Strecurarea țânțarului și înghițirea cămilei

De multe ori ați auzit probabil vorba „toate păcatele sunt la fel”. Știu că sună bine. Alții, aplicând acest principiu, au motive de a-și dezvinovăți greșelile și eșecurile arătând că „toată lumea” le face.

Deși a te scuza cu păcatele altuia este ilogic chiar și dacă ar exista această posibilitate, totuși nu toate păcatele sunt la fel. Ideea aceasta, că ele sunt la fel, oferă un mod de auto-înșelare pentru a îndepărta vinovăția care vine prin comparație cu ceilalți.

Nu toate păcatele sunt la fel. Vă dau câteva exemple pe care nu le voi analiza în detaliu ci le prezint doar pentru a arăta că este falsă presupoziția cu care se lucrează cum că toate păcatele ar fi la fel și nimeni nu trebuie să se teamă că ar fi păcătuit „mai grav” decât altul:

1. Păcatul lui trădării lui Isus: Matei 26:24 "Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!” "

2. Păcatul necinstirii „lucrurilor sfinte”: 1 Samuel 2:17 "Tinerii aceştia se făceau vinovaţi înaintea Domnului de un foarte mare păcat, pentru că nesocoteau darurile Domnului. "

3. Păcatul curviei: 1 Corinteni 6:18 "Fugiţi de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârşit afară din trup, dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său. "

4. Păcatul idolatriei: Exodul 32:31 "Moise s-a întors la Domnul şi a zis: „Ah, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare! Şi-au făcut un dumnezeu de aur. "

5. Păcatul care duce la moarte: 1 Ioan 5:16 "Este un păcat care duce la moarte; nu-i zic să se roage pentru păcatul acela. "

6. Hula împotriva Duhului Sfânt: Matei 12:31 "De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată. "

7. Respingerea finală și voită a Evangheliei: Evrei 10:26 "Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, "

Domnul arată că există diferență și între porunci: Matei 23:23 "Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute. "

Tot Domnul Isus arată că există diferență și între pedepse: Luca 12:48 "Dar cine n-a ştiut-o şi a făcut lucruri vrednice de lovituri va fi bătut cu puţine lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult. "

Acum nu ne rămâne de explicat care sunt acele diferențe fundamentale între păcate și de ce unele sunt mai grave decât altele? Sunt mai multe diferențe de care trebuie să ținem neapărat cont:

[1] Păcatele poartă cu ele consecințe diferite. Dumnezeu a lăsat legi cauză-efect și aceste legi arată că efectele păcatelor diferă tocmai pentru că Dumnezeu dorește să ne arate că există diferență între păcate. O curvie nu are aceleași consecințe ca o minciună nici față de persoana în cauză, nici față de ceilalți și nici față de Dumnezeu.

În Scriptură este arătat clar că Dumnezeu a pedepsit diferit păcatele.

În veșnicie pedeapsa pentru păcate este diferită în funcție de păcatele săvârșite.

[2] Păcatele sunt diferite și din cauza puterii de corupere - adică a puterii de a aduce distrugere morală și spirituală. Spre exemplu crima și curvia nu se pot face acceidental. Ele lasă răni definitive (în multe cazuri), distrug relații, afectează psihicul, sufletul și trupul într-un mod extrem de profund.

[3] Păcatele sunt înfăptuite în mod diferit. Poate că această distincție este cea mai importantă în discuția de față. Există mai multe moduri în care păcatele sunt realizate și care le fac să fie diferite chiar dacă este vorba despre același păcat. Spre exemplu:

a. Păcate neintenționate și păcate premeditate. Este diferit să faci un păcat fără să-l fi plănuit și altceva este să fi calculat și pregătit un păcat. Dumnezeu privește altfel pe cineva care minte fiind pus sub o presiune extraordinară și pe altcineva care minte din principiu, din mândrie, din avariție etc.

b. Păcatele din slăbiciune și păcate din satisfacție. Toți avem păcate care se nasc din slăbiciunile temperamentului și caracterului. Pentru că suntem diferiți aceste păcate sunt diferite în funcție de temperamentul fiecărei persoane. Una este să păcătuiești pentru că ai o slăbiciune cu care te lupți și uneori falimentezi și altceva este să faci un păcat în mod premeditat și să te bucuri de ceea ce faci.

