sf3.ro Web analytics

Harul care aduce mântuire pentru toți oamenii – Tit 2

„Pentru că harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne ca, după ce am tăgăduit neevlavia și poftele lumești, să trăim cu cumpătare, și cu dreptate, și cu evlavie în veacum de acum …”

Cei care cred în harul suveran nu neagă că harul lui Dumnezeu aduce mântuire „tuturor oamenilor” ci cere ca termenul „tuturor” să fie explicat. El poate însemna „tuturor fără distincție” (adică nu este exclusă vreo categorie de oameni) sau „tuturor fără excepție” (adică este cuprinsă fiecare ființă umană). “Calviniștii” iau prima variantă, arminienii pe a doua.

Indiferent de varianta aleasă trebuie să explicăm expresia în lumina Scripturii. Voi aplica la acest text câteva reguli elementare de interpretare cu care, sper, vor fi de acord toți cititorii mei. Prima regulă este aceasta: textul se explică prin contextul lui. Așadar, „tuturor oamenilor” va trebui să fie explicat de context – cu ceea ce scrie înainte de această expresie și ce scrie după.

Ce ne spune textul înainte?

(1) Pavel îi poruncește lui Tit să „vorbească cele cuvenite învățăturii sănătoase” adică să dea învățătură mai multor categorii de oameni: bătrânilor (v2), femeilor în vârstă (v3), femeilor tinere (v4), tinerilor (v6) și robilor (v.9). Dintr-o analiză completă a contextului se observă clar că Pavel face referire la mai multe categorii de oamenii. Cu alte cuvinte, acest har despre care vorbește în versetul 11 este arătat tuturor oamenilor adică și bătrânilor, și femeilor în vârstă, și tinerilor și robilor chiar. Acest har este arătat „tuturor” fără distincție.

(2) Bătrânii, femeile în vârstă, femeile tinere, tinerii și robii despre care Pavel vorbește sunt credincioși așa cum arată foarte clar contextul. Așadar, harul „arătat” „tuturor oamenilor” se referă la harul arătat tuturor categoriilor de oameni care ajung credincioși. Textul nu vorbește despre harul arătat necredincioșilor sau celor care încă nu veniseră la credință.

(3) Logica pasajului ne obligă să interpretăm expresia „tuturor oamenilor” ca referindu-se la categoriile de oameni credincioși despre care a vorbit până acum deoarece versetul 11 ne obligă la aceasta prin felul în care începe folosind conjuncția „pentru că”. Cu alte cuvinte, ideea generală a textului este aceasta: spune-le acestor oameni să se poarte în felul acesta pentru că harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor categoriilor de oameni credincioși (bătrâni, bătrâne, tineri și robi” – credincioșilor) ne învață …”. Așadar logica pasajului ne obligă să interpretăm această expresie „tuturor oamenilor” ca însemnând toate categoriile de credincioși datorită conjuncției ce leagă acest „har” de categoriile de oameni precizate anterior.

(4) Verbul din românește „care aduce mântuire” nu este un verb, ci un adjectiv și poate fi tradus cu „aducător de mântuire” (gr. σωτήριος). Unii sunt duși în eroare de timpul acestui verb care ne face să credem că se referă la faptul că „acum aduce mântuire” accentul fiind pus pe timpul prezent – ca și cum s-ar referi la alte persoane și nu la cele despre care tocmai a vorbit apostolul. Dar acest verb din limba română este un adjectiv în limba greacă.

(5) Continuarea din versetul 12 ne obligă să interpretăm astfel deoarece Scriptura spune că acest har „aducător de mântuire tuturor oamenilor” îl găsim „învățându-ne”. Este curios de observat incosecvența arminianismului în acest punct deoarece nu găsim nici o logică între aceste trei propoziții: (1) spune-le credincioșilor să se poarte evlavios pentru că (2) harul aduce mântuire pentru oamenii fără excepție (nu doar credincioșilor) și (3) îi învață pe credincioși să trăiască evlavios. Ce motivație este pentru mine să trăiesc curat dacă harul aduce mântuire oricui?

NU! Logica pasajului mă obligă să înțeleg motivația în acest fel: trăiește cum trebuie pentru că harul aducător de mântuire (care ți-a dat mântuirea) te învață. Asta da motivație! Este irațional să spui că propoziția 1 și 3 se referă la credincioși dar că motivația din propoziția 2 se referă și la necredincioși. Nu există o logică a acestei inserții.

(6) Conjuncția „și” dintre versetul 11 și 12 arată clar la cine se referă apostolul Pavel când folosește expresia „tuturor oamenilor”. El spune în 12 că harul ne învață (referindu-se atât la el cât și la toți cei instruiți de Tit prin epistola lui) și în 11 spune că harul este „aducător de mântuire” și cu siguranță că se referă la aceeași categorie de oameni: cei credincioși care, în cazul bisericii păstorite de Tit, puteau fi diferențiați pe categorii de vârstă, situație socială etc (robi, bătrâni, bătrâne, femei tinere, tineri).

