Respingerea cugetului curat - 1 Timotei 1:18-20

Tema pasajului este lupta cea bună. Pavel îl sfătuiește pe Timotei să lupte lupta cea bună (v.18) având ca sprijin prorociile făcute mai înainte despre el. Esența acestei lupte era să păstreze credința și un cuget curat (v.19). Această cerință era necesară și pentru slujitorii diaconi (3:9).

Pavel face o descriere și o avertizare în acest context - unii au pierdut cugetul curat și au căzut din credință (v.19). Mai mult, Pavel a dat pe mâna Satanei pe asemenea oameni (v.20). Motivul acestei disciplinări este faptul că aceștia au batjocorit/hulit (v.20b).

Siguranța mântuirii este un lucru important pentru fiecare credincios. Nu este totuna dacă trăim în nesiguranță sau certitudine. Dumnezeu dorește ca fiecare credincios să fie stabil în credința sa. Totuși, avem aceste pasaje atât de drastice care nu trebuie tratate cu ușurătate. Pavel dorește ca Timotei să simtă toată forța avertizării. Totuși, aceste avertizări nu sunt incompatibile cu siguranța mântuirii, ci dimpotrivă oferă o temelie mai puternică.

Trebuie să avem grijă atunci când citim aceste pasaje să nu facem câteva greșeli foarte întâlnite. În primul rând, să nu căutăm în aceste pasaje ceea ce nu a fost niciodată intenționat de Duhul Sfânt. Pasajele care vorbesc despre doctrina mântuirii abundă în Scriptură și ele niciunde nu lasă de înțeles că ea s-ar putea pierde. Acest pasaj nu este despre doctrina mântuirii și de aceea să fim înceți la a formula aspecte doctrinare despre mântuire. În al doilea rând, să avem grijă să nu facem doctrină pe exemple. Doctrina se formulează din pasajele doctrinare intenționate să lămurească un anumit subiect, nu din pasajele narative, ca acesta.

(1) Prima acuzație adusă acestor oameni este că au respins “cugetul curat”. Noi știm că cugetul este curățit doar prin sângele Domnului Isus (Evrei 9.14). Totuși, nu știm dacă acești oameni au respins curăția inițială (regenerarea) sau o curățire ulterioară care este parte din procesul sfințirii.

Când vorbesc despre respingerea curățirii inițiale mă refer la respingerea Evangheliei care duce la nașterea din nou și sub nici o formă nu mă refer la pierderea nașterii din nou, despre care nu găsim nimic în Biblie.

Mai mult, termenul pierdut se referă la a respinge în mod voluntar, la a da la o parte. Este o respingere, nu o pierdere - cum ar lăsa de înțeles traducerea noastră, de parcă ar avea loc involuntar prin neveghere. Termenul este folosit în Biblie referindu-se și la o respingere a unui lucru care nu ți-a aparținut (Fapte 7:27, 39; 13:46). Pavel nu spune că acești oameni au pierdut total credința creștină sau cugetul regenerat.

(2) Pavel a mai vorbit odată despre credință în legătură cu cugetul când s-a referit la iudaizatorii care predicau Legea, nu Evanghelia (v.6). Se pare că situația acestor oameni era la fel de serioasă ca cea anterioară. Ambele au elemente comune și sunt prezentate în termeni foarte gravi și dramatici. Cel mai probabil se descrie următoarea situație: datorită unor păcate, acești oameni și-au modificat credința, convingerile creștine.

Credința, în contextul cărții 1 Timotei înseamnă în cele mai multe cazuri „învățătura creștină” deoarece Pavel este foarte mult preocupat în acest capitol de învățătorii falși care se perindau prin Biserici și renunțaseră la unele din învățăturile creștinismului sau mai bine zis promovau o monstruozitate doctrinară adică o combinație între Evanghelie și mântuirea bazată pe fapte. Textul este o continuare a contestării învățăturii legalismului promovat în biserica din Efes. Deci nu se are în vedere conceptul „credinței personale mântuitoare în Domnul Isus” ci credința ca și doctrină sau învățătură creștină.

Textul nu ne spune niciunde la care învățătură specifică au renunțat acești oameni. Oricum, renunțarea la orice articol de credință este grav. Nu este puțin important dacă facem acest lucru. Deodată ce acești oameni au răstălmăcit acea învățătură înseamnă că a pierdut „credința” (învățătura, doctrina) cu privire la domeniul sau păcatul respectiv.

(3) Rezultatul părăsirii cugetului bun și credinței este naufragierea de la credință. Expresia au căzut din credință înseamnă (gr. nauageó) a naufragia (mai apare doar în 2 Cor. 11:25). Bineînțeles, aici se referă la o naufragiere metaforică, spirituală, de la credința creștină.

Credința aici are sensul de învățătură creștină. Aflăm un lucru foarte important - când pierdem curăția conștiinței avem doar două opțiuni - fie ne mărturisim păcatul, fie modificăm o doctrină creștină legată de acel lucru.

