De ce sunt tolerate derapajele în biserică?

De ce atât de mulți slujitori nu spun nimic despre derapaje doctrinare și practici nebiblice care afectează chiar bisericile pe care ei le păstoresc?

AVERTISMENT: Dacă credeți că legitimizez prin acest articol lupta împotriva păstorilor sau a slujitorilor lui Dumnezeu și dacă dați share ca să vă găsiți o proptea în cuvintele mele, proptea pentru duhul vostru de ceartă, pentru frustrare și nesupunere - vreau să vă spun cât se poate de clar că aici ARĂT doar ceea ce fac UNII slujitori și nu intenționez sub nici o formă să universalizez sau să generalizez mesajul meu ori să spun că toată breasla slujitorilor este descalificată.

(1) Pentru că în adunare lor sunt oameni care înțeleg toleranța și dragostea în mod greșit iar păstorii lor nu vor să piardă simpatia și sprijinul lor. Dacă ai amenda practici nesănătoase poți pierde membri sau chiar poți pierde funcția și voturile democratice ale congregației împărțită pe partide și clanuri.

(2) Pentru că ei colaborează cu slujitori care susțin practicile și doctrinele cu care ei nu sunt de acord. Dacă ar amenda acele practici și-ar pierde colaboratori. Iar astăzi parteneriatul între lideri pare să fie mai important decât orice. Astăzi nuca poate sta-n perete. Sentimentul de izolare este foarte nesuferit de slujitori. Colaborarea este principiul de compromitere a valorilor, doctrinelor și principiilor.

(3) Pentru că și-ar pierde platforme importante de lansare în sfera religioasă. N-ar mai fi chemați la simpozionane, lansări de cărți, programe televizate, discuții publice etc. Iar lucrul acesta te poate transforma rapid într-un nimeni (din punct de vedere omenesc), un nimeni care va păstori o biserică prea normală pentru unele grupări religioase umflate de exhibiționism religios și isterie .

(4) Pentru că ar pierde sprijin financiar. Acesta este unul dintre motivele principale. Și mă tem că mulți slujitori iubesc atât de mult banii încât își vor pierde sufletele. Dacă ai ataca niște practici greșite nu vei mai fi chemat la evanghelizări (de unde, în unele locuri, pleci cu un sprijin financiar serios) și nu vei mai fi susținut de anumiți sponsori (sponsori despre care ei știu clar că susțin practici nebiblice și unele învățături periculoase).

(5) Pentru că sunt sătui să-i sune unul și altul și să-i urechească pentru diverse lucruri pe care le-au taxat public în predicare sau în alte contexte publice. De obicei te sună cineva (din biserică, sau din comitet sau din conducerea comunității) și îți spune: “frate, mai mulți frați m-au contactat și mi-au spus că părerea ta nu îi reprezintă și de aceea te rugăm să-ți retragi opinia publică și să ai mai mare grijă pe viitor”. Și așa ai ajuns sclavul părerilor unor oameni.

(6) Pentru că ei înșiși nu au discernământ și călăuzire spirituală. Unii nu au pregătire teologică ca să depisteze falsul și eroarea gravă. Ei nu sunt interesați de studii teologice și de doctrine. Zeci de ani au predicat moralitate terapeutică deistă. Ei nu pot discerne măcar care este adevarata Evanghelie de cea falsă. Totul se reduce la leadership, la colaborare, la a sluji, la investiții, la a vedea partea plină a paharului. Multă minte și muncă este direcționată foarte prost astăzi în proiecte religioase care nu produc nimic bun spiritual.

(7) Pentru unii cel mai detestabil lucru este să fii privit ca un Gică Contra. Decât așa mai bine ești pozitiv și constructiv. Singurele mustrări pe care ți le permiți sunt cele legate de moralitate și “apropierea de Domnu” - de regulă, aspecte generale. Tu nu ești ca schismaticii ăia care găsesc nod în papură și vezi doar negru în fața ochilor. De teama asocierii cu oameni înăcriți și frustrați ei preferă evlavioasa tăcere.

Rezultate?

• o turmă fără discernământ spiritual, purtată încolo și încoace de orice vânt de învățătură. O turmă irelevantă pentru lume, o turmă care este victimă propriilor concepții eronate.

• păstorul se pierde pe sine mergând pe o pantă a compromisului doctrinar și a malpraxisului spiritual. Iubirea de bani arată o boală spirituală a inimii foarte gravă care pune sub semnul întrebării realitatea nașterii din nou cât și destinul veșnic.

• păstorul își duce turma spre pierzare, spre falsitate, erezie pentru că, în loc să protejeze turma de lupi răpitori, el însuși se comportă ca unul întrucât îi este frică să atragă atenția când turma merge spre pășuni otrăvite sau păstori falși și învățători falși.