Cheia de interpretare a cap. 15 din Ioan

Momentul discursului

Primul aspect care deschide textul înaintea noastră este momentul în care Domnul Isus Hristos vorbește despre Adevărata Viță.

Hristos stă de vorbă doar cu ucenicii Săi și prezintă o schimbare majoră în felul de lucru a lui Dumnezeu cu oamenii. Această schimbare este prezentată chiar la intersecția și tranziția dintre cele legăminte. Ce presupune această tranziție? Domnul Isus urma să moară și să inaugureze Noul Legământ, dar în același timp scotea din funcțiune Vechiul Legământ care a avut rolul de a fi un îndrumător, un semn, un pedagog, o săgeată către Hristos.

Dar un aspect major care urma să se întâmple odată cu tranziția aceasta este schimbarea paradigmei de lucru a lui Dumnezeu. Dumnezeu nu va mai lucra cu un popor etnic, cu Israel în cazul nostru, pentru că acest popor a falimentat în a respecta condițiile legământului și a sfârșit tragic de nenumărate ori. Dumnezeu va lucra acum direct prin Hristos și mântuirea se extinde de la Israel către toate neamurile prin Domnul Isus.

Vechiul legământ și membrii acestuia, evreii, se aflau în Hristos, din punct de vedere al legământului, iar acum erau chemați să se poziționeze corect față de Capul Noului Legământ, Hristos. Poziționarea corectă însemna rămânerea în El, a celor ce erau nu doar evrei, ci erau și credincioși, dar însemna și tăierea evreilor necredincioși care beneficiaseră de privilegiile spirituale ale Vechiului Legământ dar nu le-au primit niciodată prin credință.

Înțelegeți momentul unic din istorie! Venise momentul curățirii! Venise momentul evaluării. Venise momentul descris în unele pilde ca vremea roadelor când Dumnezeul Îl trimite chiar pe Fiul Său ca să ia partea Lui de rod (Matei 21). Evaluarea este pecetluită prin omorârea Fiului lui Dumnezeu de către cei care pretindeau că Îl așteptau, Îl prefigurau prin jertfe și Îl aveau prin profeții.

Eu sunt - Isus și Iehova

Prima cheie pentru deschiderea pasajului dinaintea noastră este prima expresie foarte des întâlnită în Ioan: Eu sunt. Această expresie arată divinitatea Domnului Isus și faptul că El se identifica cu Iehova - Dumnezeu.

Toți evreii înțelegeau pretenția Domnului Isus Hristos și de aceea au încercat în repetate rânduri să-L ucidă pentru afirmațiile Sale. Afirmarea divinității Sale avea rolul de a evalua starea spirituală a poporului Israel în relație cu Hristos.

Pentru că textul acesta îi are în vedere în primul rând pe evrei, așa cum voi demonstra, această afirmație prezentată clar de la bun început are rolul de a-i poziționa pe evrei de-o parte și de alta a lui Hristos, pentru El sau împotriva Lui.

Acesta este subiectul textului. Ceea ce a produs această afirmație în tot timpul vieții lui Hristos urma să producă în mod final odată cu moartea Domnului Isus. Moartea lui Hristos urma să arate felul în care Israelul etnic s-a poziționat față de Mesia, Iehova revelat și întrupat. Cu alte cuvinte, ei nu au acceptat pretenția lui Hristos iar proba finală a fost respingerea lui Hristos prin răstignirea Lui de către Israel în colaborare cu neamurile.

Priviți la câteva texte în care Isus se prezintă pe Sine ca Eu sunt și câteva dintre reacțiile evreilor față de această pretenție a Domnului Isus.

Ioan 6:41. Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentrucă zisese: „Eu sînt pînea care s-a pogorît din cer.“ 42. Şi ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum dar zice El: «Eu M-am pogorît din cer?“

Ioan 8:12-13 "Isus le-a vorbit din nou şi a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine Însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.”"

Ioan 8:28 "Isus deci le-a zis: „Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu."

