Rugăciunea și punerea mâinilor pentru botezul cu Duhul Sfânt

Am prieteni buni care sunt credincioși serioși și care acceptă practicile pe care eu le condamn sau le corectez în această mică lucrare. Continui să fac acest lucru de dragul adevărului. Ceea ce ne slobozește este adevărul și nu minciuna oricât de confortabilă ar fi ea.

Analiza pe care doresc să o fac nu este intenționată să jignească pe cineva sau să arunce o umbră de îndoială asupra întregii lucrări făcute de o persoană, biserică sau cult religos. Această analiză vizează în mod strict practicile legate de experiența botezului cu Duhul Sfânt așa cum pot fi ele privite în lumina Cuvântului lui Dumnezeu.

Rugăciunea pentru Duhul Sfânt din partea necredincioșilor nemântuiți este nebiblică deoarece oamenii aceștia au nevoie să fie mai întâi mântuiți și nu să aibă vreo experiență ulterioară cu Duhul Sfânt.

Dar problema se află la categoria de credincioși care obișnuiesc să se roage pentru primirea botezului cu Duhul Sfânt. Doresc să nu se facă confuzie aici cu rugăciunea pentru plinătatea Duhului – rugăciune pe care o consider validă și necesară. Plinătatea și botezul Duhului Sfânt sunt două experiențe distincte. Deși pot avea loc concomitent ele sunt diferite.

Înțelegeri greșite ale botezului cu Duhul Sfânt:

Înțeleg perfect că unii numesc „botez cu Duhul Sfânt” ceea ce eu numesc „umplere cu Duhul Sfânt” adică acea experiență de împuternicire spirituală pentru mărturisirea Domnului Hristos. Însă conform definiției din Faptele Apostolilor această împuternicire este umplere și nu botez. Deși etichetele nu sunt cele mai importante trebuie să recunoaștem că cei mai mulți oameni nu stăruiesc după această împuternicire.
O mare parte dintre ei cred că nu au deloc Duhul Sfânt și de aceea se roagă să Îl primească. Probabil că în această categorie se găsesc o mare parte dintre cei care stăruiesc pentru botezul Duhului. Mulți dintre ei nici nu cred că au Duhul Sfânt.
Alții definesc această experiență într-un fel foarte străin de Sfânta Scriptură și care are mai mult de-a face cu experiențe extatice foarte subiective.
Pe lângă aceștia, ceea ce doresc o mare parte dintre cei care stăruiesc este să primească vorbirea în alte limbi. Însă ea nu este botezul cu Duhul Sfânt. Deși a fost un semn al botezului ea nu este botezul însuși. Și este greșit ca cineva să stăruie după semn și nu după experiența în sine.

Ceea ce abordez în acest articol este practica obișnuită în unele medii religioase în care oamenii stăruiesc să primească „botezul cu Duhul Sfânt” sau acceptă punerea mâinilor pentru ca această experiență să aibă loc.

O analiză atentă a pasajelor biblice care par să susțină această doctrină ne vor duce spre o concluzie diferită de ceea ce se vede în aceste practici. Nicăieri în Biblie stăruința după primirea sau botezul cu Duhul Sfânt nu are vreo susținere textuală. Aceste practici sunt preluate mai degrabă dintr-o interpretare haotică a textelor Scripturii fără vreo privire asupra contextului în care acestea au apărut.

1. Rugăciunea dinainte de Cincizecime

Faptele apostolilor 1:14 "Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui. "

Trebuie să fac câteva observații, evidente de altfel, care infirmă o rugăciune pentru botezul cu Duhul Sfânt:

În primul rând, nicăieri pasajul nu spune că acești oameni se rugau pentru botezul cu Duhul Sfânt. Este o lipsă desăvârșită a vreunei mențiuni care să ne facă să credem că acest lucru ar fi avut loc acolo. Speculația pe marginea tăcerii Sfintei Scripturi cu privire la subiectul rugăciunilor lor este nefolositoare pentru că ne-ar face să trecem peste ce este scris.

