Prin cine își conduce Hristos biserica?

Importanța subiectului

Există unele persoane care afirmă că Scriptura nu are detalii suficient de clare care să ne ofere un tipar fix și exact al felului în care Dumnezeu a hotărât să fie condusă biserica Lui. Această afirmație netestată a dus la multe abuzuri și la conducerea bisericii după modelul structurilor omenești prin forme piramidale, sau, pe de altă parte, la anarhie și congregaționalism extrem.

Nu ne permitem să lăsăm biserica sub abuzurile unora și altora, abuzuri de multe ori născute din simpla necunoaștere și nesupunere față de Scriptură, nu neapărat născută din intențiile rele ale unor oameni fără scrupule. Dar ignoranța voită este mai vinovată decât cea neintenționată.

Anticrist Îl urăște pe Hristos și îi urăște Biserica. Una dintre lucrările sale principale este să pervertească viața bisericii și nu ne va de mirare că unul dintre primele domenii în care va ataca este conducerea bisericii. Apostolul Pavel ne arată că la sfârșitul vremurilor Anticristul va intra în Templul lui Dumnezeu și se va da pe sine drept Dumnezeu. Hristos este capul Bisericii iar Satan a dorit dintotdeauna să fie ca Dumnezeu și să fie el capul.

Nu ar trebui să fi se pară exagerată afirmația mea cum că pervertirea conducerii bisericii este o lucrare anticristică. Toți aceia care în mod intenționat încearcă să submineze conducerea lui Hristos în biserică prin slujitorii aleși de El nu fac altceva decât o lucrare anticristică și se află mânați de duhul acestuia. Nu este un lucru mic ce anume credem despre conducerea bisericii.

I. Un singur tip de slujitori

În acest articol nu voi argumenta atât de mult pentru faptul că biserica trebuie să aibă o conducere (lucru care va fi dovedit implicit), ci pentru faptul că conducerea rânduită de Dumnezeu pentru biserică este cea prin prezbiteri.

Argumentul principal al acestui articol și concluzia spre care vreau să vă conduc este că Biblia ne învață despre existența unui singur tip de slujitor duhovnicesc aflat în cârmuirea bisericii. Chiar dacă acest slujitor are mai multe responsabilități și are mai multe denumiri - totuși avem de-a face cu un singur tip de slujitori care sunt numiți în diverse moduri datorită faptului că au mai multe responsabilități față de biserică.

Ca să nu există nici o confuzie voi remarca în treacăt că, de fapt, biserica are două tipuri de slujitori: prezbiteri și diaconi, primii se ocupă de păstorirea spirituală a bisericii în timp ce a doua categorie se ocupă de problemele administrative. Atunci când mă voi referi la un singur tip de slujitori eu am în vedere un singur tip de slujitori care păstoresc biserica.

Confuzia care se naște deseori este din faptul că Scriptura folosește diverși termeni pentru a descrie aceiași oameni și aceeași funcție - cea de prezbiteri. Există cel puțin două pasaje (Fapte 20 și 1 Petru 5) clasice care arată că diversitatea termenilor are rolul de a prezenta aspecte diferite ale aceleiași funcții.

Perspectiva lui Petru, apostolul evreilor

1 Petru 5:1. Sfătuiesc pe presbiterii dintre voi, eu, care sînt un presbiter ca şi ei, un martur al patimilor lui Hristos, şi părtaş al slavei care va fi descoperită: 2. Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este supt paza voastră, nu de silă, ci de bună voie, după voia lui Dumnezeu; nu pentru un cîştig mîrşav, ci cu lepădare de sine.

Petru scrie această epistolă tuturor bisericilor dintr-o arie geografică foarte largă ceea ce înseamnă că el se aștepta ca bisericile să aibă același tip de conducere. Așadar, chiar dinainte de moartea apostolilor, de fapt, foarte timpuri în biserica primară a fost stabilită o conducere uniformă așa încât bisericile n-au fost lăsate să inventeze ele forme și structuri de conducere.

1 Petru 1:1 Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii cari trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,

Observați că Petru îi numește pe cei ce conduc bisericile prezbiteri. Nu este ciudat că el nu-i numește păstori sau cum ne-am fi așteptat păstor (la singular)? Evident, eu nu sugerez că prezbiterii ar fi fost diferiți de păstori, ci afirm exact contrariul - că prezbiterii și păstorii sunt același lucru.

După ce îi numește prezbiteri Petru le arată rolul lor sau activitatea lor prin expresia păstoriți. Este extraordinar modul în care Petru ne arată că păstorii și prezbiterii sunt aceeași funcție! El cere prezbiterilor să facă munca păstorilor deoarece prezbiterii sunt păstorii!

