sf3.ro Web analytics

Împlinirea Sabatului

Credincioșii nu cred că Sabatul a fost anulat sau înlocuit. Acestea sunt două acuzații aduse deseori de către sabatarieni (cei care țin Sâmbăta ca zi sfântă de închinare). La aceasta contribuie credincioșii ignoranți care nu-și cunosc temelia credinței lor în această privință.

Aici nu pot detalia toate motivele dar voi expune pe rând câteva argumente importante pentru care cred că rânduiala Sabatică a încetat odată cu venirea Domnului Isus Hristos. Pe mine nu mă interesează ce a oficializat vreun împărat după câteva sute de ani. Este irelevant. Ceea ce ne interesează este ce spune Scriptura.

I. Hermeneutica biblică

Nu există pasaje didactice. Argumentele aduse pentru existența Sabatului nu sunt preluate din poruncile, practica sau explicațiile date de apostoli către biserica primară. Acest lucru trebuie spus apăsat și deslușit. Faptul acesta trebuie să ne dea serios de gândit.

Nu există pasaje scrise bisericii Noului Legământ. Mai mult, nu există pasaje care să fie scrise Bisericii, în Noul Legământ, care să traseze practica Sabatului, ceea ce este cu adevărat problematic. Pasajele doctrinare trebuie încadrate în legământul potrivit.

Nu se înțelege relația prefigurare - împlinire. Continuitatea Sabatului se bazează pe neînțelegerea relației dintre prototip/prefigurare și împlinire. Sabatul a fost un prototip prezentat la creație și împlinit în orice chip în Hristos Isus.

II. Sabatul de la Creație

În Sabatul de la creație vedem că Dumnezeu sfințește ziua a șaptea în care Dumnezeu S-a odihnit, nu omul. Este o pură speculație că Adam s-a odihnit.

Pe de altă parte, odihna despre care se vorbește în Geneza nu este o odihnă fizică pentru că Dumnezeu nu este corporal, ci este duh. Odihna este satisfacția lui Dumnezeu față de tot ceea ce a creat ca să fie în stăpânirea omului.

Dumnezeu nu S-a odihnit închinându-Se. Cui să se închine? Sabatarienii zic că Sabatul este o zi sfântă de închinare. Cui S-a închinat Dumnezeu? Ei spun că Dumnezeu lasă un tipar acolo. Unde a lăsat un tipar?

De asemenea, ni se aduce în discuție mereu faptul că există un ciclu - a șaptea zi trebuie să fie ziua de odihnă. Întrebarea este: cât S-a odihnit Dumnezeu? Ne mai arată Scriptura că Dumnezeu a înecput lucrul de duminică? Nu! Nici vorbă. Aspectul ciclic este o speculație.

Sabatul de la creație a fost odihna în care omul a fost chemat să intre și să trăiască necurmat. Spun răspicat că nu avem dovezi că în Geneza omul a fost chemat să respecte un sabat ciclic, că nu există dovezi cu privire la vreo poruncă dată omului și că aceasta nu a fost nicidecum o zi de închinare.

Cifra 7 este simbolul perfecțiunii ceea ce arată că tot ceea ce Dumnezeu a făcut era foarte bun. Dumnezeu nu a avut o obsesie cu a șaptea zi per-se, ci a chemat omul să se bucure de perfecțiunea lucrărilor Sale și să se bucure de șalomul edenic creat pentru el.

III. Sabatul după cădere

Este straniu că 2500 de ani nu se menționează nimic de Sabat până la ieșirea poporului Israel din Egipt. De ce acest lucru? Pentru că, după căderea omului în păcat acesta a pierdut șalomul, pacea și odihna edenică, iar Dumnezeu S-a apucat iar de lucru în înfăptuirea planului mântuirii. De aceea, Hristos calcă Sabatul, la fel cum preoții au făcut-o.

Ioan 5:16-17 "Din pricina aceasta, iudeii au început să urmărească pe Isus şi căutau să-L omoare, fiindcă făcea aceste lucruri în ziua Sabatului.Dar Isus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum şi Eu, de asemenea, lucrez.” "

IV. Desființarea Sabatului prefigurată în preoție

Observați un aspect foarte important - Hristos nu se justifică înaintea fariseilor arătându-le că El calcă doar rânduielile tradiției cu privire la Sabat, ci justifică cu Scriptura călcarea Sabatului! Isus nu se apără arătând că El nu calcă Sabatul, ci îi lasă pe farisei să fie convinși de această realitate.

