Despre darul vorbirii în limbi

Declarație pneumatologică cu privire la vorbirea în limbi

I. Vorbirea în limbi biblică

1. Vorbirea în limbi a fost experimentată în Faptele Apostolilor cu scopul specific de a arăta integrarea tuturor națiunilor pământului în trupul Domnului Isus și pentru a arăta universalitatea Evangheliei și a mântuirii.

2. Această vorbire în limbi a fost exprimată prin limbi umane cunoscute și înțelese. Niciodată nu găsim o vorbire în limbi extatică sau „limbi îngerești”. Fiecare botez cu Duhul Sfânt care a fost însoțit de vorbirea în limbi a fost manifestat printr-o vorbire în limbi omenești.

3. Controversa primului veac cu privire la universalitatea Evangheliei s-a sfârșit și, de aceea, vorbirea în limbi care avea rolul de a aduce lămurire cu privire la această controversă nu își mai are rostul în zilele noastre.

II. Vorbirea în limbi modernă

(1) Odată îndeplinită semnificația vorbirii în limbi, putem spune cu convingere că vorbirea în limbi nu mai este necesară astăzi.

Ar fi lipsit de rațiune și sens ca astăzi cineva să vorbească în limbi cunoscute arătând că Evanghelia este pentru toate națiunile deodată ce lucrul acesta este universal acceptat.

(2) Dumnezeu nu S-a schimbat, este atotputernic și poate să dea cui dorește El orice dar voiește, însă acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu lucrează în toate perioadele istoriei în același fel și nici nu înseamnă că dacă Dumnezeu a făcut un lucru cândva trebuie să-l facă obligatoriu întoteauna. Deși Dumnezeu poate să dea cuiva vorbirea în limbi, totuși nu este planul Lui să o facă și nici nu este necesar.

(3) Cei mai mulți vorbitori în limbi recunosc că practică o vorbire în limbi necunoscute și ne-omenești. Aceia care pretind că vorbirea în limbi de astăzi este aceeași cu cea de la Cincizecime nu pot aduce nici un fel de probă practică în sprijinul acestei pretenții.

(4) Dacă vorbirea în limbi este neomenească, adică diferită de cea experimentată în Faptele Apostolilor, putem spune că există o inconsecvență evidentă atunci când unii pretind că au botezul cu Duhul Sfânt experimentat în cartea Fapte dar au un semn al vorbirii în limbi care nu se găsește în Fapte - deodată ce se recunoaște că nu sunt limbi omenești înțelese.

(5) Pretenția că Dumnezeu ar da unora vorbirea în limbi cunoscute pentru propovăduirea Evangheliei contrazice (1) practica actuală; (2) practica apostolilor – vorbirea în limbi nefiind pentru proclamarea Evangheliei, ci pentru lăudarea lui Dumnezeu și (3) porunca lui Hristos de a vesti Evanghelia la orice făptură pe limba fiecărui om și nu prin vorbirea în limbi.