Iertarea păcatelor vine prin Numele Lui (Luca 24:47; Fapte 10:43; 13:38), prin sângele lui Hristos (Efeseni 1:7; Coloseni 1:14; Evrei 9:22), prin legământul cel nou încheiat în sângele Lui (Matei 26:28) și prin pocăință și credință (Luca 24:47; Fapte 3:19; 5:31; 26:18).

Așadar, dacă nu am avea acest pasaj nimeni nu ar spune că iertarea păcatelor ar fi legată în vreun fel de botez. Toate pasajele scrise cu scopul de a prezenta doctrina mântuirii nu leagă în vreun fel mântuirea de botez.

Porunca Domnului Isus

Luca 24:47 "Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. "

În Marea Trimitere pe care Domnul o dă ucenicilor nu se menționează botezul în legătură cu iertarea păcatelor. Este cu adevărat important să observăm că Domnul Isus omite acest lucru. El stabilește practica care trebuia aplicată în contextul neamurilor pentru toți ucenicii, nu doar pentru o situație specifică. Oare ar fi făcut El acest lucru dacă botezul era esențial?

Predicile apostolilor

Cu excepția primei predici de la Cincizecime peste tot se omite botezul în relație cu iertarea păcatelor. Acest lucru nu este la voia întâmplării mai ales că vedem practicat botezul peste tot în Faptele Apostolilor. Nu vedem de ce apostolii ar fi omis un aspect atât de important. A pretinde că el este implicit în aceste pasaje fără să fie menționat în vreunul este o interpretare cu totul speculativă. Se afirmă însă că iertarea păcatelor este dată de Hristos (Fapte 5:31), prin credința în Numele Lui (Fapte 10:43), în El (Fapte 13:38)

Precedentul botezului spre iertarea păcatelor

Ceea ce ne ajută să înțelegem semnificația acestui pasaj este un alt exemplu care a precedat acest caz de botez spre iertarea păcatelor. Este vorba despre botezul lui Ioan, un botez care a fost o chemare publică a Israelului etnic la pocăință și credință în Hristos. Acest botez a fost doar pentru Israel.

Acest botez a fost o declarație a lui Ioan că Israel nu se afla într-o condiție spirituală corectă și că rădăcinile etnice nu îi ajutau cu nimic înaintea lui Dumnezeu. Ioan face o ruptură în gândirea evreiască în ceea ce privește condițiile binecuvântării - ele nu sunt legate etnic, ci spiritual; ele vin prin pocăință, nu prin sânge evreiesc.

Acest caz aduce lumină asupra modului în care trebuie să înțelegem acest botez spre iertarea păcatelor.

În primul rând, observați că este numit botezul pocăinței (Marcu 1:4, Luca 3:3). Botezul era un rezultat, o dovadă, un efect al pocăinței. Așadar, Ioan prioritizează pocăința.

În al doilea rând această pocăință era însoțită de dovezi: mărturisirea păcatelor (Matei 3:6, Marcu 1:5) și fapte vrednice de pocăință (Matei 3:8, Luca 3:8). Nimeni nu avea voie să se înșele că este iertat de păcate doar pentru că s-a botezat.

Iertarea păcatelor este legată de botez nu printr-o relație spirituală de cauză și efect, ci este legată de botez printr-o relație de realitate - dovadă. Pocăința trebuie să fie realitatea iar botezul este dovada publică. Pentru ei botezul era o dovadă a pocăinței pentru că a te boteza pentru ei însemna o rupere față de gândirea și practica iudaică. Cu adevărat, botezul era un act curajos în această cultură în care tradiția era un factor esențial al culturii lor.

Contextul pasajului

Contextul acestui pasaj ar trebui să ne arate că avem de-a face cu o situație cu totul specială.

Într-un fel avem de-a face cu o situație similară ca cea a lui Ioan Botezătorul. Nu degeaba Petru folosește același tip de abordare predicând pocăința, botezul și iertarea păcatelor.

Ne aflăm la punctul în care noua formațiune spirituală - adunarea, tocmai s-a format. Duhul Sfânt coboară peste Adunare, nu peste Israelul etnic. Promisiunile lui Dumnezeu nu sunt oferite iudeilor, ci creștinilor. Dumnezeu nu mai lucrează acum cu națiunea Israel, ci cu credincioșii din Adunare, nu mai lucrează ca în Vechiul Legământ, ci după noua paradigmă a Noului Legământ.

Poporul Israel și-a arătat atitudinea față de trimisul lui Dumnezeu - Mesia crucificându-L și, de aceea, ei au fost excluși de Dumnezeu. Petru îi confruntă cu acest păcat: Faptele apostolilor 2:23 "pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. "

O parte considerabilă din cei care au auzit această confruntare au fost convinși de păcatul lor: Faptele apostolilor 2:37 "După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?”"

