sf3.ro Web analytics

Botezul cu Duhul Sfânt în cartea Faptelor Apostolilor

Botezul cu Duhul are două faze în Faptele Apostolilor: (1) Faza primară – întemeierea Bisericii. În acest punct apostolii, evrei, ucenicii Domnului Isus, formează nucleul bisericii; (2) Faza secundară – desăvârșirea bisericii. Această fază este descrisă prin trei evenimente în care diferite categorii de oameni și etnii sunt primite în trupul Bisericii (botezați cu Duhul).

Fapte 2 – botezul cu Duhul Sfânt la evrei

Contextul. Apostolii se află într-o situație unică. Sunt în Vechiul Legământ (sau cel puțin în perioada de tranziție spre plinătatea Noului Legământ). Nu avem încă o Biserică, ci nucleul potențial al Bisericii. Ei sunt deja credincioși, dar ai Vechiului Legământ. Ar fi ciudat astăzi să mai găsim oameni în această situație.

Ulterioritatea. În acest eveniment unic și irepetabil au loc: 1. Pogorârea Duhului Sfânt; 2. Formarea Bisericii Nou-testamentale (sau botezul cu Duhul Sfânt); 3. Umplerea cu Duhul Sfânt. Ultimele două aspecte ale acestui eveniment (botezul și umplerea cu Duhul Sfânt) nu sunt limitate la evenimentul Cincizecimii. Ulterioritatea botezului cu Duhul Sfânt, în acest caz, nu poate fi un argument în a susține teza potrivit căreia și astăzi botezul cu Duhul este ulterior, pentru simplul fapt că trăim într-o vreme în care Duhul Sfânt s-a pogorât deja, biserica este formată și toate categoriile de oameni au fost acceptate în biserică.

Semnul limbilor. Prezența limbilor la Cincizecime are rolul de a arăta caracterul universal al experienței botezului cu Duhul Sfânt – adică faptul că în biserica lui Hristos sunt acceptate oameni din toate etniile pământului (vorbitori de limbi diferite). A spune că astăzi este necesar acest semn, înseamnă a spune că ne aflăm într-un context similar. Ce sens are să vorbești astăzi în limbi dacă contextul nu o cere? Acolo se aflau oameni care vorbeau limbi diferite și cărora trebuia să li se certifice universalitatea Evangheliei, a experienței Duhului și a primirii în trupul lui Hristos.

Fapte 8 – botezul cu Duhul Sfânt la samariteni

Contextul. Samaritenii primesc Evanghelia în urma predicării lui Filip și sunt botezați de către acesta. Au loc miracole de vindecare și eliberări de duhuri. În urma lucrării sale, apostolii Petru și Ioan vin din Ierusalim pentru a confirma această lucrare și pentru a se ruga în vederea primirii Duhului Sfânt.

Ulterioritatea. Motivul primirii ulterioare a botezului cu Duhul Sfânt, nu în același eveniment al convertirii, este pentru a păstra unitatea în biserica lui Hristos și pentru a distruge vechea diviziune dintre evrei și samariteni. Dacă samaritenii ar fi primit Duhul Sfânt independent de stâlpii bisericii din Ierusalim, am fi avut parte de o schismă în biserica primară chiar de la începuturile ei. Acesta este motivul pentru care evenimentul nu poate fi luat drept tipar de experimentare a botezului cu Duhul Sfânt. Nu mai suntem în situația lor și, de aceea, este inadmisibilă folosirea acestui caz pentru propunerea unui șablon.

Semnul limbilor. Este neclar dacă acești oameni au vorbit în alte limbi, deși se poate argumenta în favoarea acestei poziții, în ciuda absenței unei afirmații clare din partea celor prezenți sau din partea autorului (Luca). Oricum, prezența acestui semn ar avea rolul de a arăta că experiența de care au avut parte samaritenii, considerați inferiori de evrei, era la fel de veritabilă ca și cea a evreilor. Aflându-ne în cu totul altă situație astăzi, nu se poate reclama un astfel de semn.

Fapte 10 – botezul cu Duhul Sfânt la neamuri

Contextul. Tot prin Petru, Evanghelia este predicată lui Corneliu, un om temător de Dumnezeu – un prozelit dintre neamuri. Acest om avea deja contact cu învățătura Vechiului Testament și practicile evreilor. Petru le predică Evanghelia și în momentul predicării Dumnezeu îi botează cu Duhul Sfânt.

Ulterioritatea. Coborârea Duhului în același eveniment cu convertirea lor nu susține teologia potrivit căreia botezul Duhului este ulterior convertirii, deoarece Corneliu și casa lui au experimentat botezul cu Duhul în timpul predicării lui Petru. Este foarte ciudat și curios faptul că cei care astăzi sunt dintre neamuri nu fac teologia primirii botezului cu Duhul Sfânt din acest pasaj deși el îi are în vedere pe cei dintre neamuri și evită să facă teologie pe acest pasaj pentru că nu se potrivește deloc practicilor și doctrinelor lor.

Semnul limbilor. Ca semn al primirii Evangheliei și coborârii Duhului, ei încep să-L laude pe Dumnezeu în alte limbi și prorocesc. Scriptura arată clar că acest semn îi avea în vedere pe evreii din biserică care încă nu puteau accepta legăturile prea apropiate cu neamurile. Este evident că semnul limbilor în contextul lor nu ar valida prezența limbilor astăzi, deoarece nu există acea animozitate.

Fapte 19 – Botezul cu Duhul Sfânt la ucenicii lui Ioan

Contextul unic. În acest caz, ucenicii din Efes (1) nici măcar nu știau despre Duhul Sfânt și promisiunile lui Hristos că va fi trimis și (2) nu aveau parte de botezul lui Hristos – așadar, ei nu știau despre evenimentul de la Cincizecime și promisiunile legate de botezul și darul Duhului prezentate clar de apostolul Petru în predica din acea zi.

Ulterioritatea botezului cu Duhul Sfânt nu poate fi demonstrată din acest caz datorită situației spirituale unice în care se aflau acești oameni. Se poate spune că se aflau în perioada Noului Legământ dar că, aproape la fel ca și apostolii la Cincizecime, nu experimentaseră intrarea în Noul Legământ și, de aceea, nu au experimentat plinătatea binecuvântărilor Noului Legământ. Pe de altă parte, este evident că ei sunt botezați cu Duhul Sfânt în același eveniment cu acceptarea botezului lui Hristos. Cu alte cuvinte, acest text este, cu greu, o dovadă a ulteriorității botezului Duhului față de momentul convertirii.

Semnul limbilor. Când ajungem la problema limbilor și prorociei, putem spune că ele au fost necesare tot ca un semn al acceptării acestor oameni în Biserica lui Hristos, aflați într-o situație destul de incertă, incompletă și anormală – situație în care nu ar trebui să se mai găsească vreo categorie de oameni astăzi. A susține că limbile sunt necesare și astăzi, înseamnă să dovedim că și astăzi avem o categorie de oameni care se află în situația acestora.