Hristos călca sabatul făcând vindecări. De ce? Pentru că acesta este lucrul simbolizat de Sabat - eliberarea, satisfacția și bucuria. Hristos lucrează în Sabat pentru a arăta că lucrarea Lui, lucrarea mântuirii, este de fapt semnificația adevărată a Sabatului. Odată ce această lucrare S-a împlinit, simbolul Sabatului încetează la fel cum a încetat paștele, circumcizia și alte rânduieli vechi.

Mai mult, Hristos dă un exemplu de călcare a Sabatului în relație cu circumcizia: Ioan 7:22 "Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului." De ce? Pentru că circumcizia era semnul legământului cu Avraam, înainte de a fi un semn în vechiul legământ. Hristos arată prioritatea legământului Avraamic față de Vechiul Legământ care a instaurat Sabatul. Ce ne spune nouă acest lucru? Același lucru pe care l-a spus Pavel: Galateni 3:17 "Iată ce vreau să zic: un testament pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită după patru sute treizeci de ani. " Cu alte cuvinte, harul are prioritate în fața legii iar dispensația legii a fost temporară

Priviți la al doilea exemplu de călcare biblică a Sabatului: Matei 12:5 "Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de Sabat, preoţii calcă Sabatul în Templu, şi totuşi sunt nevinovaţi?" De ce Hristos dă acest exemplu? Pentru că El era împlinirea sacrificiilor aduse de toți acești preoți. Ce se arată prin aceasta? Ce legătură este între călcarea Sabatului și jertfele aduse de preoți? Jertfele lor acopereau păcatul, fapt împlinit în jertfa lui Hristos care a șters tot păcatul și a adus adevăratul Sabat al mântuirii!

V. Sabatul de la creație la Christos

Există trei faze de dezvoltare a Sabatului. El a fost întâi prezentat ca prototip la creație. Ulterior a fost prezentat ca prefigurare în Legea dată Israelului. Acest Sabat prevestea venirea lui Hristos și a odinei mântuirii. În final Sabatul a fost manifestat în plinătate prin mântuirea adusă de Domnul Isus. Ciclul acesta de a șaptea zi ca zi de odihnă este împlinit în Hristos deplin când omul se odihnește de toate lucrările Sale pentru totdeauna în Hristos, nu doar în ziua de sâmbătă.

Această lucrare surclasează aspectul ciclic și aspectul de încetare a muncii fizice din Sabat. Asta ne spune autorul cărții Evrei în capitolul 4: că cel care intră în mântuirea lui Hristos se odihnește de lucrările sale (spirituale) ca Dumnezeu de ale Sale (fizice).

VI. Sabatul poruncit în constituția Israelului

Sabatul face parte din Decalog. Decalogul nu este constituția bisericii și nici documentul legal care stă la baza Noului Legământ, ci al Vechiului Legământ făcut cu poporul Israel.

Neemia 9:13-14 "Te-ai coborât pe Muntele Sinai, le-ai vorbit din înălţimea cerurilor şi le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învăţături şi orânduiri minunate. Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt şi le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învăţături şi o Lege. "

Să punem câteva întrebări importante care ne vor elucida scopul Decalogului.

  • Unde a fost dat Decalogul? La Muntele Sinai.

  • Cine era prezent acolo? Doar poporul Israel.

  • De ce a fost dat? Ca document aflat la baza Vechiului Legământ.

  • Prin cine a fost dat? Prin Moise, mijlocitorul Vechiului Legământ.

Așadar, acest document, această constituție, acest document legal - Decalogul - nu este revelat pentru toate neamurile sau toată omenirea, ci este revelat pentru poporul Israel ca document legal ce stătea la baza Vechiului Legământ făcut cu poporul Israel și mediat de către Moise, reprezentantul acestui legământ și al Legii.

În mod foarte clar și în repetate rânduri Biblia numește Legea - Legea lui Moise nu pentru că ea nu venea de la Dumnezeu, ci pentru că era legată de El ca reprezentant și mijlocitor al Vechiului Legământ. Acestea sunt câteva afirmații importante: Moise ne-a dat Legea (Deut 33:4). Legea a venit prin Moise (Ioan 1:17). Legea lui Moise (1 Împărați 2:3, 2 Împărați 23:25, 2 Cronici 23:18, 30:16, Ezra 3:2, 7:6; Daniel 9:11, 13; Maleahi 4:4; Luca 2:22, 24:44, Ioan 7:23, Fapte 13:39, 15:5, 28:23, 1 Cor. 9:9, Evrei 10:28).

