Predestinarea tuturor lucrurilor (Mărturisirea Baptistă 1689)

Există un articol de credință din Mărturisirea de Credință de la 1689 care dă bătaie de cap multor credincioși care aderă la această mărturisire. Acest articol afirmă predestinarea tuturor lucrurilor care se vor întâmpla vreodată. Lucrul acesta pare să pară hipercalvinism pentru unii și cu siguranță este greu de acceptat și de înțeles. Articolul este dificil pentru că afirmă nu doar că Dumnezeu a prevăzut toate lucrurile și le-a permis, ci le-a predestinat.

Varianta arminiană

Cei mai mulți arminieni nu sunt conștienți de implicațiile propriei teologii. Arminienii care acceptă atot-știința și atot-puternicia lui Dumnezeu trebuie să recunoască că Dumnezeu a știut din veșnicie ce păcate vor face oamenii, toate păcatele lor, cu gândul, vorba sau fapta, și a hotărât să creeze această lume în care știa că se vor întâmpla toate acestea. Deci, Dumnezeu, în acest sens specific, a predestinat tot păcatul omenirii, și nu doar păcatul, ci și absolut toate lucrurile care urmau să aibă loc. Observați accentul pe permisiune și preștiință spre deosebire de predestinare cum vorbim în celelalte sisteme, de exemplu calvinismul.

Opinia mea este că arminianismul nu ia în calcul toate datele biblice și jonglează cu termenii doar pentru a evita concluziile biblice. De exemplu, Dumnezeu restricționează răul în lume și înseamnă că fiecare rău produs este un rezultat al ridicării restricțiilor, deci Dumnezeu a dorit să ridice restricția așa încât să se întâmple acel lucru. De asemenea, Dumnezeu susține toate lucrurile și toți oamenii chiar și atunci când comite fapte imorale. El poate să-și retragă susținerea oricând dar de cele mai multe ori nu o face. Mai mult, Dumnezeu poate folosi un cumul de factori pentru a împiedica omul să facă sau pentru a determina omul să facă un anumite lucru, fără să-i încalce libera voință, și chiar face acest lucru deseori. Așadar, Dumnezeu este în control total al tuturor lucrurilor.

Mărturisirea 1689

Un sumar al învățăturii

3.1 Dumnezeu a hotărât toate lucrurile care trebuie să se întâmple, și a făcut acest lucru în El Însuși, încă din eternitate, prin înțelepciunea Sa perfectă și prin sfatul sfânt al voii Sale, în mod liber și fără schimbare. Cu toate acestea, El a făcut acest lucru într-un mod în care Dumnezeu nu este nici autorul păcatului, nici nu are vreo răspundere ori amestec în păcatul vreunei persoane, nici nu încalcă voința liberă a creaturii Sale, și nici nu sunt luate astfel de la om libertatea ori răspunderea pentru consecințele acțiunilor oamenilor; ci, mai degrabă, acestea din urmă sunt stabilite. În toate acestea, înțelepciunea lui Dumnezeu este arătată în ce privește domnia Sa asupra tuturor lucrurilor, după cum este puterea și credincioșia Sa în împlinirea hotărârii Sale.

Acest articol afirmă clar că Dumnezeu a hotărât toate lucrurile. Nu există nici un mod prin care cineva ar putea scăpa de forța acestei declarații. Apoi se afirmă că Dumnezeu nu este autorul păcatului, ceea ce este important pentru a păstra sfințenia lui Dumnezeu intactă. De asemenea, articolul arată clar că Dumnezeu nu produce păcatul în nici un fel și nici o măsură (nici vreun amestec în păcatul vreunei persoane). De asemenea, articolul afirmă că oamenii au liberă voință chiar dacă Dumnezeu hotărăște toate lucrurile. Se păstrează aceste paradoxuri sănătoase.

3.2 Cu toate că Dumnezeu cunoaște orice ar putea să se întâmple sau se va întâmpla în toate circumstanțele imaginabile, totuși El nu a hotărât
nimic pentru că El a prevăzut acel lucru în viitor, sau pentru că acel lucru s-ar fi întâmplat [oricum] în anumite circumstanțe.

Pentru că ar exista posibilitatea interpretării arminianiste asupra articolul anterior, avem completarea din articolul 2 care lămurește că Dumnezeu nu a hotărât ceva pentru că a prevăzut acest lucru, ceea ce nici n-ar mai fi neapărat o hotărâre reală deodată ce acel lucru s-ar fi întâmplat oricum.

