sf3.ro Web analytics

Prima mărturisire baptistă – Helwys 1611

Câteva comentarii la prima mărturisire de credință baptistă numită și Mărturisirea Helwys (după autorul ei) datată în anul 1611 scrisă de Thomas Helwys pentru a servi ca declarație de credință a credincioșilor englezi care s-au refugiat în Amsterdam.

Mi se pare că baptiștii au pierdut câteva particularități ale ADN-ului primelor biserici baptiste și cred că ceea ce vedem astăzi nu este un rezultat al principiului Semper Reformanda, ci mai degrabă Semper Deformanda.

(1) Identitatea Bisericii

Art. 11 - în ceea ce privește pe Hristos, Biserica este una (Efeseni 4: 4), totuși ea constă în diverse adunări particulare, chiar atât de multe cât vor fi în lume; iar fiecare congregație, deși în ele ar fi doi sau trei, le este dat Hristos, cu toate mijloacele mântuirii lor (Matei 18:20, Romani 8:32, 1 Corinteni 3:22). Sunt Trupul lui Hristos (1 Corinteni 12:27) și o întreagă Biserică. (1 Corinteni 14:23) De aceea, atunci când s-au adunat, pot și trebuie să se roage, să predice, să frângă pâinea și să administreze toate rânduielile sfinte, cu toate că încă nu au slujitori sau poate slujitorii lor sunt fie în închisoare, bolnavi sau prin orice alt mijloc separați de Biserică. (1 Petru 4:10 și 2:5).

  • Enumerarea elementelor care fac parte din închinarea și responsabilitatea bisericii este suficientă pentru a fi o biserică creștină (nu neapărat una modernă și culturalizată): rugăciune, predicare, frângerea pâinii.

  • Bisericile pot să se închine și să slujească și în absența unor slujitori aleși în mod formal pentru că identitatea unei biserici nu ține de ei. Mărturisirea nu promovează anarhia, ci reglementează situațiile grele în care se aflau datorită exilului și persecuției.

Observații:

(2) Primirea membrilor

Art.13 - Fiecare Biserică trebuie să primească pe toți membrii lor prin botez pe baza mărturisirii credinței lor și a păcatelor atrași de predicarea Evangheliei, conform Trimiterii (Matei 28:19) și practicii de la început (Fapte 2:41 ). Și, prin urmare, Bisericile constituite în orice alt mod, sau din orice alt fel de persoane, nu sunt în conformitate cu Testamentu lui Hristos.

Observații:

  • astăzi nu mărturisirea de credință și pocăința - sunt criteriile aderării la o biserică și nici măcar prezbiterii/păstorii nu mai se uită după aceste lucruri, ci în general se caută mulțimi de oameni, mărturisiri superficiale iar multe adunări sunt umplute de oameni care vin acolo pentru muzică, programe și alte activități, nu pentru că au fost atrași de Cuvântul Evangheliei.

(3) Rânduielile Bisericii - Botezul și Cina

Art. 15 - Botezul sau spălarea cu apă este manifestarea exterioară a morții față de păcat și umblării în înnoirea vieții (Romani 6:2-4). De aceea, el nu aparține copiilor.

Observații:

  • Diferit de ce spun unii botezul nu este un legământ cu Dumnezeu, nu este doar o mărturie, ci este o manifestare a morții și învierii cu Hristos.

Art. 16 - Cina este o manifestare exterioară a comuniunii spirituale dintre Hristos și cei credincioși împreună (1 Corinteni 10:16-17) pentru a proclama moartea Lui până va veni El (1 Corinteni 11:26)

Observații:

  • Astăzi Cina a fost redusă nebiblic doar la o reamintire a morții Domnului în timp ce Biblia spune clar că este o împărtășire cu Hristos împreună cu ceilalți frați.

