Nervul discuției

Acest articol nu este intenționat să tranșeze și să ofere toate detaliile necesare pentru doctrina încetării unor daruri, ci oferă un cadru teologic pentru a dezbate motivul pentru care acest lucru trebuie să se fi întâmplat.

Este bine să înțelegem că discuția nu are de-a face cu faptul că unii n-ar crede în lucrarea Duhului sau în darurile Duhului, ci că o parte dintre credincioși cred că există daruri lăsate de Dumnezeu pentru perioada de întemeiere a bisericii. Deci, credem în Duhul Sfânt, credem în lucrarea Lui, credem în darurile Lui dar credem și că Duhul Sfânt și-a limitat niște daruri pentru perioada de început a Bisericii.

Terenul comun cesaționist

Cei care cred în continuitatea darurilor miraculoase (vorbirea în limbi, profeția, tălmăcirea limbilor etc) afirmă deseori că tot ce a fost valabil în Faptele Apostolilor este valabil și astăzi. Eu cred că această premisă teologică trebuie analizată în detaliu și sunt sigur că toți cei care oferă suficientă atenție textului biblic vor descoperi că două dintre darurile promeninte au încetat - darul apostoliei și darul profeției. Când spun darul profeției mă refer la darul prin care s-a scris canonul Sfintelor Scripturi. În Sfânta Scriptură darul profetic și darul apostolic sunt legate împreună pentru că apostolii (ei înșiși sau prin delegații lor) au revelat Canonul Noului Testament. Legătura aceasta este menționată de mai multe ori în Sfânta Scriptură.

În afară de NAR (secta new apostolic reformation) și alte câteva secte, de obicei chiar și în cercurile carismatice și penticostale se încuviințează faptul că darurile apostolic și profetic (de scriere a Sfintelor Scripturi) au încetat. De aceea spun că există un teren comun în ce privește cele mai importante daruri. Rămâne de văzut în continuare de ce au încetat aceste daruri și în ce fel aceste daruri se leagă de alte daruri (numite daruri miraculoase) care trebuie să fi încetat deodată.

Darul apostolic și profetic

1. Punerea temeliei bisericii

Efeseni 2:20 "fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos."

Apocalipsa 21:14 "Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. "

Nu este nici un dubiu că temelia bisericii, ca temelia oricărei case, s-a pus o singură dată în istorie. Această temelie nu poate fi dărâmată, improvizastă, rezidită etc. Ea este pusă de apostolic și proroci odată pentru totdeauna. Este, sper eu, suficient de clar că această funcție unică a apostolilor și prorocilor a încetat.

2. Descoperirea tainei lui Hristos

Efeseni 3:4-6 "Citindu-le, vă puteţi închipui priceperea pe care o am eu despre taina lui Hristos, care n-a fost făcută cunoscută fiilor oamenilor în celelalte veacuri, în felul cum a fost descoperită acum sfinţilor apostoli şi proroci ai lui Hristos, prin Duhul. Că adică neamurile sunt împreună-moştenitoare cu noi, alcătuiesc un singur trup cu noi şi iau parte cu noi la aceeaşi făgăduinţă în Hristos Isus, prin Evanghelia aceea"

Funcția apostolilor și profeților în descoperirea acestei taine a încetat pentru că taina a fost deja descoperită și este acceptată pretutindeni în biserica lui Hristos. Acest rol al darului apostolic și profetic a încetat. Este inevitabilă această concluzie. Pavel limitează această descoperire (procesul de revelare) la apostoli și proroci.

3. Punerea fundamentului darurilor

Efeseni 4:11 "Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători "

1 Corinteni 12:28 "Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică întâi apostoli; al doilea, proroci; al treilea, învăţători..."

Pavel arată foarte clar că aceste daruri stau la baza celorlalte daruri funcționale în biserică - toate acestea ducând la creșterea spirituală a bisericii. Acest fundament a fost pus odată pentru totdeauna prin revelația scrisă de acești oameni.

4. Scrierea canonului

2 Petru 3:1 "Preaiubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă prin înştiinţări, ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii proroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri. "

Petru compară în mod evident (1) revelația prorocilor vechi-testamentari cu revelația venită prin Hristos și apostoli, dar (2) pune propria sa epistolă prin care transmite înștiințări alături de revelația vechi-testamentară și cea a Domnului Isus și apostolilor Săi. Dumnezeu ne-a revelat voia Sa prin apostoli și profeți și cei delegați de aceștia. Există o revelație unică dată prin ei care a ajuns să constituie Canonul Noului Testament. Această activitate de revelare a fost unică, a aparținut acestor oameni, este netransmisibilă și a încetat.

2 Petru 1:19 "Şi avem cuvântul prorociei făcut şi mai tare, la care bine faceţi că luaţi aminte, ca la o lumină care străluceşte într-un loc întunecos, până se va crăpa de ziuă şi va răsări luceafărul de dimineaţă în inimile voastre."

În acest pasaj Petru identifică foarte clar superioritatea prorociei biblice deasupra experienței transfigurării Domnului Isus. Credincioșii erau chemați să ia aminte la această profeție care este o lumină care strălucește într-un loc întunecos. Acest cuvânt profetic este îndrumătorul nostru până la venirea Domnului când se va crăpa de ziuă. Nu există nici o altă prorocie care să aibă funcția și puterea aceasta pentru cei credincioși.

5. Instrumente în botezurile cu Duhul

Există patru evenimente majore de botez cu Duhul Sfânt în cartea Faptelor Apostolilor care este o carte narativă unde ne este prezentată istoria răspândirii Evangheliei și bisericii către neamuri.