Ce trebuiau să facă?

Petru le spune că trebuie să se pocăiască de păcatul lor, să regândească ceea ce au făcut și să se dedice lui Dumnezeu adăugându-se la noua formațiune spirituală, acceptând noul mod de lucru a lui Dumnezeu. Dar o asemenea tranziție însemna o acuzare a poporului evreu care L-a ucis pe Mesia și o separare de el. Acest lucru era de neimaginat pentru un evreu. Asta însemna persecuție, rușine, asociere cu Isus care era privit ca un răstignit în rușine, un revoltător și un hulitor.

Dacă pocăința lor era reală ea trebuia demonstrată prin acest act de separare de vechiul sistem. Acest lucru trebuia dovedit prin botez. Botezul era o adăugare la adunare și o separare de lume. Petru îi confruntă și le arată că poporul din care făceau parte era un neam ticălos: Faptele apostolilor 2:40 "Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” " Aceasta era o acuzație cu totul ieșită din comună mai ales că el vorbea despre poporul Israel, poporul lui Dumnezeu.

Din acest motiv botezul este legat de iertarea păcatelor. Pentru că botezul în cazul lor era o dovadă puternică a faptului că s-au pocăit de păcatul uciderii și respingerii lui Mesia, că se separau de neamul ticălos care L-a ucis și că se dedicau noii formațiuni spirituale - Adunarea, indiferent de riscurile care veneau odată cu această convertire.

Porunca lui Petru

Faptele apostolilor 2:38 "„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. "

Petru prezintă aici botezul ca o poruncă, și de aceea unii spun că acesta este modelul în care ar trebui predicată astăzi Evanghelia și acesta este pasajul doctrinar prin care trebuie interpretate toate celelalte din care lipsește această sintagmă botez spre iertarea păcatelor.

Am arătat deja că această idee ignoră contextul cu totul special în care se afla poporul Israel atunci. Evreii L-au ucis pe Mesia și erau chemți la pocăință, ei erau chemați să se alăture noii formațiuni spirituale prin botez, ei erau chemați să se separe de vechiul sistem iudaic de care erau atât de alipiți, ei erau chemați să demonstreze public în fața neamului lor pocăința lor și convingerea că iertarea păcatelor nu vine decât prin Isus pe care tocmai L-au respins ca națiune.

Așadar, noi nu negăm că Petru prezintă totul ca pe o poruncă, ci spunem, așa cum contextul ne arată suficient de clar, că acesta este un context cu totul special cu niște nuanțe care astăzi lipsesc și care fac confuză prezentarea Evangheliei în felul acesta. Dacă lipsește o explicare precisă a situației și contextului lor atunci ar trebui să evităm și chemarea la pocăință în felul acesta.

Doctrina lui Petru

Sunt două aspecte doctrinare din chemarea Evangheliei în felul în care a fost prezentată de Petru care ne arată că el a înțeles doctrina iertării păcatelor în același fel ca și apostolii ceilalți și că Petru nu înțelege altceva prin expresia botez spre iertarea păcatelor decât că botezul demonstrează iertarea păcatelor.

Faptele apostolilor 2:38 "„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. "

În primul rând Petru arată ca și în alte pasaje că doar prin pocăință se primește iertarea păcatelor. De aceea el spune că întâi trebuie să existe pocăință și abia mai apoi botez. Botezul nu realizează nimic dacă nu există pocăință.

În al doilea rând, există o expresie esențială în acest text care în multe situații este ignorată. Petru spune că botezul trebuia să se facă în Numele lui Isus Hristos și apoi menționează iertarea păcatelor. Așadar, iertarea păcatelor simbolizată prin spălarea cu apă din botez este câștigată prin Numele Lui Isus. Această învățătură este în conformitate cu întreaga învățătură a Noului Testament. Așadar, iertarea păcatelor este în Numele lui Isus.

Botezul arată spre Domnul Isus. Botezul este un act reprezentativ care arată Evanghelia, adică pe Domnul Isus. La fel cum Isus a murit și a înviat pentru iertarea păcatelor noastre, la fel noi suntem uniți cu El în moartea și învierea Lui și astfel avem iertarea păcatelor. Arătăm această realitate spirituală prin botezul care conține acest simbol al apei care spală.

Nuanțări esențiale conclusive

  1. Botezul nu stabilea poziția lor față de Hristos, ci poziția lor față de sistemul iudaic învechit. Era o dezlipire de iudaism (sau de păgânim în cazul neamurilor) și o alipire de adunare. Așadar, botezul are un aspect eclesial și social, nu soteriologic (mântuitor) în privința aceasta.

