Umplerea cu Duhul Sfânt

Întâi de toate este necesar să ștergem praful de pe această doctrină importantă pentru că ea este neglijată chiar și între aceia care o acceptă ca fiind necesară și actuală pentru perioada Bisericii.

Apoi trebuie să înțelegem exact ce este această umplere în contrast cu falsele explicații care ne sunt oferite deseori și care produc multă confuzie între copiii lui Dumnezeu.

Ce nu este umplerea cu Duhul Sfânt?

(1) Nu este botezul cu Duhul Sfânt

Botezul cu Duhul Sfânt este încorporarea în trupul lui Hristos în timp ce umplerea este împuternicirea mădularelor trupului li Hristos. Botezul are de-a face cu evenimentul inaugural, în timp ce umplerea este o realitate care poate fi experimentată continuu.

(2) Nu este o umplere din exterior

Este eronat să credem că umplerea înseamnă o turnare din afară a Duhului Sfânt. Acest lucru este greșit pentru că Duhul Sfânt este deja în cel credincios, așadar el nu trebuie să aștepte umplerea din afară, ci o manifestare a Duhului care este deja înlăuntrul credinciosului.

(3) Nu este evidențiată prin vorbirea în alte limbi

Botezul cu Duhul Sfânt (încorporarea în trupul lui Hristos) a fost evidențiat de vorbirea în limbi pentru a arăta incluziunea tuturor națiunilor în biserica lui Hristos. Umplerea are rol de împuternicire și a fost însoțită în mod excepțional de vorbire în limbi pentru că a avut loc în același timp cu botezul cu Duhul Sfânt.

În concluzie, umplerea cu Duhul nu este a doua experiență după botezul cu Duhul Sfânt și nu este botezul cu Duhul Sfânt. Nu este evidențiată prin vorbirea în alte limbi și nu a fost limitată la apostoli și/sau biserica primară.

Două tipuri de umplere

TIPURI (generale) DE UMPLERE. Pentru că s-a făcut confuzie între cele două tipuri de umplere s-au ajuns la multe implicații practice nesănătoase și necesită prea mult timp și spațiu pentru a le descrie pe fiecare. Există două tipuri de umplere:

Umplerea pentru sfințire.

Termenul „plēróō” (verb) sau „plḗrēs” (adjectiv) întotdeauna este prezentat împreună cu roada Duhului și niciodată cu slujirea prin Cuvânt cu îndrăzneală (ca termenul următor). Această umplere are de-a face cu roada Duhului și se manifestă cu precădere în trupul lui Hristos prin închinare.

Exemple:

Efeseni 5.18 Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh.

Bucurie, pace, credință, nădejde.

Romani 15:13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria* şi pacea pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!

Bucurie.

Fapte 13:52 în timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.

Înțelepciune.

Fapte 6:3 De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.

Credință.

Fapte 6:5 Vorbirea aceasta a plăcut întregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae†, un prozelit din Antiohia.

Vederea slavei lui Dumnezeu.

Fapte 7:55 Dar Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu

Credință.

Fapte 11:24 Căci Barnaba era un om de bine, plin* de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s-a adaos la Domnul.

Biruință în ispită.

Luca 4:1 Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie,

Umplere pentru slujire.

Întotdeauna acest tip de umplere este arătată prin cuvântul „pimplēmi”. Nu există nici o excepție – întotdeauna termenul acesta descrie umplerea care a folosit la vestirea Evangheliei în lume sau proclamare și prorocie.

Slujire în Israel.

Luca 1:15-16 Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură ameţitoare, şi se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. El va întoarce pe mulţi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor.

Prorocie.

Luca 1:41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Prorocie.

Luca 1:67 Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:

Vestirea lucrurilor minunate ale lui Dumnezeu.

Fapte 2:4 Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt … 11 cretani şi arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!”

Mărturie.

Fapte 4:8 Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai-mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel!

Mărturie.

Fapte 4:31 După ce s-au rugat ei, s-a* cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Mărturie.

Fapte 9:17 Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul şi a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să† te umpli de Duhul Sfânt.”

Mărturie.