Israel ca națiune nu este Biserica iar Vechiul Legământ este abolit. Odată cu abolirea Vechiului Legământ și îndepărtarea poporului Israel, constituția lor - Decalogul, și-a încetat valabilitatea ca document legat pentru credincioși.

VII. Legământul cel vechi a încetat cu toate rânduielile Sale

(1) Biblia nu trebuie să spună expres că Sabatul a încetat. Este suficient să spună că Vechiul legământ a încetat așa că toate legile sale nu mai sunt valabile pentru Biserica Noului Legământ. Această legătură dintre Lege și Legământ este făcută foarte clar în toată Sfânta Scriptură.

Decalogul este numit cuvintele legământului arătând foarte clar că este la baza legământului cel vechi făcut cu poporul Israel (Deuteronom 29:1,9,19; 2 Împărați 23:2,3; 34:30, 31; Ieremia 11:3,6,8). Exodul 34:28 "Moise a stat acolo cu Domnul patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. N-a mâncat deloc pâine şi n-a băut deloc apă. Şi Domnul a scris pe table cuvintele legământului, Cele Zece Porunci."

(2) Decalogul era așezat în "chivotul legământului" arătându-se suficient de clar legătură directă cu legământul în care erau evreii. Chivotul nu a aparținut niciodată bisericii sau Noului Legământ. Odată cu desființarea ritualurilor vechi-testamentare a fost îndepărtat și acest Decalog cu funcția de Lege a poporului lui Dumnezeu. Deuteronomul 31:9 "Moise a scris legea aceasta şi a încredinţat-o preoţilor, fiii lui Levi, care duceau chivotul legământului Domnului, şi tuturor bătrânilor lui Israel."

(3) În Noul Testament ni se vorbește despre încetarea Legământului cel vechi și a Legii care a stat la baza acestui legământ. Nu ne încape aici spațiul ca să arătăm toate dovezile biblice în favoarea acestei afirmații.

Evrei 7:12 "Pentru că, odată schimbată preoţia, trebuia numaidecât să aibă loc şi o schimbare a Legii."

Evrei 7:18-19 "Astfel, pe de o parte, se desfiinţează aici o poruncă de mai înainte din pricina neputinţei şi zădărniciei ei – căci Legea n-a făcut nimic desăvârşit – şi, pe de alta, se pune în loc o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu."

Luca 16:16 "Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte: şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală."

VIII. Sabatul, în mod specific, a fost un semn a lui Dumnezeu pentru Israel

A fost un semn că Domnul este Domnul lor (Exod 31:13, Osea 2:11, Ezechiel 20:20), un semn special al legământului (Exod 31:16, Leviticul 24:8), un semn al sfințirii lui Israel (Ezechiel 20:12), un semn al eliberării Israelului din Egipt (Deuteronom 5:15).

Nicăieri Scriptura nu prezintă Sabatul ca un semn pentru biserică, pentru Noul Legământ. Singurele semne ale Noului Legământ prescrise de Însuși Hristos sunt botezul și Cina Domnului.

Dacă Sabatul este semnul legământului și acest legământ a încetat este clar că a încetat și semnul: Exodul 31:16-17 "Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei şi urmaşii lor, ca un legământ necurmat. Aceasta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic, căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.’”"

IX. Sabatul nu este prezentat printre rânduielile Noului Legământ

Nu este PORUNCIT de Hristos sau apostoli.

Nu este PRACTICAT de biserică (la Ierusalim sau în alte biserici. Este practicat doar în Sinagogi de către evrei). Nu este EXPUSĂ învățătura despre Sabat - în nici o epistolă nu se explică învățătura despre sabat pentru neamuri. Singurul loc unde se explică sabatul se arată sensul spiritual al mântuirii (Evrei 3). Nu există precizat nici un PĂCAT sau pericol legat de ziua Sabatului. Nu avem nici o PEDEAPSĂ sau avertizare în legătură cu călcarea Sabatului. Nu avem nici o PROMISIUNE în legătură cu ținerea Sabatului

În Noul Testament nu este prezentat Sabatul nicăieri așa cum este prezentat în Vechiul Testament. Dacă luăm simbolurile și semnele bisericii: Cina și Botezul - ambele sunt poruncite, practicate, explicate, legate de o promisiune, de păcat și de o pedeapsă. Rânduielile Noului Legământ sunt clar prezentate, prescrise, poruncite, explicate și detaliate. Nimic despre Sabat.

