Baptiștii cred în vorbirea în limbi

Se spune deseori că baptiști nu cred în vorbirea în limbi, însă acest lucru este fals. De fapt, baptiști nu cred în falsa vorbire în limbi, acea vorbire în limbi primită și manifestată în moduri care nu se găsesc nicăieri în Faptele Apostolilor sau în restul cărților din biblie.

Spre exemplu ei nu cred în:

Rugăciunea îndelungată pentru primirea vorbirii în limbi. Nicăieri în Biblie nu găsim oameni care s-au rugat să vorbească în limbi.
Strigarea și repetarea obsesivă a unor cuvinte cum ar fi "sînge" sau "aleluia" – practică care este mai degrabă ocultă și o manipulare psihologică foarte ieftină.
Vorbirea în limbi primită după bolborosirea fără noimă a unor silabe. Vreau să văd unde apostolii au învățat așa ceva.
Vorbirea în limbi primită după ce candidații au fost învățați să nu se mai gândească la ce vorbesc, ci pur și simplu să spună ce le vine la gură.

Dacă voi considerați că aceasta este vorbirea în limbi atunci cu siguranță baptiștii nu cred așa ceva.

Atunci în care vorbire în limbi cred baptiști?

Vorbirea în limbi a fost comunicarea într-o limbă cunoscută

Ei cred în vorbirea în limbi înțeleasă – pentru că nu se poate demonstra nicăieri că în Faptele Apostolilor avem de-a face cu o vorbire neînțeleasă.

Prietenii mei, care îmi spuneți că vorbiți în limbi, fiindcă așa s-a vorbit la Cincizecime și în celelalte evenimente din cartea Faptelor, vă rog să-mi demonstrați că vorbiți într-o limbă cunoscută pentru că așa a fost când oamenii au fost botezați cu Duhul Sfânt.

Miracolul a fost la vorbire, nu la auzire

Unii spun că miracolul a fost la necredincioșii care auzeau, însă asta înseamnă că nu este darul vorbirii în limbi, ci darul auzirii unor limbi străine, ceea ce înseamnă și că Duhul Sfânt a lucrat nu în cei care vorbeau, ci în cei care auzeau. Această scamatorie hermeneutică nu ține atunci când citim textul biblic.

Rolul de autentificare al vorbirii în limbi

Ei cred în vorbirea în limbi dată cu scopul de a autentifica, pentru toate neamurile, că Duhul Sfânt a coborât peste urmașii lui Isus. Această vorbire în limbi a avut scopul și de a comunica că lucrarea lui Dumnezeu prin biserică și Evanghelie este pentru toate etniile pământului.

Corneliu (și cei din casa lui) au vorbit în limbi pentru a autentifica că și acest grup de oameni au fost acceptați în biserică prin Evanghelie. Samaritenii au vorbit și ei în limbi fiindcă Dumnezeu vroia să distrugă dușmănia dintre ei și evrei. Ucenicii lui Ioan au vorbit în limbi fiindcă și ei, ca o categorie unică de oameni, din punct de vedere al religiei lor, erau acceptați, ca toți ceilalți, prin Evanghelie.

Vorbirea în limbi nu avut scop evanghelistic

La Cincizecime, ucenicii n-au vorbit în limbi pentru a predica Evanghelia, pentru că Evanghelia a fost predicată de Petru. Mai mult, Corneliu (și casa lui) a vorbit în limbi după ce i s-a predicat Evanghelia de către Petru.

Vorbirea în limbi a fost primită fără rugăciunea candidatului

Uitați-vă în Biblie și arătați-mi un singur om care s-a rugat să primească vorbirea în alte limbi. Această practică modernă este o pervertire foarte gravă a tiparului găsit în Scripturi. Nici apostolii, care s-au rugat pentru alții, nu au făcut aceasta ca aceștia să vorbească în alte limbi, ci ca să primească Duhul Sfânt.