O explicație

Dacă Dumnezeu este implicat în toate acțiunile oamenilor, spirituale sau fizice, prin faptul că restricționează pe cele rele și le impulsionează, inițiază și susține activ pe cele bune, doar așa după cum voiește El, înseamnă că producerea oricărui păcat are loc pentru că Dumnezeu a hotărât să lase acel lucru să se întâmple.

a. Hotărârea tuturor lucrurilor și a păcatului prin susținere fizică

Biblia ne arată că nici un lucru nu poate scăpa controlului lui Dumnezeu. În EL avem viața, ființa și mișcarea chiar și atunci când folosim puterea și lumina vieții pământești, primite prin susținerea Lui activă, pentru a face fapte deplorabile, care Îl ofensează profund pe Dumnezeu. În acest sens fizic, Dumnezeu este în controlul oricărui păcat. În orice fracțiune de secundă El ar putea să ne ia mintea și puterea așa încât să nu putem produce păcatul.

Acest tip de control este valabil și pentru toate acțiunile omului, care nu conțin neapărat un aspect moral. Așadar, dacă Dumnezeu lasă, deși ar putea opri, ca omul să facă orice fel de acțiune fizică, înseamnă că El a hotărât acest lucru prin voia Sa suverană. De asemenea, El dă putere și înțelepciune omului să continue în acțiunile sale fizice.

b. Hotărârea tuturor lucrurilor și a păcatului prin harul restrictiv

De asemenea, Dumnezeu controlează păcatul restrictiv. Acest control este numit har restrictiv și este oferit întregii umanități. El cunoaște grade de acțiune pentru că deseori Dumnezeu lasă oamenii în voia minții lor blestemate, ceea ce presupune că harul restrictiv este retras într-o măsură considerabilă, deși nu total pentru că asta ar presupune iadul pe pământ.

Dumnezeu poate folosi, după voia Sa atot-înțeleaptă și atot-puternică, un factor oarecare sau un cumul de factori pentru a opri orice om de la orice acțiune păcătoasă. Totuși, El nu face acest lucru întotdeauna, ba dimpotrivă, vedem că Dumnezeu lasă oamenii să-și exercite într-o oarecare măsură libertatea în înfăptuirea păcatului. El nu restricționează aceste fapte pentru că așa a hotărât El. Deci, hotărârea Lui este în spatele acțiunii harului restrictiv în viața fiecărui om. Aceasta este o lucrare tainică, invizibilă dar universală peste necredincioși.

În acțiunile fizice ale omului Dumnezeu poate folosi același cumul de factori pentru a opri sau face ca să se înfăptuiască anumite lucruri. Prin restricțiile Sale sau prin acțiunile Sale directe sfinte asupra unor oameni și lucruri, omul poate fi impulsionat să înfăptuiască sau să evite anumite lucruri. Toate se vor face pentru că așa a hotărât Dumnezeu.

c. Hotărârea tuturor lucrurilor și a păcatului prin providență

Există cumuli de factori pe care Dumnezeu îi poate orchestra și care pot duce la diverse acțiuni ale omului fără ca Dumnezeu să calce libertatea omului sau să se implice spiritual în producerea unui lucru oarecare. Putem inventa mii de asemenea scenarii dar nu este necesar să facem acest lucru pentru că vedem acest lucru zilnic.

Dumnezeu ne poate da gânduri, poate trimite oameni, poate controla toate lucrurile prin providența Lui așa încât noi să facem doar ceea ce dorește El, fără să ne calce libertatea, fără să fie responsabil de faptele noastre și fără să fie implicat spiritual și moral în faptele noastre.

Concluzie clarificatoare

Este necesar să oferim o lămurire punctuală și specifică pentru ca nimeni să nu fie dus în eroare de afirmațiile de mai sus, poate datorită vitezei de citire, procesării dificile a informației, cantității mari de informații noi sau alți factori.

Hotărârea lui Dumnezeu în privința tuturor lucrurilor: 1. nu exclude libertatea omului, 2. nu exclude responsabilitatea omului, 3. nu-L fac pe Dumnezeu autorul păcatului sau amestecat în vreun fel în păcatul omului.

De asemenea, pentru clarificare putem afirma că Dumnezeu nu produce păcatul, nu-l poruncește, nu are plăcere pentru păcat dar prin voia Sa suverană, pentru motive găsite în înțelepciunea Lui infinită, El a plănuit absolut toate lucrurile care s-au întâmplat, se întâmplă și se vor întâmpla în lume, inclusiv păcatele oamenilor.

Fie ca acest lucru să ne dea o frică sănătoasă de Dumnezeu și o dependență totală de El.