(7) Este normal ca textul să sune astfel: „harul aducător de mântuire tuturor credincioșilor îi învață să trăiască cu cumpătare” etc și nu „harul aducător de mântuire pentru toți îi învață pe credincioși să trăiască cu cumpătare”. De ce harul aduce mântuire tuturor dar învață doar credincioșii? Nu, harul își face o lucrare completă: aduce mântuire și apoi ne învață să trăim creștinește. Această lucrare triplă a harului este legată doar de categoria celor credincioși. Arminianismul prezintă o ruptură în harul lui Dumnezeu: El este aducător de mântuire pentru toți dar învață doar pe unii.

(8) Ca nici o categorie de credincioși să nu se considere trecută cu vederea de instrucțiunile apostolului Pavel recurge la această formă lingvistică atotcuprinzătoare. El vrea să spună că harul mântuitor (de care aveau parte toate categoriile de credincioși și bănuiesc că nici unul nu se dădea înapoi de la a afirma că și pentru el este mântuirea indiferent că era bătrân, tânăr, căsătorit sau rob) nu doar dă mântuirea ci, dacă a dat și mântuirea, cu siguranță învață renunțarea la păcat și trăirea în sfințenie. Dacă toți se îngrămădeau la harul care dădea mântuire pentru toți, Pavel îi încurajează și este de acord cu ei dar apoi le arată că același har îi învață pe toți să trăiască cu cumpătare etc.

(9) Textul continuă în versetul 13 să spună că harul aducător de mântuire ne învață să așteptăm venirea lui Hristos care „S-a dat pe Sine Însuși pentru noi”. Ar fi fost normal ca să spună că „S-a dat pe Sine Însuși pentru toți”. Arminienii par să se simtă foarte confortabil cu incosecvența apostolului Pavel deoarece ei afirmă că el se referă peste tot la credincioși și o singură dată la necredincioși. Dar eu întreb: de ce harul aduce mântuire și necredincioșilor dar Hristos S-a dat „pe Sine Însuși pentru noi” iar acest „noi” face cu siguranță referire la cei credincioși? Este evident că harul aduce mântuire acelora pentru care Isus a murit iar în acest loc textul ne spune că Isus a murit pentru noi. Ba mai mult acest „noi” sunt acei „răscumpărați din orice nelegiuire” și aceia care fac parte dintr-un popor curățit „pentru Sine și zelos pentru fapte bune”.

(10) Unii calviniști vor să spună că textul se referă la „harul aducător de mântuire tuturor (în mod potențial)” însă contextul nu ne lasă să interpretăm acest „tuturor” ca referindu-se la toți fără excepție (așa cum am demonstrat deja). Mai mult decât atât, dacă harul aduce mântuire tuturor în mod potențial de ce Pavel nu spune și că îi învață în mod potențial pe toți să trăiască cu cumpătare și că îi învață pe toți în mod potențial să aștepte venirea Domnului Isus – El care a murit în mod potențial pentru toți oamenii etc.

Arminienii, de asemenea, pot spune că textul ar trebui citit cam așa „harul aducător de mântuire tuturor oamenilor” (dintre care doar unii acceptă) însă dacă textul trebuie citit așa va trebui aplicată metoda aceasta de citire peste tot. Pavel trebuia să spună și că „harul aducător de mântuire pentru toți (dintre care unii acceptă) îi învață pe toți (în mod potențial, dacă toți ar accepta) să trăiască cu evlavie”. Însă textul spune că „ne învață” și că Hristosul așteptat este așteptat doar de credincioși și că El a murit doar pentru ei – pentru poporul Său răscumpărat și plin de râvnă pentru fapte bune.

(11) Dar haideți să o luăm logic. La ce har face referire textul? Pavel spune că e „harul aducător de mântuire”. Este harul acela despre care arminienii spun că e dat tuturor oamenilor. Dacă e dat tuturor oamenilor eu întreb: în ce fel este dat deodată ce știm cu toții că milioane de oameni încă mor fără să fi auzit vreodată măcar o iotă din Evanghelie sau despre Hristos. Ei vor spune, probabil, că e dat doar în mod potențial și că e de datoria noastră ca harul să ajungă în mod real la toți oamenii. Așadar, arminienii vor recunoaște că în realitate și practic harul nu este dat tuturor oamenilor deodată ce el nu ajunge la toți. Asta înseamnă și că Dumnezeu minte aici când spune că este dat tuturor oamenilor. Trebuia să ne spună că este dat tuturor oamenilor în mod potențial și că dacă nu predicăm Evanghelia tuturor harul este limitat și nu mai este aducător de mântuire pentru toți în realitate.

Surse

Biblia literală 2001

http://biblehub.com/interlinear/titus/2.htm