X. Este ignorat întotdeauna când sunt prezentate poruncile din Decalog

Este inutil să prezentăm vreun text pentru simplul fapt că nu există niciunul în tot Noul Testament care să facă măcar aluzie la porunca ținerii Sabatului.

Există câteva situații specifice în care Hristos și apostolii aduc în discuție poruncile din Decalog dar niciodată nu pomenesc Sabatul. Lipsa pomenirii Sabatului și motivul pentru care sunt pomenite alte legi se află în faptul că Sabatul S-a împlinit deplin în Hristos în timp ce alte legi reprezintă principii ale lui Dumnezeu care se regăsesc atât în Decalog cât și în Legea lui Hristos, deși în aceasta din urmă într-o altă profunzime și lumină.

XI. După cum Sabatul a fost umplut de Dumnezeu cu semnificații multiple, la fel a fost umplută ziua întâi a săptămânii

Biserica nu ține duminica ca pe noul sabat sau ca pe un alt fel de sabat. Biserica nu crede că Sabatul este înlocuit de duminică și nici nu crede că sabatul a fost pur și simplu anulat. Biserica cred că Sabatul este împlinit deplin în Hristos și ziua în care a fost ratificată această împlinire este ziua de duminică, ziua învierii lui Hristos.

Deci, noi nu pretindem că Dumnezeu a instaurat duminica ca pe un alt sabat și că a poruncit-o în felul vechii rânduieli. Nu a făcut acest lucru și o recunoaștem. Ne bucurăm că nu ne-a arătat această zi ca pe ziua de sabat pentru că ar fi însemnat că ne aflăm sub o lege de tipul celei pe care a avut-o poporul Israel iar Dumnezeu vrea să înțelegem că ne aflăm într-o altă dispensație, într-o altă formațiune spirituală și sub o altă manifestare a voii Sale.

Toate evenimentele importante pentru Biserică au fost promise și realizate în Ziua Domnului – cea dintâi zi a săptămânii. Nu există nici o altă zi umplută de Dumnezeu cu atâta semnificație și evenimente ale răscumpărării.

(1) Confirmarea răscumpărării. Este ziua în care Dumnezeu își confirmă planul răscumpărării prin învierea Domnului Isus.

(2) Pecetluirea eliberării noastre. Este ziua în care a fost pecetluită răscumpărarea noastră. Cel mai important eveniment din istorie are loc în ziua dintâi.

(3) Primul serviciu de închinare. Primul serviciu de închinare are loc în ziua învierii când Domnul se întâlnește cu ucenicii Săi.

(4) Prima predică a Domnului. În ziua aceasta Isus tălmăcește Scripturile (predică) ucenicilor Săi debusolați.

(5) Prima celebrare a Cinei. Se împarte Cina – moment al revelării de Sine a Domnului Isus pentru doi din ucenicii Săi.

(6) Manifestările vizibile ale Domnului. În ziua aceea au loc cele mai multe manifestări vizibile ale lui Hristos.

(7) Promisiunea/pregustarea primirii Duhului e făcută în ziua aceea. Domnul le spune: Luați Duh Sfânt.

(8) Ziua de acțiune a Domnului. În șapte zile nu se întâmplă nimic până în următoarea zi dintâi a săptămânii când Toma este prezent.

(9) Descoperirea împlinirii planului. În ziua dintâi ucenicii află că Scripturile – legea, profeții și psalmii s-au împlinit.

(10) Confirmarea nucleului bisericii. În ziua dintâi ucenicii sunt mandatați de Hristos ca întemeietori ai noi comunități religioase – Biserica.

(11) Odihna de toată tulburarea. În ziua dintâi ucenicii se liniștesc de toată tulburarea lor. În această zi se odihnesc ei în Hristos.

(12) Prezența lui Hristos se manifestă în ziua dintâi a săptămânii și, după aceea, în următoarea săptămână tot în ziua dintâi.

(13) Primirea mandatului. În acea zi el afirmă mandatul mondial de predicare a Evangheliei în care se promite iertarea păcatelor.

(14) Acceptarea tuturor neamurilor. În acea zi este ratificat noul legământ în care sunt acceptate toate neamurile.