Fapte 13:9 Atunci, Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el

I. MANIFESTAREA UMPLERII.

Mai jos sumarizez două efecte ale acestei umpleri speciale cu Duhul Sfânt și a puterii care o aduce. Cel puțin al doilea efect (proclamarea lui Hristos) nu poate lipsi din nici o experiență de umplere.

i. Comunicarea profetică. În această categorie putem încadra cele trei umpleri dinainte de coborârea Duhului Sfânt.

Luca 1:41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt. Ea a strigat cu glas tare: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Luca 1:67 Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duhul Sfânt, a prorocit şi a zis:

ii. Comunicarea proclamatoare. Vă rog să observați că în toate cazurile, fără excepție, avem de-a face cu mărturisirea Evangheliei în exteriorul bisericii.

Singurul semn incontestabil și inevitabil al umplerii cu Duhul Sfânt este puterea de mărturisire. Vorbirea în alte limbi a fost un semn al incluziunii tuturor categoriilor de oameni în trupul lui Hristos, un semn al botezului cu Duhul, nu al umplerii.

II. NATURA UMPLERII.

Ne interesează în mod particular care este esența acestei umpleri pentru slujire. Domnul Isus a sumarizat când a spus că „veți fi îmbrăcați cu putere de sus” (Luca 24:49) sau „voi veți primi o putere când se va pogorâ Duhul Sfânt” (Fapte 1:8). Ce aduce această putere venită prin umplerea cu Duhul Sfânt?

Eficienţă.

Faptele 2:37 „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?””

Îndrăzneală.

Faptele 4:29 „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala”

Perseverenţă.

Faptele 4:31 „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.”

Siguranţă.

Faptele 5:32 „Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca şi Duhul Sfânt pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El.””

Înţelepciune.

Faptele 6:10 „au început o ceartă de vorbe cu Ştefan, dar nu puteau să stea împotriva înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.”

Putere.

Faptele 1:8 „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

III. MODELELE UMPLERII

i. Umplerea de consacrare. Această umplere, așa cum dă de înțeles termenul, are loc ca o primă experiență de umplere. Ea nu poate fi repetabilă deodată ce este doar de inițiere. Totuși, în natura și efectele ei ea este la fel cu umplerea continuă, cea de „completare”.

– congregațională. Prima umplere de consacrare a avut loc concomitent cu coborârea Duhului la Cincizecime, cu primirea Duhului și cu botezul cu Duhul Sfânt (Fapte 2:4). Însuși Domnul Isus a promis o umplere de consacrare publică pentru întreaga adunare a ucenicilor (Fapte 1:8).

– personală. Scriptura ne prezintă un singur caz de umplere pentru consacrare personală – cazul lui Pavel (Fapte 9:17). În acest caz Anania își pune mâinile peste el ca să fie umplut cu Duhul Sfânt și vindecat. Acesta este singurul caz în care punerea mâinilor aduce umplerea și acest lucru doar în urma unei călăuziri speciale.

ii. Umplerea de completare. Am numit-o „umplere de completare” nu pentru că prima umplere nu a fost eficientă sau suficientă, ci pentru că urmează primei umpleri de consacrare și pentru că umplerea, prin sine, nu este ceva durabil așa încât să ajungă pentru toate nevoile credinciosului.

– congregațională. Această umplere a fost experimentată de toată adunarea o singură dată (Fapte 4:31) cel puțin din punct de vedere al consemnărilor făcute de Luca. Este clar însă că ea a fost intenționată să fie o experiență repetabilă „la infinit”.

– personală. Această umplere a fost experimentată de Petru (Fapt 4:8) și de Pavel (13:9). Conform situațiilor specifice această umplere a fost experimentată după nevoia prezentă în momentul respectiv.

IV. MODALITATEA UMPLERII

i. La nevoie (spontan). Probabil că acesta este modul în care această umplere se experimentează personal în cele mai multe cazuri. Totuși ar trebui găsit un echilibru spiritual personal așa încât rugăciunea privată și publică, pentru umplere, să se împletească armonios.

– congregațională. Singura umplere spontană a fost la Cincizecime (cea de consacrare a noii formațiuni spirituale – Biserica). Cea de-a doua umplere (Fapte 4:31) a avut loc în urma rugăciunii bisericii.