Așadar, aici este vorba despre pătarea conștiinței ceea ce ni se întâmplă tuturora dintre noi atunci când păcătuim. Aici nu este un caz excepțional, ci unul des întâlnit în viețile tuturor credincioșilor. Asta nu înseamnă deloc pierderea mântuirii, ci doar necesitatea pocăinței. Problema se pune cu ceea ce faci după ce conștiința a fost pătată.

Să nu privim la acest pasaj ca și cum ar fi ceva foarte îndepărtat de ceea ce experimentăm fiecare dintre noi. Vai nouă dacă facem așa ceva. Fiecare dintre noi ne pătăm conștiința prin păcat. Să avem așadar mare grijă cu privire la direcția în care o luăm.

(4) Darea pe mâna lui Satan era o disciplinare apostolică în vederea restaurării (1 Cor. 5:5). Această disciplinare însemna cel mai probabil excludere din părtășia creștină și o pedeapsă fizică foarte grea provocată de satan. Scoaterea din teritoriul spiritual al adunării înseamnă intrarea pe teritoriul diavolului. Totuși, dacă cineva este creștin când suferă acest tip de disciplină, diavolul nu-i poate atinge sufletul, ci doar trupul. Atingerea trupului va duce la pocăință.

Disciplinarea corectivă nu este aplicată celor necredincioși, ci celor credincioși. Totuși, această disciplinare poate fi aplicată oricărui membru din adunare pentru a se dovedi dacă este sau nu credincios adevărat. Deși această disciplinare nu arată neapărat că cineva este copilul Domnului, totuși, cu siguranță, rezultatul ei o va confirma. Cel regenerat se va corecta și se va pocăi.

Dacă acești oameni erau sau nu creștini nu putem ști sigur dar știm sigur că a fi copiii Domnului sau a fi parte din comunitatea celor credincioși aduce cu sine responsabilități foarte importante și pericolul disciplinărilor foarte dure în cazul părăsirii cugetului curat și al învățăturilor creștine. Acest lucru nu poate rămâne fără repercursiuni grave.

Boala fizică este deseori o pedeapsă pentru păcat (1 Corinteni 11:30; Fapte 5:5,9; Iacov; Evrei 5.14-15; 10.28-29) și în același timp diavolul este văzut ca un agent al bolilor fizice. Așadar, Dumnezeu se folosește de diavol pentru a-și pedepsi copiii în trup spre vindecarea sufletelor lor. Aici se vede o conexie profundă între trup și suflet. Dumnezeu atinge trupul pentru ca să vindece sufletul.

(5) Termenul învețe (gr. paideuó) este folosit pentru disciplina aplicată de Domnul (1 Cor. 11:32; Tit. 2:12, Evrei 12:6, 7, 10; Apocalipsa 3:19) sau învățătura dată de slujitori în vederea pocăinței (2 Tim. 2:25). Înțelegem că acești oameni se aflau sub disciplinarea Domnului și asta poate fi un semn că ei erau copiii lui Dumnezeu aflați într-o rătăcire foarte gravă din care apostolul Pavel dorea să-i scoată folosind una dintre cele mai dure metode ale harului - disciplinarea prin excludere și pedeapsă în trup.

Pavel nu se referă aici la renaștere din nou sau remântuire pentru că nu este cazul despre așa ceva. O asemenea doctrină aberantă lipsește din Biblie. Există însă posibilitatea de a „învăța” din nou credința (acel articol doctrinar pe care l-am răstălmăcit) pe care am lepădat-o și renunțarea la păcatul care ne-a împins să facem acest lucru.

(6) Explicația anterioară (a naufragiului doctrinar datorat pierderii curăției conștiinței) este completată de o cerință adresată celor care dețineau funcția de prezbiteri „păstrând taina credinței într-o conștiință curată.” Motivul este acesta: dacă conștiința nu e bună omul va fi ispitit, conștient sau nu, să modifice articole doctrinare.

Naufragiul sau „căderea din credință” înseamnă naufragiu doctrinar, cădere doctrinară. Biblia nu vorbește despre „căderea din credința în Domnul Isus”, ci căderea din doctrina schimbată datorită unui păcat săvârșit.

(7) În această ispită sunt atrași de cele mai multe ori învățătorii și păstorii bisericilor întrucât ei stau în fruntea turmei și au putere de otrăvire a întregii turme. Așadar, odată ce conștiința se înnegrește cu păcat ești foarte repede ispitit să-ți schimbi teologia.

Este ilegitim să folosești acest text pentru a manipula credincioșii că-și pot pierde credința deodată ce apostolul Pavel îi scrie unui păstor avertizându-l de acest pericol și dând exemplu tot niște învățători din biserică. Oamenii care pot „cădea din credință” (doctrinar) sunt oamenii care predică și se ocupă în mod special cu ele iar aceștia sunt învățătorii.