În al doilea rând, dacă ar fi să ne uităm la contextul cel mai apropiat atunci am putea specula că se rugau pentru puterea de a fi martori (Fapte 1:8) însă aceasta are de-a face mai mult cu umplerea cu Duhul Sfânt și nu cu botezul cu Duhul Sfânt;

În al treilea rând, ceea ce era nou în acest eveniment este pogorârea Duhului Sfânt – un eveniment care urma să marcheze trecerea de la Vechiul la Noul Legământ. Mai degrabă pentru acest eveniment se rugau ei. Însă pogorârea Duhului, care a marcat întemeierea Bisericii Noului Testament este un eveniment unic și irepetabil și de aceea nu putem susține că astăzi trebuie să ne rugăm pentru vreun asemenea eveniment. O asemenea rugăciune ar fi eretică.

În al patrulea rând, dacă este să ascultăm ceea ce Domnul Isus a spus cu privire la Duhul Sfânt vom înțelege că El a poruncit așteptarea și nu rugăciunea: Faptele apostolilor 1:4 "Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine. " Chiar și în acest context Domnul prezintă botezul cu Duhul Sfânt ca o experiență sigură pentru că a fost promisă de Tatăl și prevestită de Fiul. Ea trebuia așteptată să se întâmple și nu trebuia cerută prin vreo rugăciune.

2. Rugăciunea și punerea mâinilor la Samariteni

Faptele apostolilor 8:15 "Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt."

În primul rând, în acest punct trebuie să înțelegem situația unică în care se găseau Samaritenii. Între ei și evrei exista o tensiune religioasă și etnică de sute de ani. Nu acceptau aceleași Scripturi, aceleași ritualuri și același loc de închinare. Între ei era o prăpastie spirituală, etnică și religioasă fundamentală. Dacă aceștia ar fi primit Duhul Sfânt fără prezența apostolilor evrei această prăpastie s-ar fi continuat. Acesta este motivul pentru care au primit în urma rugăciunii și prezenței acestora – pentru ca pentru prima oară în istorie să existe o unire, prin Biserica Domnului Isus, a acestor oameni;

în al doilea rând, observați că samaritenii nu se roagă pentru ei înșiși ca să primească Duhul Sfânt ci se roagă apostolii pentru ei. Acest fapt ar trebui să încheie orice discuție legată de rugăciunea pentru Duhul Sfânt. Dacă cineva găsește vreun loc în Biblie unde cineva se roagă pentru botezul propriu cu Duhul Sfânt sau vreo poruncă în această privință atunci să se practice acest lucru însă dacă nu se găsește această practică trebuie să înceteze.

în al treilea rând, apostolii nu se roagă pentru samariteni ca să fie botezați cu Duhul Sfânt ci să primească Duhul Sfânt. Unii vor spune că este aceeași experiență însă acest lucru este fals. Destul de mulți teologi penticostali și carismatici afirmă că Duhul Sfânt locuiește credinciosul înainte de experiența botezului cu Duhul Sfânt. Eu nu spun că ei nu au fost botezați cu Duhul Sfânt în urma rugăciunii ci doar că textul nu spune că acest lucru a avut loc (deși eu sunt convins că s-a întâmplat acest lucru).

În al patrulea rând, cei care se roagă sunt apostolii Petru și Ioan împuterniciți de biserica din Ierusalim („au trimis la ei pe Petru și pe Ioan” – v.14). Așadar, astăzi lipsesc toate elementele acestui eveniment unic și de aceea nu găsim nici un motiv pentru care cineva ar trebui să se roage pentru botezul cu Duhul Sfânt.

3. Punerea mâinilor pentru ucenicii lui Ioan

Faptele apostolilor 19:6 "Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei şi vorbeau în alte limbi şi proroceau."

În primul rând, în acest eveniment avem iarăși de-a face cu o situație absolut unică. În Efes sunt niște ucenici ai lui Ioan care sunt botezați cu botezul lui Ioan. Ei nu știau despre trimiterea Duhului Sfânt și nici nu fuseseră botezați cu botezul Domnului Isus – așa cum Ioan îi încurajase pe ucenicii săi. Pavel îi lămurește cu privire la credința în Hristos (v.4) și îi botează în numele Lui (v.5). În final își pune mâinile peste ei ca să primească Duhul Sfânt (v.6). Dacă cineva este în cazul unic al ucenicilor lui Ioan să se roage și să pună mâinile pentru botezul cu Duhul Sfânt dar dacă nu este atunci să nu facă aceste lucruri;

În al doilea rând, și aici este repetat un fapt evident – ucenicii nu se roagă pentru ei înșiși ca să primească Duhul Sfânt ci Pavel își pune mâinile peste ei ca să primească Duhul Sfânt. Aceasta ar trebui să fie o mare descoperire pentru aceia care practică rugăciunea pentru botezul cu Duhul Sfânt. Cum se face că nicăieri în Biblie nimeni nu se roagă pentru el însuși ca să fie botezat cu Duhul Sfânt?