Ioan 8:56. Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.“ 57. „N-ai nici cincizeci ce ani“, I-au zis Iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!“ 58. Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, sînt Eu.“ 59. La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns, şi a ieşit din Templu, trecînd prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.

Ioan 10:9 "Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune."

Ioan 10:11 "Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi."

Ioan 10:30-31 "Eu şi Tatăl una suntem. Atunci, iudeii iarăşi au luat pietre ca să-L ucidă."

Ioan 10:38-39 "Dar, dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, ca să ajungeţi să cunoaşteţi şi să ştiţi că Tatăl este în Mine şi Eu sunt în Tatăl. La auzul acestor vorbe, căutau iarăşi să-L prindă, dar El a scăpat din mâinile lor."

Ioan 11:25 "Isus i-a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi."

Ioan 13:18-19 "Nu vorbesc despre voi toţi; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: ‘Cel ce mănâncă pâine cu Mine a ridicat călcâiul împotriva Mea.’ Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeţi că Eu sunt."

Ioan 14:6-7 "Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.”"

Ioan 18:5-6 "Ei I-au răspuns: „Pe Isus din Nazaret!” Isus le-a zis: „Eu sunt!” Iuda, vânzătorul, era şi el cu ei. Când le-a zis Isus: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ."

Adevărata Viță - Israel și Isus

Biblia vorbește în Vechiul Testament în repetate rânduri despre Israel ca fiind via/vița lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care Hristos spune despre Sine că este Adevărata Viță. Contrastul nu este făcut între falsa viță - Israel și Adevărata Viță - Hristos, ci între Vița prefigurativă - Israel în Vechiul Legământ și Vița desăvârșită - Isus în Noul Legământ.

Acest tip de abordare o vedem și în cartea Evrei unde Cortul Întâlnirii, poruncit de Dumnezeu, este doar o umbră a Adevăratului Cort. Așadar, contrastul nu este între ceva fals și ceva adevărat, ci între umbră și împlinire. Acest aspect îl vedem subliniat cel puțin în două pasaje: Evrei 8:2 "ca slujitor al Locului Preasfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul." Evrei 9:24 "Căci Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu."

Priviți la un alt exemplu: Marele Preot și Israel reprezentau pe Hristos și poporul Lui în ziua ispășirii. Aceasta arată spre ispășirea adusă de Hristos și faptul că poporul Lui va fi mântuit prin această jertfă. Desigur, Israel arăta prefigurativ spre ce urma să facă Isus Hristos, dar este clar cei mai mulți dintre ei n-au beneficiat de această ispășire datorită necredinței lor. Așadar, tragedia este că cei care Îl reprezentau pe Hristos nu-și împlineau menirea și n-au avut parte de El.

Vița prefigurativă, Israelul

Din ce citim în toate textele despre Israel ca Viță înțelegem că această viță nu a adus rod. Pentru acest motiv Dumnezeu judecă această viță și o pustiește. Dumnezeu aplică o judecată aspră asupra viței Sale datorită păcatului ei și falimentului de a respecta condițiile Vechiului Legământ. Israel este poporul lui Dumnezeu dar în varianta necredincioasă. Isus este, prin contrast, robul cel credincios.

Pasajele care fac referire la vița aceasta vor fi împărțite în două: (1) Cele care vorbesc despre falimentul viței israelului și (2) cele care prevestesc ridicarea unei alte Vițe.

