sf3.ro Web analytics

Adevăratul Sabat

January 14, 2018 0 Comments Andrei Croitoru, Articol, Evrei, Sabatul, Odihna

SINGURUL PASAJ DOCTRINAR SCRIS CU INTENȚIA DE A EXPLICA SABATUL - EVREI 4

Pasajul acesta este deosebit de important din mai multe motive:

în primul rând, pentru că ne ne arată cum trebuie să interpretăm prima apariție a conceptului de zi de odihnă;

în al doilea rând pentru că ne arată cum trebuie interpretat conceptul odihnei în istoria poporului Israel;

în al treilea rând pentru că avem o interpretare apostolică retrospectivă a ceea ce este sabatul astăzi.

Dintre toți adventiștii și sabatarienii cu care am discutat niciunul dintre ei nu mi-a argumentat ziua Sabatului cu Evrei 4. Cei mai mulți, poate nu toți, evită la prima interacțiune acest pasaj deși este singurul pasaj doctrinar scris credincioșilor Noului Legământ.

1. Odihna mântuirii primită de creștini este odihna Sabatului - v.3

3. Pe cînd noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna“, despre care a vorbit El, cînd a zis: „Am jurat în mînia Mea, că nu vor întra în odihna Mea!“ Măcarcă lucrările Lui fuseseră isprăvite încă dela întemeierea lumii. 4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.“

Autorul afirmă în esență că (a) odihna primită de creștini este (b) odihna care le-a fost refuzată generației mozaice (c) care este aceeași odihnă din prima zi de Sabat (v.3b-4).

2. Odihna lui Dumnezeu din ziua Sabatului este odihna mântuirii - v.4

4.Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.“

Este important să vedem ce este această odihnă pentru că această odihnă a fost propusă evreilor care au ieșit din Egipt, evreilor din vremea lui David și apoi evreilor din vremea lui Hristos.

Dumnezeu s-a odihnit în ziua a șaptea. Este clar însă că odihna Lui nu a fost fizică pentru că El nu are trup și nu obosește fizic. Desigur, Dumnezeu a încetat lucrarea creației dar expresia s-a odignit este prea puternică pentru a se referi doar la încetarea muncii. Odihna înseamnă bucurie, pace, satisfacție, împlinire.

Nu înseamnă că Dumnezeu nu era satisfăcut de ceea ce a făcut până atunci sau că nu era odihnit fără creație, ci înseamnă că a fost satisfăcut în mod specific de actul creației și și-a arătat această odihnă într-un mod care poate fi înțeles de om - a stabilit o zi și a sfințit-o ca zi care a finalizat procesul creației.

Omul era chemat să ia parte la această bucurie, pace, satisfacție și împlinire în creația făcută de Dumnezeu pentru om - ca acesta să o stăpânească și să se bucure de Dumnezeu pentru că i-a oferit-o sub administrare.

Acum era momentul cel mai potrivit ca autorul cărții Evrei să arate că odihna din Eden a fost poruncită omului și nu a fost doar odihna lui Dumnezeu. El putea să arate că aceasta este o poruncă pentru toate timpurile, dar nu spune acest lucru! Autorul doar subliniază exact ce spune Geneza: că Dumnezeu S-a odihnit!

Dacă este să ne gândim logic atunci ne putem întreba: ce rost are să vorbești în contextul odihnei mântuirii (duhovnicească) argumentând în favoarea ei cu ziua a șaptea decât dacă ambele au aceeași semnificație și același rol!?

3. Odihna refuzată generației lui Moise este Sabatul duhovnicesc de la Creație - vv.4-5

4. Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.“ 5. Şi aici este zis iarăş: „Nu vor intra în odihna Mea!“

Alăturarea acestor două versete este deosebit de importantă pentru că ni se arată că generația lui Moise a ratat odihna de la creație, nu doar odihna Canaanului, a țării promise. Ceea ce Dumnezeu le-a refuzat acestor necredincioși este odihna creației, nu odihna fizică a Canaanului.

Ca să nu existe nici un dubiu autorul arată că este vorba de Sabat - ziua a șaptea și repetă acest lucru de două ori în versetul 4. Așadar, evreii din generația lui Moise nu erau chemați întâi de toate să țină Sabatul (adică sâmbăta), ci să intre în odihna mântuirii. Așadar, odihna evreilor nu era Sabatul, ci tot odihna mântuirii.

Odihna în care Israel a fost chemat era odihna spirituală din ziua Sabatului pe care a ținut-o Dumnezeu. Așadar, scopul lui Dumnezeu nu a fost aspectul temporar al zilei Sabatului, ci odihna spirituală a sabatului.

4. Ziua Sabatului se împlinește în odihna mântuirii - v.6

6. Deci, fiindcă rămîne ca să intre unii în odihna aceasta, şi pentrucă aceia cărora li s-a vestit întîi vestea buna n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, 7. El hotărăşte din nou o zi: „Astăzi,“ - zicînd, în David, după atîta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!“

Versetul 6 ne spune că odihna din ziua a șaptea este pentru unii care trăiesc astăzi. Ce odihnă este aceasta? Odihna aceasta este odihna despre care s-a amintit adineauri: (a) odihna din ziua Sabatului lui Dumnezeu și (b) odihna în care Israel n-a intrat (deși acesta a intrat în Canaan și ținea și Sabatul).