În al treilea rând, aici nu există nici o rugăciune ci doar punerea mâinilor. Încă nu am găsit vreo situație în care așa-ziși „lucrători” să dea Duhul Sfânt oamenilor doar prin punerea mâinilor. Aproape în toate cazurile este prezentă rugăciunea;

În al patrulea rând, ca și în cazul anterior doar apostolii au folosit punerea mâinilor pentru botezul cu Duhul Sfânt. Mă întreb cine sunt acei oameni atât de aleși încât să îndrăznească să facă ceva ce doar tre apostoli au făcut și acest lucru doar de două ori? Cine sunt acei oameni care se pot așeza pe ei înșiși la nivelul apostolilor? Desigur apostolii nu au fost „mari” prin ei înșiși, ci prin locul unic pe care Dumnezeu li l-a dat în biserica Lui pentru acea perioadă de întemeiere a Adunării.

4. Argumente suplimentare care fac inutilă practica punerii mâinilor și a rugăciunilor pentru botezul cu Duhul Sfânt:

În primul rând, vedem că această practică nu a fost poruncită nimănui în vreun loc din Sfânta Scriptură; în al doilea rând, nicăieri în Scriptură nu găsim vreo explicație sau expunere a practicilor de rugăciune și punerea a mâinilor pentru botezul cu Duhul Sfânt;

În al treilea rând, nici apostolii nu au făcut din această formă o practică continuă. Există doar două locuri de punere a mâinilor pentru primirea sau botezul cu Duhul Sfânt în toată Scriptura. Iar aceste cazuri sunt excepționale datorită situației unice în care se găseau „candidații” pentru această experiență.

În al patrulea rând, toate celelalte expuneri din epistole arată că Duhul Sfânt se primește doar prin credință. Nu există nici măcar un pasaj de expunere a doctrinei primirii Duhului Sfânt și care să prezinte o altă metodă. Nu există nici măcar o excepție. Toate în unanimitate spun că singura condiție este credința (Ioan 7:39; Efeseni 1:13).

În al cincilea rând, chiar la Cincizecime este exclusă rugăciunea pentru botezul sau primirea Duhului Sfânt:

Faptele apostolilor 2:38 "„Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh”;

În al șaselea rând, în casa lui Corneliu, un om temător de Dumnezeu dintre neamuri, Petru predică Evanghelia și Duhul Sfânt se coboară, ca la Cincizecime, fără rugăciune sau punerea mâinilor:

Faptele apostolilor 10:44 "Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul. "

5. Mai există un caz anume care de obicei nu este folosit pentru a se argumenta că rugăciunea și punerea mâinilor sunt necesare pentru botezul cu Duhul Sfânt dar vreau să îl abordez și pe acesta în caz că cineva fuge la acest text în lipsă de alte exemple și argumente:

Faptele apostolilor 9:17 "Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să te umpli de Duhul Sfânt.” "

În primul rând, acest pasaj, ca și celelalte, arată clar că nu cel care a avut experiența cu Duhul Sfânt s-a rugat ci altcineva – în cazul nostru Anania. Acest lucru devine foarte ușor de observat prin faptul că se repetă.

În al doilea rând, Anania nu își pune mâinile pentru botezul sau primirea Duhului Sfânt ci pentru umplerea cu Duhul Sfânt. Termenul pentru „umplere” (gr. plḗthō sau pimplēmi) nu apare nicăieri în Noul Testament aparte de cartea Faptelor Apostolilor. Iar în această carte apare doar în cazuri în care oamenii sunt umpluți cu putere pentru mărturie (Fapte 4:8, 31; 13:9) conform promisiunii Domnului (Fapte 1:8).

În al treilea rând, aici iarăși lipsește cu desăvârșire rugăciunea. Nici Anania nu se roagă și nici Saul. Cineva poate spune că Pavel s-a rugat înainte (9:11) însă acest lucru nu are nici o importanță în context fiindcă Pavel nu avea de unde să știe despre botezul cu Duhul Sfânt și este puțin probabil că acest lucru l-ar fi căutat el în această situație.