c. Păcate rare și păcate ca stil de viață. Unele păcate sunt făcute accidental și de aceea sunt rare în timp ce alte păcate reprezintă viața - ceea ce arată că și-au făcut rădăcini serioase în inimă și sunt mult mai periculoase - sunt mult mai greu de scos, sunt mult mai ușor de justificat și sunt mai greu de observat. Un păcat rar poate arăta o slăbiciune sau neatenție în timp ce un păcat făcut ca un stil de viață arată o inimă coruptă și infectată cu păcat.

d. Păcate față de om și păcate față de Dumnezeu. Evident, toate păcatele sunt îndreptate întâi de toate împotriva lui Dumnezeu însă nu toate păcatele sunt înfăptuite cu direcția conștientă către Dumnezeu. Când te cerți cu cineva tu îl lovești pe cel de lângă tine fără să stai poate vreo secundă să te gândești că este îndreptat și împotriva Domnului. Nu la fel este cu idolatria, spre exemplu.

e. Păcate din neștiință și păcate în cunoștință. Este un lucru să faci un păcat fără să cunoști toate datele unei probleme și altceva este să cunoști și să acționezi conștient și voluntar pentru înfăptuirea acelui păcat. În al doilea caz păcatul înfăptuit este mai grav. Contează foarte mult investiția spirituală făcută în viața ta. Odată cu creșterea acestei investiții (cu cunoștință și putere) înfăptuirea păcatului este mult mai gravă.

f. Motivația. Petru l-a trădat pe Domnul Isus din teamă, deși Îl prețuia, Iuda L-a trădat din iubire de bani fără să-L fi prețuit pe Isus. Contează foarte mult și Dumnezeu cunoaște inimile, de ce înfăptuiește cineva un păcat.
Exemplu

Dacă curvești și ai senzația că altul care s-a enervat, fiindcă a fost ispitit, a făcut un păcat la fel de grav ca tine, pur și simplu te înșeli. Dacă te scuzi cu asta sau dacă te simți bine că nu ai făcut ceva mai grav decât alții, te auto-amăgești. Păcatul tău este mult mai grav. Este doar un exemplu.

Dacă faci acest lucru strecori țânțarul (adică ieșirea din fire a celuilalt) și înghiți cămila (adică păcatul tău care este mult mai grav din multe puncte de vedere). Domnul Isus a condamnat strecurarea țânțarului - adică să exagerezi greșelile și slăbiciunile altora în timp ce treci cu vederea mizeria din viața ta care este mult mai periculoasă și gravă.

Este adevărat că toate păcatele aduc vinovăție și de aceea toate sunt grave din punctul acesta de vedere. Dar există destule diferență care ar trebui să ne împiedice să ne mai justificăm cu păcatele altora ca și cum toate lucrurile ar fi la fel.

Aplicații

Sunt unii care observă anumite slăbiciuni la credincioși și se simt pe aceeași linie spirituală și morală cu aceștia sub pretextul că „toți păcătuim”. Credincioșii păcatuiesc, în general, din slăbiciune, accidental, în timp ce se luptă cu păcatul, și apoi sunt întristați de ceea ce fac în timp ce necredincioșii se scuză și arată cu degetul pentru a se auto-amăgi în conștiință.

Alții observă slăbiciuni și greșeli chiar la slujitorii bisericilor și de aceea spun că nu au nici un drept să pretindă de la alții ceva și că sunt la el de vinovați ca aceia pe care îi învață sau mustră. Însă acest lucru este fals pentru că un păcat făcut din slăbiciune sau accidental este diferit de altul făcut premeditat. Iar faptul că te justifici mereu arată că premeditezi.

Credincioșii între ei uneori ajung să se trateze cu îngâmfare deși felul lor de viață diferă uneori într-un mod izbitor. A-i scuza sub pretextul că toate păcatele sunt la fel înseamnă să le distrugem compasul moral și să-i împingem spre păcate extrem de scandaloase și distructive.