Ce instituie Dumnezeu aici? Este important să observăm că Dumnezeu instituie o zi, la fel cum El a instituit ziua Sabatului. Această zi este numită “o zi” și este comparată cu cealaltă zi - a Sabatului. Dar Dumnezeu nu mai instituie acum o zi în plus și nici măcar o zi în locul zilei Sabatului, ci o cu totul altă zi, pentru că vremea Israelului trecuse și Sabatul nu mai era în vigoare! Mai mult, se spune că hotărăște “din nou” arătând că după cum s-a hotărât deja odată ziua Sabatul, la fel acum se hotărătește din nou o zi la fel de semnificativă.

Ce trebuie să observăm este că (1) Dumnezeu este Cel care instituie ziua (nu Constantin cel mare, nu biserica apostolică, nu apostolii, nu biserica dincolo de veacuri); (2) această zi este de tipul primei zile și este comparată cu ziua Sabatului; (3) această zi are valoarea, însemnătatea și rolul primei zile - de a arăta și oferi odihna mântuirii, odihna lui Dumnezeu.

Dumnezeu a hotărât din nou o zi de Sabat. Termenul este cel folosit pentru hotărârile planului etern a lui Dumnezeu. Această zi nu este o zi hotărâtă de oameni. Apostolul în multe locuri critică zilele instituite de oameni și faptul că aceștia își impuneau tradițiile în comunitate.

Un lucru cu totul special în acest pasaj este că autorul justifică instituirea unei alte/noi/diferite zile printr-un citat din Psalmi. Cu alte cuvinte, chiar și pentru generația monarhică chemarea era la odihna creației, odihna mântuirii, odihna duhovnicească - la adevăratul sabat.

Observați alte două aspecte importante: această nouă zi (1) Este ziua care a fost prefigurată în ziua de odihnă a lui Dumnezeu Însuși; (2) Este o zi comparată cu marea zi de finalizare a întregii creații când Dumnezeu S-a odihnit.

Ziua hotărâtă de Dumnezeu, ziua sfântă, ziua de sabat, ziua mântuirii este Astăzi. Nu mai este vorba despre o zi fixă în săptămână, ci despre o zi spirituală, o zi a mântuirii. Interesul lui Dumnezeu nu este pentru o zi a săptămânii, ci pentru o zi spirituală în care omul este mântuit.

Scopul lui Dumnezeu în această hotărâre este să mântuiască suflete, să le aducă la odihnă sufletească, să le elibereze și să le dea odihna după care au tânjit evreii sute de ani dar odihna aceasta le-a lipsit datorită necredinței.

5. Se vestește o zi de sabat unor oameni care țineau deja Sabatul

8. Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi.

Dumnezeu vorbește de o altă zi, ca cea de Sabat, după ce evreii au intrat în țara Promisă, în Canaan, erau sub monarhie și țineau Sabatul! Întrebarea la care trebuie să răspundem este aceasta: cum li se poate vesti un Sabat unor oameni care țineau deja ziua Sabatului? Foarte simplu - li se vestea nu o zi din săptămână, ci o zi a mântuirii - a odihnei duhovnicești care se găsește doar în Dumnezeu!

Este a doua oară în acest pasaj când apostolul reiterează instituirea unei noi zile. Adineauri (v.7) a spus că Dumnezeu “hotărăște din nou o zi” iar aici spune că Dumnezeu vorbește “de o altă zi”. Nuanța din acest verset arată că Dumnezeu a împlinit ziua Sabatului în ziua mântuirii. Dumnezeu nu a anulat Sabatul, ci l-a împlinit în Hristos. Oricine se întoarce la Dumnezeu este mântuit și în felul acesta prefigurează odihna de Sabat.

Pe lângă faptul că ziua aceasta este numită: astăzi, o zi, acum este numită o altă zi. Această altă zi (gr. allēs hēmeras) o scoate de din calcul pe prima: ziua de Sabat, însă ceea ce se continuă este promisiunea odihnei spirituale arătată atât în prima zi de Sabat cât și profeția lui David.

6. Valabilitatea Sabatului în dimensiunea lui duhovnicească

9. Rămîne dar o odihnă (*ca cea) de Sabat (gr. sabbatismos) pentru poporul lui Dumnezeu.

Textul ne arată ce anume rămâne astăzi din Sabat. El nu spune că rămâne aspectul temporal și cel spiritual, ci că rămâne odihna Sabatului - rămâne aspectul esențial, aspectul duhovnicesc, aspectul primar - al Sabatului - care este odihna mântuirii poporului lui Dumnezeu.

Numai poporul lui Dumnezeu a ținut Sabat. Astăzi, de asemenea, doar poporul lui Dumnezeu are Sabatul duhovnicesc al mântuirii. Restul se țin de niște zile pentru a ascunde faptul necredinței și neascultării lor.

7. Intrarea în mântuire este asemănată cu odihna din ziua Sabatului

10. Fiindcă cine intră în odihna Lui, se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. 11. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentruca nimeni să nu cadă în aceeaş pildă de neascultare.

În aceste versete este comparată clar odihna mântuirii cu odihna lui Dumnezeu de la creație. Omul se odihnește la fel cum Dumnezeu S-a odihnit - a fost satisfăcut, bucuros, împlinit de lucrările pe care le-a terminat.

La fel cum Dumnezeu a ținut Sabatul odihnindu-se prin satisfacția și bucuria pe care a avut-o din lucrările Sale făcute pentru om, la fel omul ține Sabatul dacă intră în odihna mântuirii lui Dumnezeu!