(1) Pasaje care arată falimentul Viței Israel

Isaia 5:1. Voi cînta Prea Iubitului meu, cîntarea Prea Iubitului meu despre via Lui. Prea Iubitul meu avea o vie, pe o cîmpie foarte mănoasă. 2. I-a săpat pămîntul, l-a curăţit de pietre, şi a sădit în el viţele cele mai alese. A zidit un turn în mijlocul ei, şi a săpat şi un teasc, apoi trăgea nădejde că are să-I facă struguri buni, dar a făcut struguri sălbatici. 3. „Acum dar, - zice Domnul - locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi voi între Mine şi via Mea! 4. Ce aş mai fi putut face viei Mele, şi nu i-am făcut? Pentruce a făcut ea struguri sălbatici, cînd Eu mă aşteptam să facă struguri buni? 5. Vă voi spune însă acum, ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare; 6. o voi pustii; nu va mai fi curăţită, nici săpată, spini şi mărăcini vor creşte în ea! Voi porunci şi norilor, să nu mai ploaie peste ea.“ 7. Via Domnului oştirilor este casa lui Israel, şi bărbaţii lui Iuda sînt viţa pe care o iubea. El se aştepta la judecată, şi cînd colo, iată sînge vărsat! - Se aştepta la dreptate, şi cînd colo, iată strigăte de apăsare!

Ieremia 2:21. Te sădisem ca o vie minunată şi de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică?

Ezechiel 15:6. Deaceea aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Ca lemnul de viţă dintre copacii din pădure, pe care-l pun pe foc să-l ard, aşa voi da şi pe locuitorii Ierusalimului. 7. Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor; au ieşit din foc, dar focul îi va arde de tot. Şi veţi şti că Eu sînt Domnul, cînd Îmi voi întoarce Faţa împotriva lor. 8. Voi preface ţara într-un pustiu, pentrucă au fost necredincioşi, zice Domnul Dumnezeu.“

Osea 10:1. Israel era o vie mănoasă, care făcea multe roade. Cu cît roadele sale erau mai multe, cu atît mai multe altare a zidit; cu cît îi propăşea ţara, cu atît înfrumuseţa stîlpii idoleşti. 2. Inima lor este împărţită: de aceea vor fi pedepsiţi. Domnul le va surpa altarele, le va nimici stîlpii idoleşti.

(2) Pasaje profetice despre Vița cea nouă, Isus

Isaia 11:1. Apoi o Odraslă va ieşi din tulpina lui Isai, şi un Vlăstar va da din rădăcinile lui. 2. Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. 10. În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El, şi slava va fi locuinţa Lui.

Isaia 53:1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? 2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pămînt uscat. N-avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

Vița adevărată, Isus

Vița adevărată, Domnul Isus este Vița care aduce rodul pe care Israel nu l-a adus în Vechiul Legământ, prin Lege, dar fără Duhul Sfânt dătător de viață. Isus aduce rod prin Biserica Lui formată din toate neamurile, prin această nouă formațiune spirituală care nu este formată pe criterii etnice, ci pe criterii pur spirituale.

Nu este neapărat să citiți toate textele dar trebuie să observați acest contrast creat de Hristos în toată Evanghelia după Ioan. Pretutindeni Hristos Se prezintă la superlativ, fiind superior, chiar Dumnezeu. De ce face acest lucru? Pentru a arăta că El este împlinirea tuturor simbolurilor, semnelor prefigurative, prototipice și reprezentative din Vechiul Legământ, din Lege, pe care le-au avut evreii.

Când evreii se laudă cu nașterea etnică Isus le vorbește despre nașterea din Duhul; când ei se laudă cu apa din care au băut înaintașii, El le vorbește despre apa vieții; când ei se laudă cu mana din pustie a părinților, El le vorbește despre Pâinea vieții; când ei vorbesc despre a fi sămânța lui Avraam, El le vorbește despre fiii lui Avraam și Cel care este înainte de El; când ei se laudă cu păstorii și învățații lui Israel, El le vorbește despre adevăratul Păstor - Păstorul cel bun etc.

Așadar, a venit Împlinirea tuturor simbolurilor pe care le-au avut evreii. La cumpăna dintre dispensații, dintre veacuri, dintre legăminte, dintre două popoare (Israel și neamuri), dintre două moduri de lucru - evreii sunt chemați să se alinieze la Cel care este Realitatea ultimă. Cei care nu făceau aceasta decădeau din drepturile avute și erau pierduți pentru totdeauna. Ei demonstrau astfel că erau doar evrei, nu și credincioși.