(15) Pogorârea Duhului Sfânt are loc în ziua dintâi a săptămânii. Este promis și prezentat tipologic în aceeași zi când Domnul suflă peste ei.

(16) Formarea bisericii. Este ziua oficială a formării bisericii Noului Legământ, nu a Israelului.

(17) Primirea puterii pentru misiune. Este ziua în care se oferă putere pentru evanghelizarea lumii prin pogorârea Duhului Sfânt.

(18) Primirea darurilor în Biserică. Este ziua în care se dau daruri bisericii pentru slujire în comunitate și societate.

(19) Apostolul Pavel (Fapte 20:7) a predicat toată ziua și s-a hotărât să dea Cina în această zi. Tot în acea zi a făcut o înviere.

(20) Este ziua în care prin Duhul Sfânt, la Cincizecime, are loc culegerea primelor roade duhovnicești a celor mântuiți.

XII. Biserica se află sub Legea lui Hristos

Întotdeauna când Hristos sau apostolii interacționează cu Decalogul ei îl prezintă sub o formă superioară, sub o înțelegere mai clară preluând principiile eterne ale lui Dumnezeu valabile în afara oricărui legământ sau popor cu care Dumnezeu lucrează. Legea lui Hristos, desigur, conține principiul dragostei explicat în multe aspecte și, de asemenea, principii care se regăsesc în Decalog dar asta nu înseamnă că Biserica are Decalogul ca lege.

Domnul Isus prezintă împlinirea și cuprinsul Legii ca fiind dragostea. Matei 22:37-40 "Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Isus i-a răspuns: „‘Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.’ Iar a doua, asemenea ei, este: ‘Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.’ În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.”"

Apostolii arată că de fapt doar creștinii împlinesc Legea atunci când iubesc. Legea lui Hristos, legea dragostei, este împlinirea adevărată a legii lui Dumnezeu: Romani 13:8-10 "Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, căci cine iubeşte pe alţii a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii."

XIII. Practicarea Sabatului în Noul Testament este tranzitoriu

Suntem de acord că atât Hristos cât și apostolii au ținut Sabatul într-o anumită măsură dar haideți să fim sinceri și să observăm un aspect important. Domnul Isus a intrat în Sabat, după obiceiul Său, în sinagogă din două motive: 1. pentru că în acea zi găsea evreii adunați laolaltă pregătiți să audă predicarea Cuvântului (nu în ziua de duminică); 2. pentru că Hristos era evreu care încă trăia sub Vechiul Legământ în vechea dispensație a legii.

De asemenea, apostolii trăiesc în perioada de tranziție de la Vechiu la Noul Legământ, de la Israel la Biserică, de la Lege la harul și legea lui Hristos. În această perioadă evreii erau ușor de găsit, oriunde în imperiu, alături de prozeliți, în sinagogi și în sabat. Ei i-au căutat întâi pe evrei în misiunea lor de evanghelizare și de aceea este normal să-i vedem în sabat predicând în sinagogi. Era cel mai prielnic loc și cel mai potrivit moment din punct de vedere al celor pe care vroiau să-i câștige.

XIV. Singurul pasaj doctrinar din Noul Testament

Ce putem spune despre singurul pasaj doctrinar din Noul Testament, anume Evrei 4? Sabatarienii nu sunt mulțumiți cu el. Singurul pasaj doctrinar arată împlinirea Sabatului în Hristos și odihna mântuirii. Acest pasaj exclude total aspectul ciclic de păstrare a sabatului în ziua de sâmbătă.

Autorul spune că acest Sabat este sabatul refuzat Israelului deși ei au ținut ziua a șaptea (v.3), este sabatul de la creație și se menționează specific ziua a șaptea (v.4), este singura odihnă valabilă astăzi (v.6), este împlinită spiritual în ziua de astăzi ca zi a mântuirii hotărâtă de Însuși Dumnezeu care stabilise și ziua de Sabat la creație (v.7), dă ce nu a dat sabatul evreiesc în Canaan (v.8), este odihna adevărată de Sabat (v.9), este o odihnă de natură spirituală, la fel ca cea a lui Dumnezeu (v.10).

Aspectul ciclic, odihna în ziua de sâmbătă, are și ea împlinire în Hristso pentru că cifra 7 este cifra perfecțiunii iar Hristos Mântuitorul este perfecțiunea. Împlinirea acestui aspect temporal este când omul intră în mântuirea desăvârșită procurată de Hristos și gustă din adevărata odihnă.