Vorbirea în limbi a fost un eveniment spontan

Nimeni nu a folosit vreo tehnică, așa cum vedem astăzi, ca să primească vorbirea în alte limbi. În toate cazurile vedem că oamenii n-au făcut nimic ca să vorbească în alte limbi. Acest lucru s-a întâmplat în mod neprevăzut, chiar și pentru apostoli.

Luca prezintă evenimentul Cincizecimii ca un eveniment spontan: "Deodată, a venit din cer ..." (Fapte 2:1) iar coborârea Duhului în casa lui Corneliu este prezentată tot ca un eveniment spontan: "Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. " (Fapte 10:44)

Vorbirea în limbi a avut un scop limitat

Limbile arată că orice etnie de pe pământ este acceptată prin evanghelie, în biserică, în grațiile lui Dumnezeu. Doar un ignorant și un necunoscător a Scripturilor nu va vedea că aceasta a fost o dezbatere prelungită în biserica primară și că Dumnezeu a folosit vorbirea în limbi ca un argument pentru distrugerea oricărui tip de discriminare.

Dacă noi am înțeles că Evanghelia trebuie să meargă la tot pământul, atunci vorbirea în limbi și-a îndeplinit scopul. Din punct de vedere istoric această dilemă teologică nu mai există și, de aceea, vorbirea în limbi și-a îndeplinit scopul. Ea nu mai este necesară din motive foarte practice și logice iar aceste motive pot fi justificate ușor cu narațiunea cărții Faptelor Apostolilor.

Vorbirea în limbi are un aspect prezent și astăzi

Biblia ne spune că cei care au vorbit în limbi comunicau lucrurile minunate ale lui Dumnezeu și că, în Fapte 10, ele exprimau laudă la adresa lui Dumnezeu. Aici ne este arătat conținutul vorbirii în alte limbi.

De ce oamenii sunt așa de obsedați de carcasă, adică de ceea ce auzim în exterior, și anume, limba neînțeleasă? De ce oamenii nu judecă semnul botezului cu Duhul Sfânt în funcție de lauda pe care un om o aduce lui Dumnezeu, de bucuria pe care acesta și-o găsește închinându-se lui Dumnezeu și de cât de pasionat este în a comunica lucrurile minunate ale lui Dumnezeu?

Acesta este un semn imposibil de falsificat. Acesta este aspectul continuu al vorbirii în alte limbi. Accentul cade fie pe carcasă, fie pe conținut. Aspectul exterior, de carcasă, al vorbirii în limbi este falsificat în foarte multe religii de pe pământ. Însă acolo sursa nu este Dumnezeu, ci duhurile, iar acest lucru se vede explicit prin faptul că oamenii nu se închină adevăratului Dumnezeu.

Vorbirea în limbi nu înseamnă decuplarea minții

a. Mulți folosesc textul din Corinteni pentru a justifica stările extatice sau decuplarea minții practicată în multe medii carismatice. Când Pavel spune că mintea este fără rod el vrea să spună că nu omul inventează vorbirea în limbi, ci ea este de la Dumnezeu. El nu tratează acolo stările psihologice. Mai mult, Pavel descurajează orice fel de manifestare unde mintea nu este prezentă.

b. La Cincizecime ucenicii au fost batjocoriți că sunt beți nu datorită faptului că se aflau într-o stare de extaz, ci pentru că oamenii prezenți de acolo nu înțelegeau toate limbile în care se vorbea. În casa lui Corneliu vedem foarte clar o manifestare a vorbirii în limbi conștientă și inteligibilă deoarece acești oameni îl lăudau pe Dumnezeu. Ideea că îl poți lăuda pe Dumnezeu cu mintea decuplată este o plăsmuire a mișcării carismatice.

Așadar, cineva va spune imediat că am spus în multe cuvinte ceea ce puteam să spun scurt, și anume, că această vorbirea în limbi a încetat. Însă, fiți atenți, chiar și cei care obiectează nu pot să aducă nici o dovadă că această vorbire în limbi nu a încetat. Din punctul meu de vedere avem de-a face doar cu o problemă de obiectivitate sau sinceritate chiar.