În Hristos - Israel și Biserica

A fi în Hristos - două semnificații

Există două sensuri în care cineva poate fi în Hristos. Trebuie să înțelegem ce însemna această expresie pentru evrei, pentru Israelul etnic care avea Legea, înainte de a fi Biserica, Noul Legământ, trupul lui Hristos, realitatea unirii cu Hristos în moartea și învierea Sa, mântuirea plenară din Noul Legământ.

Cele mai mari erori făcute în interpretarea acestui pasaj se nasc din aplicarea conceptului paulin a unirii cu Hristos (în Mine) asupra expresiei din Ioan. Niciunul dintre evreii care citeau/auzeau aceste cuvinte nu înțelegeau ce înțelege astăzi un creștin când citește epistolele lui Pavel. Motivul este simplu: Hristos nu folosește conceptul paulin descoperit acestuia ulterior, ci un concept care era înțeles de evrei înainte de scrierea epistolelor lui Pavel.

Conceptul lui Pavel pentru biserica neamurilor

Pe scurt - Pavel înțelege a fi în Hristos ca fiind așezarea noastră spirituală în Hristos ca și cap al Bisericii, cap proslăvit în ceruri - ceea ce ne face și pe noi cetățeni ai cerului. Pentru acest motiv Pavel spune că suntem în Hristos, în locurile cerești. Acest concept este total absent din Evanghelia după Ioan, în dialogul lui Hristos cu ucenicii Săi evrei, pentru faptul că Isus nu era prezent ca și Cap al Bisericii, nu se afla în unire spirituală cu credincioșii, nu era cap proslăvit în ceruri având toate mădularele trupului Său legate de ceruri printr-o unire tainică.

Conceptul lui Hristos pentru evrei

Isus se afla în relație cu Israel din punct de vedere al Vechiului Legământ, o relație cu un popor etnic. Acestui popor al Vechiului Legământ și al Legii, Hristos i-a oferit, chiar de la nașterea lui ca popor, nenumărate binecuvântări spirituale, dar care nu au rezultat decât rareori într-o realitate lăuntrică și spirituală. Au existat binecuvântări spirituale venite din Hristos dar acestea nu au fost binecuvântări mântuitoare. Aceasta este explicația potrivită a expresiei în Mine și felul în care Israel era în Hristos deși cei mai mulți nu erau mântuiți.

Romani 2:17. Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău, 18. care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentrucă eşti învăţat de Lege; 19. tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sînt în întunerec, 20. povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentrucă în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului;

Romani 9:3. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. 4. Ei sînt Israeliţi, au înfierea, slava, legămintele, darea Legii, slujba dumnezeiască, făgăduinţele, 5. patriarhii, şi din ei a ieşit, după trup, Hristosul, care este mai pe sus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvîntat în veci. Amin!

Filipeni 3:4. Măcar că eu aş avea pricină de încredere chiar în lucrurile pămînteşti. Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pămînteşti, eu şi mai mult; 5. eu, care sînt tăiat împrejur a opta zi, din neamul lui Israel, din seminţia lui Beniamin, Evreu din Evrei; în ce priveşte Legea, Fariseu; 6. în ce priveşte rîvna, prigonitor al Bisericii; cu privire la neprihănirea, pe care o dă Legea, fără prihană.

Efeseni 2:11. De aceea voi, cari altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia cari se cheamă tăiaţi împrejur, şi cari sînt tăiaţi împrejur în trup de mîna omului: 12. aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.

1 Corinteni 10:1. Fraţilor, nu vreau să nu ştiţi că părinţii noştri toţi au fost supt nor, toţi au trecut prin mare, 2. toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise; 3. toţi au mîncat aceeaş mîncare duhovnicească, 4. şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentrucă beau dintr-o stîncă duhovnicească ce venea după ei; şi stînca era Hristos. 5. Totuş cei mai mulţi dintre ei, n-au fost plăcuţi lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.

