Ați auzit vreodată de “Pisica lui Schrödinger” ? Probabil că nu. Erwin Schrödinger a fost un fizician Austriac care printre altele a devenit renumit pentru acest experiment mental intitulat “Pisica lui Schrödinger”, Schrödinger, încercând să înțeleagă și să explice paradoxul “superpoziției cuantice” folosește acest experiment mental. Pentru cei care sunt interesați puteți citi mai mult despre acestea aici; pentru restul ce trebuie să știți este că problema cu care se confruntau fizicienii era cea a incertitudinii și anume deși fizica ne spune că materia nu poate să ocupe decât un singur loc într-un singur timp, în timp și spațiu, atunci când se lucra în spațiul subatomic fenomenul acesta devenea incert (cel puțin de măsurat). Întrebarea era particolul X va fi aici sau acolo ? Este o vastă supra-simplificare. Schrödinger propune acest expirement mental:

“„Putem imagina chiar cazuri destul de ridicole. O pisică este închisă într-o cameră din oțel, împreună cu următorul dispozitiv (care trebuie să fie ferit de interacțiunea directă cu pisica): într-un detector Geiger-Müller se află o cantitate mică de material radioactiv, atât de mică încât, în decurs de o oră, doar un singur atom probabil se va dezintegra, sau cu egală probabilitate, poate niciunul; dacă totuși se întâmplă, detectorul Geiger va genera un semnal si prin intermediul unui releu eliberează un ciocan care sparge o mică fiola de cianură. Dacă lăsam nesupravegheat întregul sistem timp de o oră, putem spune că pisica trăiește încă dacă în acest timp nici un atom nu s-a dezintegrat. Funcția de undă a întregului sistem va exprima acest fapt având în ea pisica vie-și-moartă (scuzați expresia) sau împrăștiată în părți egale.
Este tipic pentru aceste cazuri ca o nedeterminare localizată inițial la nivel atomic să fie transformată într-o nedeterminare la nivel macroscopic, care poate fi apoi rezolvată prin observare directă. Asta ne împiedică să acceptăm în mod naiv ca valid un "model neclar" pentru a reprezenta realitatea. Prin el însuși el nu conține nimic neclar sau contradictoriu. Există o mare diferență între o fotografie mișcată sau nefocalizată și o fotografiere clară a norilor și a pâlcurilor de ceață.” ^[1]

Ce este important de înțeles din acest experiment mental a lui Schrödinger ? Simplu pentru toate considerentele practice cât timp pisica nu poate fi observată ea este într-un fel și vie și moartă. Adică ambele posibilități nu doar că sunt posibile dar realmente există oarecum. De ce este interesant acest principiu ? Pentru că deși pare să nu aibă multe aplicații practice mulți dintre noi trăim în acest fel viața, de parca ar fi incertă, necunoscută, de parcă pisica este și vie și moartă.

Poate dacă schimbați pisica lui Schrödinger cu altceva ideea transmisă va deveni mai concretă. Dacă în acea cameră cu materia radioactivă ar fi cineva drag, poate chiar copilul dumneavoastră sau dacă ai fi tu în acea cameră și soarta vieții tale ar depinde de rezultat iar tu nu ai avea vreun control asupra ei ? Cred că începeți să înțelegeți starea psihică, spirituală, mentală în care ați fi pentru acea oră în care nu ați putea observa rezultatul, ca atare poate veți trăi, poate veți muri, sau sunteți și vii și morți simultan dacă e să împrumutăm din concept. Acum 3 săptămâni am fost diagnosticat cu cancer la glanda tiroidă și din acel moment “am fost pus în cutia lui Schrödinger,” metaforic vorbind.

Una dintre durerile neanticipate atunci când te confrunți cu o boală sau cu un diagnostic medical drastic este durerea așteptării. Totul devine așteptare, trebuie să aștepți să ți se confirme diagnosticul, trebuie să aștepți să afli ce tratamente sunt. Dacă întrebi medicul de eficiența tratamentului acesta îți răspunde “trebuie să așteptăm și vom vedea”... minutele, orele, zilele între evenimentele care decurg pot deveni o tormentare, devenim un fel de” pisica lui Schrödinger,” nici noi nu mai știm dacă suntem vii sau morți. Dar nu trebuie să fie așa!

Așteptarea și Iluzia Incertitudinii:

Deși în fizica cuantică incertitudinea este o realitate (nu sunt expert) în teologie ea este o imposibilitate, o iluzie doar. Problema este una de perspectivă, și în experimentul lui Schrödinger și în viața noastră. Într-adevăr din perspectiva noastră limitată nu știm ce se întâmplă în acea cameră timp de o oră sau care va fi rezultatul. De asemenea nu știm dacă operația va fi de succes, nu știm dacă tratamentul post-operatoriu va fi eficient, etc. Toate aceste lucruri sunt adevărate dintr-o anumită perspectivă și anume cea umană.

Dar oare este acesta finalul experimentului mental pentru noi cei care ne confruntăm cu incertitudinea așteptării? În niciun caz! Putem să mergem cu gândirea un pas mai încolo și să privim problema dintr-o altă perspectivă. Cea Divină.

“Se aruncă sorţul în poala hainei, dar orice hotărâre vine de la Domnul.” - Proverbe 16:33

Permiteți-mi și mie un experiment mental, “se aruncă sorțul” , într-o cameră închisă să îl satisfacem pe Schrödinger, care va fi rezultatul? Este el incert? Este el într-o stare de existență diametrală simultan? În niciun caz! “Orice hotărâre vine de la Domnul.” Din perspectiva mea umană, rezultatul este incert. Ce poate fi mai incert decât să dai cu zarul? E la voia întâmplării, nu? NU! Aceasta vrea să ne învețe înțeleptul Solomon, că nimic nu e la voia întâmplării, nimic nu e incert, chiar lucrurile care par să fie și care, logic, ar trebui să fie. R.C. Sproul spunea “în universul lui Dumnezeu nu există particule răzvrătite”. Altfel spus nu există incertitudine pentru că toate se întâmplă conform hotărârilor lui Dumnezeu, toate, de la “sorțul” aruncat, la rezultatul operației.

Vedeți, cel mai dureros aspect legat de așteptare este incertitudinea, posibilitatea unui lucru este, psihic vorbind, spiritual vorbind, la fel de dureros ca și experimentarea acelui lucru, de multe ori este mai dureros pentru că avem impresia că există combinații infinite de lucruri rele care se pot întâmpla. Dar dacă schimbăm perspectiva și ecuația se schimba, nu vă pot spune care va fi rezultatul, dar vă pot spune cine îl va hotărî. Dumnezeu. Acel lucru nu este incert, nu este necunoscut (deși este necunoscut mie) , nu este întâmplător, ci este hotărat de Dumnezeu după buna plăcere a voii sale. Pentru credincios lucrul acesta schimbă radical paradigma așteptării, ea nu mai este tortura incertitudinii, ci este în siguranța certitudinii lui Dumnezeu. În Isaia 46:10 Dumnezeu se identifică în felul următor:

“ Eu fac cunoscut de la început sfârşitul şi, din vremuri străvechi, descopăr lucrurile care încă nu s-au întâmplat,
zicând: ‘Planul Meu rămâne să se împlinească; voi face tot ceea ce doresc!’ "

Crezi în acest Dumenzeu suveran, care este în control peste viața ta, care a determinat orice lucru bun sau dureros “spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu” ? Atunci poți aștepta în pacea și liniștea siguranței divine și nu în tortura iluziei incertitudinii.