Apoi avem descrisă responsabilitatea prezbiterilor printr-o altă expresie - care este supt paza voastră - expresie care în limba originală este episkopountes - termen care este tradus în limba noastră cu episcopie. Acest termen mai este folosit doar în Evrei 12:15 când autorul dă poruncă tuturor membrilor adunării să-i supravegheze pe ceilalți.

Dacă nu este suficient de clar observați și că acești prezbiteri au ca domeniu de lucru turma lui Dumnezeu iar cei care se ocupă de turmă nu sunt altceva decât păstori. Așadar, prezbiterii sunt păstorii turmei lui Dumnezeu.

1 Petru 2:25 "Căci eraţi ca nişte oi rătăcite. Dar acum v-aţi întors la Păstorul şi Episcopul sufletelor voastre. "

Este fascinant faptul că aceleași titluri date prezbiterilor sunt date și Domnului Isus în relația Lui cu toți credincioșii: Păstor și Episcop. Diferența enormă însă dintre Hristos și prezbiteri este că Hristos este Păstor și Episcop soteriologic (în mântuire) vorbind în timp ce prezbiterii (cu p mic) sunt păstori și episcopi ecleziologic (în cârmuirea adunării).

În concluzie - prezbiterul are rolul de a păstori și a de a fi un supraveghetor (sau episcop).

Perspectiva lui Pavel, apostolul neamurilor

Fapte 20:17. Însă din Milet, Pavel a trimes la Efes, şi a chemat pe presbiterii Bisericii.

Fapte 20:28. Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfînt episcopi, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a cîştigat-o cu însuş sîngele Său.

Pavel are aceeași viziune despre conducerea bisericii ca și apostolul Petru. Textul pe care îl voi indica îl arată pe Pavel aproape de sfârșitul alergării sale, aproape de finalul lucrării sale - un moment special în care el își varsă inima înaintea prezbiterilor din Efes făcându-și o analiză a lucrării sale și arătându-le acestora care sunt responsabilitățile lor.

În acest pasaj, Pavel arată, întocmai ca apostolul Petru, că domeniul de lucru și activitate al prezbiterilor este turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi. Cu siguranță, dacă păstorii ar fi altă funcție decât cea a prezbiterilor, rolul acestora devine inutil deodată ce sunt alți oameni care fac treab lor. De asemenea, vedem suficient de clar că Duhul Sfânt este Acela care a pus prezbiterii să facă munca păstorilor și cu siguranță în rânduiala Lui nu există nici o confuzie. Așadar, prezbiterii sunt păstorii turmei.

În plus, Pavel spune că Duhul Sfânt i-a pus pe acești prezbiteri să fie episcopi (sau supraveghetori). Dacă prezbiterul ar fi un rol și o funcție diferită de cea a episcopilor cum se face că Duhul Sfânt a pus să păstorească turma niște prezbiteri care sunt în același timp însărcinați cu slujba pastorală? Desigur, nu există o asemenea confuzie pentru simplul fapt că episcop, prezbiter și păstor se referă la același rol, aceeași funcție.

Textele doctrinare

Există două pasaje doctrinare în care apostolul Pavel rânduiește felul în care trebuie condusă adunarea. Aceste pasaje au fost scrise cu intenția precisă de a arăta cum trebuie să fie condusă adunarea și cine sunt acele persoane calificate pentru această slujbă.

Ceea ce este comun acestor pasaje este următorul tipar: ambele texte sunt scrise unor două persoane delegate de el să pună în rânduială biserica (Timotei și Tit); ambele texte descriu calificările conducătorilor bisericii; ambele pasaje sunt doctrinare.

Ceea ce este diferit în aceste pasaje este faptul că într-un pasaj acești oameni sunt numiți episcopi iar în celălalt pasaj sunt numiți prezbiteri.

1 Timotei

1 Timotei 3:1-2 "Adevărat este cuvântul acesta: „Dacă râvneşte cineva să fie episcop, doreşte un lucru bun. Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, cumpătat, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii."

1 Timotei 5:17 "Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora. "

1 Timotei 5:19 "Împotriva unui prezbiter să nu primeşti învinuire decât din gura a doi sau trei martori. "

Este interesant că în contextul conducerii bisericii, atunci când îi scrie lui Timotei, Pavel menționează atât episcopii cât și diaconii - adică singurele două tipuri de slujitori din biserică! Este clar că apostolul Pavel nu vedea mai multe tipuri de slujitori. Mai mult, în restul epistolei Pavel nu îi mai numește pe conducătorii bisericii episcopi, ci în fiecare loc prezbiteri. Ar fi foarte ciudat ca el să arate cum trebuie să arate episcopii și diaconii și să-i omită pe prezbiteri (dacă ei ar fi fost o funcție diferită de cea a prezbiterilor).