(4) Membralitatea în Biserică

Art - 16. Membrii fiecărei Biserici sau Congregații ar trebui să se cunoască unii pe alții, astfel încât ei să poată îndeplini toate îndatoririle iubirii unii față de ceilalți, atât sufletului, cât și trupului. (Matei 18:15, 1 Tesaloniceni 5:14, 1 Corinteni 12:25). Și mai ales bătrânii ar trebui să cunoască întreaga turmă, peste care DuhuL Sfânt i-a făcut supraveghetori. (Fapte 20:28, 1 Petru 5: 2, 3). De aceea, o Biserică nu ar trebui să fie formată dintr-o asemenea mulțime așa încât (membrii) să nu poată avea cunoștințe particulare unul despre cealalt.

Observații:

  • Ne lipsește atât de mult acest lucru astăzi! Membrii bisericii TREBUIE să se cunoască. Nu să se cunoască din vedere, ci să se cunoască cu adevărat.

  • Membrii bisericii trebuie să îndeplinească îndatoririle iubirii unii față de ceilalți iar acest lucru nu se face doar când ne vedem în treacă în slujbele noastre religioase.

  • Bisericile nu trebuie să fie atât de mari încât membrii să nu se cunoască între ei - iar acest principiu este atât de încălcat astăzi.

(5) Disciplina bisericească

Art. 17. Frații care nu se pocăiesc de un păcat după ce au fost avertizați de către Biserică, trebuie să fie excluși din comuniunea sfinților (Matei 18:17; 1 Corinteni 5: 4,13) și prin urmare, nu comiterea păcatului duce la excluderea din Biserica, ci refuzul de a asculta de Biserică pentru reformare.

Observații:

  • Disciplinarea se aplică oricărui păcat de care cineva nu se pocăiește, nu doar pentru anumite păcate.

  • Disciplinarea prin excomunicare se aplică în cazul păcatelor de care cineva nu se pocăiește

(6) Conducerea bisericii

Art. 20 - Slujitorii fiecărei Biserici sau congregații sunt fie bătrâni, care, prin slujba lor, hrănesc în mod deosebit turma cu privire la sufletele lor (Faptele Apostolilor 20:28, 1 Petru 5: 2, 3), fie diaconi bărbați și femei care, prin slujba lor împlinesc nevoile fraților săraci și neputincioși în ce privește trupurile lor (Fapte 6: 1-4).

Observații:

  • biserica nu are alți slujitori decât bătrâni (prezbiteri) și diaconi. Nu există altă ierarhie în Sfânta Scriptură cum vedem în cele mai multe biserici de astăzi.

  • slujba prezbiterilor este specific de a hrăni turma din Cuvânt și nu ceea ce fac atât de mulți păstori astăzi depărtându-se de misiunea lor principală.

  • nu există comitete administrative (care de fapt iau și decizii spirituale pentru biserică) ci diaconi care fac slujirea aceasta.

Art. 21 - Acești slujitori trebuie să fie aleși atunci când există persoane calificate în conformitate cu criteriile din Testamentul lui Hristos (1 Timotei 3: 2-7, Tit 1: 6-9, Fapte 6: 3, 4) prin alegerea și aprobarea acelei biserici sau congregații din care fac parte (Faptele Apostolilor 6: 3, 4 și 14:23), cu post, rugăciune și așezarea mâinilor (Fapte 13: 3 și 14:23). Și dacă există o singură regulă pentru bătrâni, există doar un fel de bătrâni.

Observații:

  • cineva trebuie ales într-o slujire doar dacă are calificările biblice și din păcate unii nici măcar nu le cunosc. Nu votul este ceea ce contează și nici preferințele membrilor.

  • alegerea trebuie făcută cu post și rugăciune pentru că numai Duhul Sfânt cunoaște cu adevărat oamenii. Ce scenariu minunat ar fi în fiecare biserică dacă toate și-ar alege slujitorii astfel și nu după dorințele unor partide.

Art. 22 - Slujitorii fiecărei Biserici sau ai unei adunări sunt legați prin oficiul lor numai de aceea congregație particulare de care au fost aleși (Fapte 14:23 și 20:17, Tit 1: 5). Și, prin urmare, nu pot reclama prin mandat nici o autoritate în orice altă congregație, cu excepția faptului că ar avea o Apostolie.

Observații:

  • autoritatea (cât și ordinarea) ține doar de biserica locală iar în acest punct putem spune că toate cultele mari neo-protestante s-au depărtat de acest principiu biblic.