Această distincție dintre a fi poporul etnic și poporul spiritual este deseori subliniată în Sfânta Scriptură iar venirea lui Hristos avea să clarifice această distincție odată pentru totdeauna. Evreii au turbat de mânie când Hristos le deconspiră adevărata identitate.

Momentul deconspirării este însuși climaxul istoriei în care falsul popor a lui Dumnezeu, necredinciosul Israel, Îl ucide pe Robul lui Dumnezeu cel credincios. Acum urma să se facă tăierea Israelului. Această lucrare a fost prevestită chiar de Ioan Botezătorului, premergătorul Domnului Isus.

Confruntați de Ioan

Ioan este primul care vine după o lungă perioadă de tăcere profetică și anunță schimbarea paradigmei de lucru a lui Dumnezeu. Apartenența etnică la comunitatea legământului nu-i mai putea ajuta cu nimic pentru că venise vremea judecății.

Luca 3:8-9 "Faceţi dar roade vrednice de pocăinţa voastră şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: ‘Avem pe Avraam ca tată!’ Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom care nu face roadă bună este tăiat şi aruncat în foc.”"

Deconspirați de Hristos

Hristos pătrunde cu bisturiul în sufletele lor când le arată că deși erau etnic din Avraam, totuși ei nu erau legați spiritual de Avraam și de aceea erau copiii diavolului. Este imposibil ca aceștia să rămână parte din poporul Legământului. Ei urmau să fie tăiați definitiv datorită necredinței.

Ioan 8:37-39 "Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi pentru că nu pătrunde în voi cuvântul Meu. Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.” „Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis: „Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam."

Analizați de Pavel

Pavel explică o realitate veche cât veacurile - că nu toți evreii etnici sunt cu adevărat credincioși. Dar ceea ce făcea special momentul în care Pavel scrie este că Dumnezeu arată public diferența dintre a fi evreu etnic și evreu credincios iar această diferență se manifestă prin tăierea lui Israel din planul mântuirii pentru o perioadă necunoscută de timp. După ce prezintă distincția aceasta în capitolul 9 își încheie subiectul în capitolul 11 unde arată excluderea Israelului.

Romani 9:6-8 "Dar aceasta nu înseamnă că a rămas fără putere Cuvântul lui Dumnezeu. Căci nu toţi cei ce se coboară din Israel sunt Israel şi, măcar că sunt sămânţa lui Avraam, nu toţi sunt copiii lui Avraam, ci este scris: „În Isaac vei avea o sămânţă, care-ţi va purta numele.” Aceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii făgăduinţei sunt socotiţi ca sămânţă."

Tăierea monumentală

Am ajuns la ultimul aspect pe care trebuie să-l interpretăm în introducerea studiului pe capitolul 15 din această Evanghelie deosebită. Ce înseamnă această tăiere? Este simplu de răspuns dacă am înțeles tot ce s-a spus până acum. Dumnezeu va da deoparte Israelul și Vechiul Legământ și Îl va pune pe Hristos, Capul bisericii și al Noului Legământ ca împlinire a tuturor aspectelor prefigurate în Vechiul Legământ și în Legea atașată acestuia.

Prevestirea Domnului Isus

Domnul arată clar că distrugerea Israelului se datora faptului că s-au poziționat greșit față de Domnul Isus. Când a venit Fiul ei l-au scos afară din vie și L-au omorât. Dumnezeu promite că neamul la care va fi dată împărăția va aduce roadele cuvenite, nu cum a făcut Israel. Vedeți bine că evreii au înțeles bine despre ce se vorbea fiindcă preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei.