Avem botezul cu Duhul Sfânt pentru evrei (Fapte 2), pentru samariteni (Fapte 8), pentru oameni temători de Dumnezeu (Fapte 10) și pentru ucenicii lui Ioan (Fapte 19). În toate cazurile avem fie pe toți apostolii prezenți (Fapte 2), fie pe apostolul Petru (Fapte 2, 8, 10), fie pe apostolul neamurilor Pavel (Fapte 19). Motivul prezenței apsotolilor este pentru a se confirma cuprinderea tuturor neamurilor în biserică așa după cum li s-a revelat acestora (vezi punctul 2).

6. Evanghelizarea lumii/neamurilor

Romani 1:5 "prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,"

Romani 15:18-19 "Căci n-aş îndrăzni să pomenesc niciun lucru pe care să nu-l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvântul meu, fie prin faptele mele, fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfânt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur până la Iliric, am răspândit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos. ""

Faptele apostolilor 1:8 "Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”"

Galateni 2:7 "Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur – căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur făcuse şi din mine apostolul neamurilor – "

Coloseni 1:6 "care a ajuns până la voi şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând, ca şi între voi. Şi aceasta, din ziua în care aţi auzit şi aţi cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr, "

Misiunea evanghelizării neamurilor este dată în mod primar apostolilor iar ei îndeplinesc cu succes această misiune. Pavel declară că a primit special apostolia pentru acest lucru. Desigur, evanghelizarea lumii continuă de atunci dar apostolii au dus Evaneghelia până la marginile lumii cunoscute atunci.

7. Adeverirea Evangheliei în calitate de martori oculari

Faptele apostolilor 1:21-22 "Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.”"

Faptele apostolilor 2:32 "Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui."

Faptele apostolilor 4:20 "căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit.” "

2 Petru 1:16 "În adevăr, v-am făcut cunoscut puterea şi venirea Domnului nostru Isus Hristos nu întemeindu-ne pe nişte basme meşteşugit alcătuite, ci ca unii care am văzut noi înşine, cu ochii noştri, mărirea Lui. "

1 Ioan 1:1-3 "Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii – pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –, deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos. "

Evrei 2:3-4 "cum vom scăpa noi dacă stăm nepăsători faţă de o mântuire aşa de mare, care, după ce a fost vestită întâi de Domnul, ne-a fost adeverită de cei ce au auzit-o [apostolii și evangheliștii din perioada primară], în timp ce Dumnezeu întărea mărturia lor [a apostolilor și evangheliștilor] cu semne, puteri şi felurite minuni şi cu darurile Duhului Sfânt, împărţite după voia Sa! "

Apostolii au fost martori aleși de Dumnezeu mai dinainte ca să mărturisească pentru lucrurile văzute de ei înșiși. Această funcție, în mod cât se poate de logic, nu poate fi luată de nimeni altcineva și a dispărut odată cu apostolii. De atunci încolo mărturia dată de ucenici este prin Cuvânt, comunitatea credincioșilor, purtarea vrednică de Evanghelie și lucrarea Duhului Sfânt în biserică și lume.

8. Reprezentanții Noului Legământ

Matei 26:26-27 "Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu.” Apoi a luat un pahar şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el""

2 Corinteni 3:5-9 "Nu că noi, prin noi înşine, suntem în stare să gândim ceva ca venind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotrivă, vine de la Dumnezeu, care ne-a şi făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa.

Doar apostolii Domnului Isus sunt prezenți la Cina cea de taină unde Hristos instituie Noul Legământ ratificat și inaugurat prin sângele Său. Nimeni altcineva nu este acolo. Mai mult, apostolul Pavel se numește pe sine și ceilalți apostoli - slujitori ai Noului Legământ. Este clar că Dumnezeu i-a ales pe ei pentru a fi parte din tranziția dintre legăminte și pentru a fi primii beneficiari ai Noului Legământ.

9. Aleși pentru a rezolvat conflictul inter-etnic

Romani 1:5 "prin care am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei pe toate neamurile,"

Galateni 2:7 "Ba dimpotrivă, când au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur – căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur făcuse şi din mine apostolul neamurilor –"

Sub îndrumarea apostolilor Domnului biserica inaugurată în mijlocul evreilor primește nu doar revelația ci și realitatea acceptării neamurilor în biserică. Acest conflict de secole ia sfârșit sub autoritatate dată de Dumnezeu apostolilor Domnului Isus.

Implicații

Putem fi de acord că darul apostolic a încetat. De asemenea, cred că putem fi de acord că darul profetic de revelare a Canonului a încetat și el. Așadar, toți suntem cesaționiști. Diferența nu stă în faptul că unii cred și alții nu cred în încetarea unor daruri, ci diferența se află în privința numărului sau identificării darurilor care au încetat. Aceasta este marea diferență.

Argumentul nostru este că darul apostolic a fost legat indivizibil de darurile revelatoare (vorbirea în limbi, proorocia, tălmăcirea limbilor, descoperirea) și de darurile miraculoase (darul vindecărilor, semne, minuni). Așadar, dacă darul apostolic a încetat atunci și darurile însoțitoare, dependente de acesta trebuie să fi încetat.

Este nenecesar să căutăm un text care să menționeze pe rând darurile care au încetat. Cum darul apostolic a încetat fără să ni se spună în vreun loc specific că a încetat la fel de bine ar trebui să ne pregătim pentru a descoperi că și alte daruri au încetat.

Încetarea unor daruri nu înseamnă că biserica este lipsită de vreun dar necesar creșterii ei spirituale, ci dimpotrivă înseamnă că biserica a trecut de perioada punerii temeliilor și că acum nu mai sunt necesare darurile prin care s-au pus temeliile, ci sunt necesare și suficiente darurile prin care se lucrează de 1900 de ani la supra-structură.