Tit 1

Tit 1:5 "Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit şi să aşezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit: "

Tit 1:7 "Căci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană, nu încăpăţânat, nici mânios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de câştig mârşav, "

În același pasaj Pavel îi spune lui Tit să rânduiască prezbiteri (v.5) iar în expunerea calităților acestuia Pavel îl numește episcop (v.7). Cu siguranță lui Pavel nu îi scapă acest detaliu faptul că prezbiterii și episcopii sunt, de fapt, aceeași oameni. Ar fi fost complet anapoda ca Pavel să îi vorbească despre cum să rânduiască prezbiteri și apoi să descrie caracterul altor oameni care sunt altă categorie decât cea a prezbiterilor.

Texte descriptive

Filipeni

Filipeni 1:1 "Pavel şi Timotei, robi ai lui Isus Hristos, către toţi sfinţii în Hristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii: "

Biserica din Filipi era deja plantată. Pavel scrie către trei categorii de oameni: sfinții, episcopii și diaconii. Ca și în 1 Timotei Pavel identifică doar două tipuri de slujitori: episcopii (slujba de supraveghere) și diaconii (slujba administrativă). Oare în Filipi să nu fi fost nimeni care să păstorească sau să fie prezbiter? Cu siguranță această întrebare nu-și are rostul dacă înțelegem că episcopii sunt de fapt păstorii și prezbiterii.

Faptele Apostolilor

Pentru mine este deosebită de importantă cartea Faptelor în ce privește subiectul nostru pentru că ilustrează perfect faptul că încă din perioada formativă, de tranziție, a bisericii primare Dumnezeu s-a ocupat, prin apostoli, ca conducerea bisericii Sale să fie pusă în rânduială devreme. Suntem încă departe de moartea apostolilor și dispariția funcției apostolice și la Ierusalim vedem că sunt deja prezbiteri. Apostolii au înțeles rolul lor unic în istoria răscumpărării și a răspândirii Evangheliei și a Bisericii și s-au asigurat că biserica înțelege corect modul în care va fi cârmuită după moartea lor.

Este important să observați că în cazul acesta nu vedem nicăieri menționată slujba pastorală sau a episcopului iar eu spun că nici nu era necesar nu pentru că erau prezenți apostolii, ci pentru că episcopii și păstorii sunt de fapt prezbiterii. Dacă episcopii ar fi diferiți de prezbiteri și dacă absența lor ar fi justificată cu faptul că apostolii îndeplineau funcția lor atunci 1. facem o confuzie între rolul unui apostol și a unui episcop și 2. dacă un apostol îndeplinea funcția unui episcop, de ce n-ar fi îndeplinit-o și pe cea a prezbiterului? Este clar că avem de-a face cu o singură funcție, un singur tip de slujitori.

Faptele apostolilor 11:30 "ceea ce au şi făcut, şi au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul. "

Faptele apostolilor 15:2 "Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite, şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei să se suie la Ierusalim, la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri. "

Faptele apostolilor 15:6 "Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. "

Faptele apostolilor 15:22 "Atunci, apostolii şi prezbiterii şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi. "

Faptele apostolilor 15:23 "Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii şi fraţii: către fraţii dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune! "

Faptele apostolilor 16:4 "Pe când trecea prin cetăţi, învăţa pe fraţi să păzească hotărârile apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim. "

Faptele apostolilor 21:18 "A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo. "

II. Pluralitatea prezbiterilor

Faptul că Biblia vorbește despre mai mulți păstori/prezbiteri/episcopi trebuie să fie un lucru cunoscut, însă, din păcate, este atât de împământenită conceptul conducerii printr-un păstor și o echipă (comitet) cu care acesta lucrează, încât unora le este imposibil și doar să-și imagineze cum ar arăta păstorirea bisericii prin multipli slujitori. Oricum, pluralitatea prezbiterilor este o învățătură biblică și este suficient pentru noi ca să înțelegem acest lucru și apoi să-l implementăm în toate adunările lui Hristos. Mai jos vă prezint câteva dovezi biblice ale acestui adevăr:

(1) Încă din Biserica primară a existat o pluralitate a prezbiterilor la Ierusalim. Acolo erau câțiva dintre apostoli și ei nu se mulțumesc cu faptul că biserica îi are pe ei și nici nu doresc să lase un prezbiter, ci la scurt timp de la înființarea bisericii există deja mai mulți prezbiteri.

15:4 "Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei."

(2) Pavel într-un pasaj doctrinar poruncește ca în fiecare cetate să existe prezbiteri. Pavel îi putea spune foarte simplu să lase câte un prezbiter. Să înțelegem că biserica era la începuturi și cu siguranță era dificil să găsești mai mulți prezbiteri într-o singură biserică însă Apostolul nu face rabat de la modelul biblic.

