Evrei 2:1 nu vorbește despre pierderea mântuirii

Evrei 2:1 "De aceea, cu atât mai mult trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele."

Dovezi că nu se vorbește despre credincioși

(1) Ei sunt chemați la credință, de aceea ei încă nu sunt credincioși, ci doar oameni informați care cunosc adevărul dar față de care n-au dat un răspuns potrivit.

(2) Expresia "Lucrurile pe care le-am auzit" arată că ei au auzit dar încă n-au crezut. Autorul nu îi prezintă pe acești oameni ca fiind credincioși, ci oameni care cunoșteau adevărul Evangheliei ceea ce nu este totuna cu a fi mântuit și credincios.

(3) Aceste lucruri "pe care le-am auzit" sunt cuvintele Evangheliei pe care trebuie să le creadă un necredincios. Este foarte clar că se vorbește despre Evanghelie pentru cu autorul spune imediat că în ea ni se descoperă (1) o mântuire așa de mare și (2) că este mesajul vestit de Domnul și apoi de apostolii Săi.

(4) Contextul larg în care se arată superioritatea lui Isus față de îngeri ne lasă de înțeles că unii nu acceptau identitatea adevărată a lui Hristos și preferau să-l vadă ca pe un înger pentru a-L putea încorpora pe Isus în sistemul religios iudaic fără să fie necesar să sufere ocara și rușinea datorită credinței în El ca Mântuitor.

(5) Pericolul care îi păștea pe cei care au auzit nu era căderea de la credință (în mod fals asociată cu pierderea mântuirii), ci depărtarea de lucrurile auzite - de Evanghelie.

(6) Comparația nu este între evreii care făceau parte din Vechiul Legământ și cei care făceau parte deja din Noul Legământ (până ei nu se convertesc nu avem cum să cunoaștem apartenența lor la Noul Legământ), ci se vorbește despre evrei care au venit din Vechiul Legământ și acum li se predică Evanghelia. Aici nu se compară evrei cu creștini, ci evrei ai Vechiului Legământ cu evrei cărora li se propunea revelația Evangheliei din Noul Legământ.

(7) A fi nepăsător înseamnă a neglija, a nu băga în seamă, a nu fi atent. Cei care au primit Evanghelia nu sunt nepăsători tocmai pentru că au primit-o. Cei nepăsători față de mântuire nu sunt mântuiți. Cine este mântuit ajunge astfel tocmai pentru că n-a fost nepăsător;

(8) Este absurd să afirmăm că aici li se vorbește unor creștini care au devenit nepăsători față de Hristos. Aceasta este o aberație și cei care susțin acest lucru falimentează în a distinge categoriilor diverse de persoane cărora le scrie apostolul;

(9) Dacă spunem că aceștia sunt mântuiți atunci distrugem orice concept biblic despre mântuire; mai mult, găsim metode de a justifica masele de neconvertiți care se întorc de la Evanghelie afirmând despre ei că au fost convertiți dar că s-au lepădat.

De ce autorul se include pe sine?

Este un mod de vorbire, o figură de stil, folosită deseori în Scriptură când autorii se identifică cu audiența chiar dacă el nu face parte dintre ei în ce privește starea lor spirituală.

În al doilea rând, el se identifică cu ei corporativ din punct de vedere etnic - pentru că erau împreună evrei.

În al treilea rând, autorul se poate include pe sine pentru că această responsabilitate rămâne a credincioșilor pentru totdeauna - de a persevera în credință.