– personală. Umplerile spontane au fost date doar individual: îl avem exemplu pe Petru (Fapte 4:8) și pe Pavel (13:9). Ei nu s-au rugat pentru această umplere, ci a fost dată după cum a fost nevoie în cazul respectiv.

ii. La cerere. Este perfect natural și conform spiritului creștin ca oricine resimte nevoia de umplere să o ceară de la Dumnezeu care o va da cu mână largă după voia Sa și nevoia fiecăruia.

– congregațională. Este interesant de observat că există un singur caz de cerere a umplerii de către congregație. Nu găsim nici un caz particular în care cineva să se fi rugat pentru sine ca să fie umplut cu Duhul.

– personală. Singurul caz în care avem de-a face cu o umplere individuală este cu punerea mâinilor de către Anania pentru apostolul Pavel. Prin aceasta nu doresc să spun că un individ nu se poate ruga pentru umplere, ci doar că nu găsim exemple în Scriptură de acest fel.

V. PRIMIREA UMPLERII.

Deși umplerea cu Duhul Sfânt se primește în general fără intermediari, există un caz particular și special când lucrurile s-au petrecut diferit. Totuși, trebuie să tratăm cu atenție acest caz pentru a nu inventa practici și teorii nebiblice.

i. Directă. În general, atât pentru congregație cât și personal, umplerea a fost primită fără intermediari. Nu există punerea mâinilor sau folosirea altor ritualuri și simboluri pentru primirea acestei umpleri.

ii. Delegată. Singurul caz de intermediere a fost apostolul Pavel când a primit umplerea sub punerea mâinilor lui Anania. Anania a venit călăuzit de Însuși Domnul Isus. Nu se poate stabili o practică după acest exemplu.

VI. PERIOADA UMPLERII.

Spre deosebire de botezul cu Duhul Sfânt (și acesta este un aspect care diferențiază clar botezul cu Duhul de umplerea cu Duhul), umplerea cu Duhul a fost o experiență și pentru credincioșii Vechiului Testament. Faptul că atunci a avut o manifestare particulară nu trebuie să ne împingă nici la practici nebiblice dar nici la a fi prea dogmatici în stabilirea unor limite care vor să distrugă suveranitatea lui Dumnezeu.

i. Vechiul Testament. Elisabeta, Zaharia și Ioan Botezătorul sunt trei exemple de oameni care au fost umpluți cu Duhul (Luca folosește același termen) înainte de coborârea Duhului Sfânt.

ii. Noul Testament. Aici avem exemple de care am amintit deja: Biserica din Ierusalim a fost umplută de două ori. Petru a fost umplut încă odată (Fapte 4:7), Pavel a fost umplut de două ori (Fapte 9:17; 13:9) și Ștefan.

VII. SEMNUL UMPLERII.

Conform cu doctrina Domnului Isus umplerea cu Duhul Sfânt este remarcată prin mărturisirea cu putere a lui Hristos. Cum am mai spus, vorbirea în limbi a fost un semn al botezului cu Duhul. Cu alte cuvinte, cine mărturisește o umplere cu Duhul Sfânt fără să fie umplut cu putere pentru mărturisire, se înșeală pe sine însuși.

Faptele 1:8 „Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.”

VIII. SCOPUL UMPLERII.

Această mărturisire a fost intenționată pentru a umple planeta cu mărturii despre Evanghelia Domnului Isus. Scopul umplerii nu este simpla mărturisire ci mărturisirea „până la marginile pământului”. Oamenii umpluți primesc o dorință și o putere pentru a mărturisi evanghelia dincolo de granițele naturale în care viețuim.

IX. DIRECȚIA UMPLERII.

Această umplere cu Duhul Sfânt nu vizează, în mod primar, Biserica Domnului Isus decât în sensul că în ea sunt integrați aceia câștigați în urma proclamării Evangheliei în puterea Duhului Sfânt. Totuși Domnul Isus a fost clar când a spus că puterea venită prin plinătate are rolul de a-i face creștini „martori … până la marginile pământului”. De aceea este important să nu confundăm această umplere cu umplerea pentru sfințire clasificată corect la începutul acestui articol.