Tit 1:5 "Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit şi să aşezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit"

(3) Petru se adresează tuturor bisericilor făcând referire la prezbiterii acestora. Este important de observat că apostolul Petru își scrie epistola unei audiențe foarte largi formată din biserici dintr-o arie geografică foarte largă. Peste tot Petru pornește de la premisa că sunt mai mulți prezbiteri în adunări.

1 Petru 5:1 "Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: "

(4) În toate adunările unde erau prezbiteri se poate observa pluralitatea. Aceste pasaje descriptive ne arată suficient de clar că modelul apostolic, al bisericii de la început, a fost ca biserica să aibă mai mulți prezbiteri, nu doar unul.

Biserica din Efes

Faptele apostolilor 20:17 "Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii bisericii. "

Toate adunările plantate

Faptele apostolilor 14:23 "Au rânduit prezbiteri în fiecare biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră. "

Toate bisericile din Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia

1 Petru 1:1 "Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleşii care trăiesc ca străini, împrăştiaţi prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, "

1 Petru 5:1 "Sfătuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca şi ei, un martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei care va fi descoperită: "

Toate bisericile din jurul Cretei

Tit 1:5 "Te-am lăsat în Creta ca să pui în rânduială ce mai rămâne de rânduit şi să aşezi prezbiteri în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit: "

(5) Pavel rânduia prezbiteri în toate bisericile pe care le planta. Pavel nu punea câte un prezbiter, deși din punct de vedere al timpului probabil i-ar fi fost mai ușor să formeze un prezbiter, nu mai mulți.

Faptele apostolilor 14:23 "Au rânduit prezbiteri în fiecare biserică şi, după ce s-au rugat şi au postit, i-au încredinţat în mâna Domnului, în care crezuseră. "

Faptele apostolilor 20:17 "Însă din Milet, Pavel a trimis la Efes şi a chemat pe prezbiterii bisericii. "

(6) Chiar Timotei, care trebuia să rânduiască slujirea prezbiterilor, a fost pus în slujire de prezbiteri.

1 Timotei 4:14 "Nu fi nepăsător de darul care este în tine, care ţi-a fost dat prin prorocie, cu punerea mâinilor de către ceata prezbiterilor."

(7) Membrilor care au probleme de sănătate li se cere să apeleze la prezbiteri. Este interesant să observăm că acest pasaj este foarte timpuriu arătându-ni-se în acest fel că aceasta a fost rânduiala lui Dumnezeu în biserici chiar de la început.

Iacov 5:14 "Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii Bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. "

Concluzii

Vreau să vă prezint concluziile acestui mic studiu:

Conducerea prin păstor (la singular) este nebiblică, imită structurile de conducere omenești și produce o sumedenie de abuzuri. Peste tot în Scriptură bisericile au avut mai mulți prezbiteri. De aceea, noi credem în conducerea prin pluralitatea prezbiterilor și nu printr-un singur păstor. Credem că există situații excepționale (de exemplu în plantarea unei biserici, în cazul în care o biserică se rupe, în cazul unei biserici foarte mici sau în demiterea unor prezbiteri) unde există un singur prezbiter, fără să existe o încălcare a Scripturii, însă biserica trebuie să pornească într-un proces biblic de formare, căutare și recunoaștere a altor prezbiteri.
Nu există două sau trei tipuri de slujitori. Bisericile care au acest tip de structură de conducere se află în opoziție față de învățătura Scripturii (vezi conducerea în cultul penticostal și baptist). Există un singur tip de slujitori duhovnicești: prezbiter - episcop - păstor.

Biblia nu ne învață nicăieri că un slujitori trebuie să urce pe o scară piramidală a conducerii: diacon - prezbiter - păstor. De asemenea, Scriptura nu ne învață că există mai multe tipuri de slujitori duhovnicești în biserică care au funcții diferite: păstor, prezbiter, episcop etc. Aceasta este o confuzie gravă care a produs în biserică sistemul piramidal pe care îl vedem în multe denominații.

Conducerea prin așa-zisele comitete (termen foarte popular în mediul evanghelic românesc) este nebiblică și distructivă din multiple motive. Hristos a hotărât ca biserica să fie condusă de oameni recunoscuți ca prezbiteri, nu comitet. Dacă acești membri ai comitetului se pretinde că ar avea calificările prezbiterilor atunci ar trebui recunoscuți public, înaintea adunării, prin procedurile biblice, în această funcție alături de păstor (la singular, cum este în cele mai multe adunări). De obicei în comitete se găsesc oameni care au doar responsabilități administrative dar participă în luarea deciziilor care nu pot fi luate decât de prezbiterii bisericii.