  2. Botezul nu era modul de primire a iertării păcatelor, ci o pecetluire publică a iertării păcatelor în urma pocăinței. Această iertare era declarată prin actul botezului și era un mod de mărturisire pentru cei care respingeau Evanghelia. Botezul dovedea public și vizibil pocăința de păcate și iertarea primită în dar.

  3. Botezul nu era o încreștinare spirituală, ci o încreștinare eclesială - adică o acceptare din partea adunării lui Hristos a unui individ ca fiind creștin. El intră pe terenul Adunării prin acest act. Mântuirea depinde de pocăință dar acceptarea în adunare depinde de botez.

  4. Botezul nu arăta poziția cerească a candidatului, ci poziția pământească în relație cu lumea, sistemul iudaic și adunarea Noului Legământ. Așadar, întotdeauna botezul trebuie privit ca o reprezentare vizibilă a poziției pământești.

  5. Botezul nu conferea iertarea păcatelor, ci era o autentificare și o mărturisire publică a acestei iertări. Botezul nu era o recunoaștere din partea lui Dumnezeu, ci o recunoaștere din partea oamenilor. Actul conferirii iertării aparține lui Dumnezeu, dar actul recunoașterii ține de adunare.

  6. În ce privește aspectul soteriologic, botezul funcționează ca un act vizibil, public, exterior care arată în afară botezul spiriutal al Domnului Isus (în moartea și învierea Sa) și efectele acestuia în viața individului (unirea cu Hristos, iertare de păcate, regenerare). Cu alte cuvinte, botezul arată atât Esența Evangheliei (Hristos) cât și efectele Evangheliei în viața individului.

Alte legături biblice cu iertarea păcatelor

Biblia leagă iertarea păcatelor de Domnul Isus și jertfa Lui, de legământul cel nou, de pocăință + credință și de botez.

Faptul că iertarea păcatelor nu se leagă în același fel de aceste elemente trebuie să fie evident pentru oricine.

De exemplu, pocăința nu poate câștiga iertarea păcatelor deoarece noi știm că iertarea păcatelor nu se realizează decât prin jertfa de sînge. Așadar, rămâne să stabilim funcția fiecărui element în relație cu iertarea păcatelor.

(1) Legământul cel nou (temelia legală)

Matei 26:28 "căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. "

Legământul cel nou oferă cadrul legal în care Domnul Isus cumpără pentru noi iertarea păcatelor. Acest legământ este unilateral pentru că Dumnezeu n-a stat la sfat cu noi ca să ne întrebe dacă dorim să intrăm în el. Pe baza promisiunilor planului acest legământ ne este câștigată iertarea păcatelor.

(2) Persoana și jertfa de sânge a lui Hristos (actul răscumpărător)

Efeseni 1:7 "În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său"

Luca 24:47 "Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.“

Faptele apostolilor 5:31 "Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor."

Faptele apostolilor 10:43 "Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”"

Faptele apostolilor 13:38 "Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor"

Deși legământul cel nou oferă cadrul legal și reprezintă cadrul în care planul și promisiunile lui Dumnezeu se împlinesc totuși prin el însuși nu aduce iertarea păcatelor decât în virtutea relației sale cu moartea Domnului Isus, El fiind acela care prin sine însuși, prin jertfa lui de sînge, prin moartea lui a plătit pentru toate călcările noastre de lege. Jertfa lui este temelia meritorie a iertării.

(3) Pocăința și credința (primirea binecuvântării)

Luca 24:47 "Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.“

Faptele apostolilor 5:31 "Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor."

Faptele apostolilor 10:43 "Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”"

Pocăința și credința reprezintă modul în care omul primește iertarea câștigată de Cristos. Această convertire nu este o faptă sau o stare meritorie, ci este tocmai opusul, ea îl arată pe omul care vine cu mâinile goale la Dumnezeu fără nicio contribuție, pentru a primi ceea ce nu poate câștiga. Ea reprezintă aspectul subiectiv al mântuirii, cel obiectiv fiind Hristos în răscumpărare. Convertirea este ceea ce, in perspectiva umană, îl pune pe om în relație nouă cu Dumnezeu.

(4) Botezul (actul vizibil simbolic)

Faptele apostolilor 2:38 "„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh."

Botezul reprezintă separarea de lumea vinovată și alipirea de adunarea răscumpărată, iertată de păcate, care proclama mesajul iertării păcatelor în Isus. De aceea, botezul are un aspect eclezial și social. Este o declarație față de lume dar și față de adunare. Botezul este exprimarea exterioară a unei realități interioare, și anume – că am murit, am fost îngropați și am înviat împreună cu Iisus, cu alte cuvinte că am fost beneficiari ai Evangheliei, adică ai lucrării răscumpărătoarea a Domnului Isus realizată prin moartea, îngroparea și învierea Sa.