Matei 21:33. Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, şi a plecat în altă ţară. 34. Cînd a venit vremea roadelor, a trimes pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod. 35. Vierii au pus mîna pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorît, iar pe altul l-au ucis cu pietre. 36. A mai trimes alţi robi, mai mulţi decît cei dintîi; şi vierii i-au primit la fel. 37. La urmă, a trimes la ei pe fiul său, zicînd: «Vor primi cu cinste pe fiul meu!» 38. Dar vierii, cînd au văzut pe fiul, au zis între ei: «Iată moştenitorul; veniţi să-l omorîm şi să punem stăpînire pe moştenirea lui.» 39. Şi au pus mîna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorît. 40. Acum, cînd va veni stăpînul viei, ce va face el vierilor acelora? 41. Ei I-au răspuns: „Pe ticăloşii aceia ticălos îi va pierde, şi via o va da altor vieri, cari-i vor da rodurile la vremea lor.“ 42. Isus le-a zis: „N-aţi citit nici odată în Scripturi că: «Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat în ochii noştri?» 43. Deaceea, vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată dela voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite. 44. Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.“ 45. După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au înţeles că Isus vorbeşte despre ei, 46. şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentrucă ele îl socoteau drept prooroc.

Prevestirea Apostolului Pavel

Apostolul Pavel, ca Domnul Isus, înțelege corect că tăierea lui Israel, schimbarea paradigmei de lucru a lui Dumnezeu - de la un popor etnic, la neamuri, se datorează faptului că Israel s-a poziționat greșit față de Hristos și a căzut în necredință. Această tăiere are loc până la împlinirea numărului deplin al neamurilor.

Romani 11:16. Iar dacă cele dintîi roade [Israel] sînt sfinte, şi plămădeala este sfîntă; şi dacă rădăcina este sfîntă, şi ramurile sînt sfinte. 17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate [Israel], şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor [Israel], şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, 18. nu te făli faţă de ramuri [Israel]. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate [Israel], ca să fiu altoit eu.“ 20. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor [Israel], şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngîmfa dar, ci teme-te! 21. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti [Israel], nu te va cruţa nici pe tine. 22. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut [Israel], şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu. 23. Şi chiar ei: dacă nu stăruiesc în necredinţă [Israel], vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăş. 24. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatec, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cît mai mult vor fi altoiţi ei, cari sînt ramuri fireşti [Israel], în măslinul lor?

O aplicație peste 20 de veacuri

Prima aplicație a textului este pentru poporul Israel. Pe ei îi are în vedere Domnul Isus și este un malpraxis exegetică să aplici textul acesta afară din context. Totuși, prin extrapolare și paralelism putem face o asemănare cu starea de lucruri în care se găsește astăzi biserica. Desigur, nu mai suntem la tranziția dintre legăminte, nu suntem la momentul în care Isus urmează să moară și lipsesc alte elemente importante. Sper însă să îmi permiteți următoarea imagine ilustrativă pentru situația actuală.

Având în vedere și ce s-a spus anterior despre VIȚA ISRAEL cu componență etnică - fizică și VIȚA ISUS cu componență pur spirituală cred că putem face o diferență între POZIȚIA în Împărăție și în Biserică și POZIȚIA în Hristos - pentru mine sunt două lucruri complet diferite. Una este să fiu în Adunarea locală și alta este să fiu în Împărăția lui Dumnezeu, în locurile cerești, în Hristos Isus. Cred că aici este distincția: cei care sunt doar pozițional în Adunarea lui Hristos și nu sunt spiritual în Hristos vor fi tăiați și aruncați afară.

Să nu cumva să ne mulțumim cu poziția pământească în împărăție sau în adunare, ci să căutăm cu tot dinadinsul să vedem că suntem așezați spiritual în Hristos, nu doar în adunarea locală, ci chiar în Hristos Isus, în locurile cerești. Vai! Ce tragedie este să fie membrul adunării, și să nu fii cetățeanul cerului, să fii legat de Hristos prin adunarea locală dar să nu fii legat în mod tainic și supranatural.

Nu vreau să subțiez importanța membralității în adunarea locală dar să fim cu toții atenți ca nu cumva să fim într-o legătură cu Hristos de suprafață, nu una de unire spirituală. Evreii care au fost legați doar de suprafață cu Hristos au fost tăiați iremediabil.