1. Nu înseamnă că Biblia este singura autoritate, ci că ea este autoritatea finală.

Noi credem în autoritatea soțului, a părinților, a învățătorilor chemați de Dumnezeu, a bisericii, a statului etc - dar credem că peste toate acestea autorități se află autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu și noi vom judeca și vom asculta de aceste autorități atâta timp cât ele se supun autorității Cuvântului sau doar în acele lucruri în care ele se așează sub autoritatea Cuvântului conștient sau nu.

2. Nu înseamnă că Biblia este singura carte de informație

În primul rând, Biblia nu este o carte lăsată cu scop informativ, ci pentru a media relația noastră cu Dumnezeu prin adevăr.

În al doilea rând, Dumnezeu a lăsat înțelepciune în mulți oameni de-a lungul veacurilor care (1) au adus o înțelegere precisă asupra multor pasaje din Scriptură și (2) au avut o abilitate specială de a aplica Sfânta Scriptură la situații specifice generației lor. A-i ignora înseamnă să dovedim aroganță și o igoranță intolerabilă.

3. Nu înseamnă că tradiția este neimportantă sau greșită

Toți avem o tradiție și doar cei foarte naivi afirmă că noi nu avem o tradiție. Tradiția poate conține (1) mărturisire de credință și crezuri; (2) catehisme pentru adulți și copii; (3) literatură a unor oameni proeminenți în gruparea creștină din care facem parte.

Spurgeon spunea despre Mărturisirea de la Londra:

Acest document străvechi este prin excelență întruchiparea lucrurilor crezute cu tărie printre noi. El nu a fost emis ca o regulă autoritativă sau un cod al credinței, prin care să fii legat, ci ca un mijloc de edificare în neprihănire. Este o expresie excelentă, deși nu inspirată, a învățăturii Sfintelor Scripturi prin care toate mărturisirile ar trebui verificate. Afirmăm adevărurile umilitoare ale harului suveran a lui Dumnezeu în mântuirea păcătoșilor pierduți. Mântuirea este numai prin Hristos și numai prin credință.

4. Nu înseamnă că un individ este autoritate finală în explicarea Scripturii

Într-adevăr Biblia este autoritate finală dar atunci când spunem acest lucru trebuie să avem grijă să nu înțelegem că un individ poate decide în mod autoritativ și final ce înseamnă Scriptura pentru că în multe cazuri este o diferență majoră între (1) ce spune Scriptura pe paginile ei - adică semnificația inerentă textului biblic, mesajul pe care Duhul Sfânt l-a transmis prin autor către audiența inițială și (2) ceea ce înțelege un individ din acest mesaj după aproape 2000 de ani de la scrierea Noului Testament.

Când cineva spune: “Biblia spune clar că”, el de fapt vorbește nu despre ce scrie în text, ci despre ceea ce lui i se pare că ar fi fost clar în text; cu alte cuvinte, în realitate el vorbește despre percepția lui și mesajul pe care mintea lui l-a procesat la citirea textului Biblic. Este însă necesar să facem distincție între ceea ce înțelegem noi și ceea ce spune textul biblci. Nu catolicii sau ortodocșii atacă SOLA SCRIPTURA, ci evanghelicii noștri. Lăsați-i pe ortodocși în pace, ei măcar recunosc că nu citesc prea mult Scriptura. Cei mai mari oponenți ai Scripturilor sunt evanghelicii. Am scăpat de vechiul Papalism și acum avem peste tot mici papi care vorbesc ex-cathedra non-stop.

5. Nu înseamnă că Biblia nu trebuie să fie interpretată

Vedem în Scriptură suficiente exemple în care ni se arată necesitatea interpretării Scripturii (Fapte 8:30, Luca 24:27, 1 Ioan 2:27). Cei care spun că ei nu interpretează Scriptura, ci o citesc așa cum este nu știu despre ce vorbesc. De fiecare dată când citim un cuvânt din Scriptură noi atribuim o oarecare semnificație fiecărui termen. A ne lăsa prejudecățile deoparte și a studia spre a găsi semnificația biblică a fiecărui termen și fiecărui pasaj necesită o muncă asiduă pe care cei mulți nu doresc să o facă, ci preferă să afirme că ei iau semnificația simplă și evidentă a pasajului care, de fapt, este semnificația pe care mintea lor o aplică printr-un set de prejudecăți cuvântului scripturilor.

6. Nu înseamnă că oricine poate înțelege Scriptura

Departe de a dori să mistific procesul hermeneutic în studierea Scripturilor, totuși cred că avem nevoie să înțelegem că fără iluminarea Duhului Sfânt nu putem înțelege Scriptura în duh și adevăr. Putem să o înțelegem cu mintea dar scopul final este să o primim în inimă și să trăim pe baza ei. De aceea un necredincios, indiferent de înțelepciunea lui, nu va putea înțelege niciodată Biblia ca un credincios (Luca 24:45, 1 Corinteni 2:14, 1 Ioan 2:27).

De aceea (1) cred că este fundamental pentru orice credincios să caute iluminarea Duhului Sfânt prin rugăciune atunci când studiază Sfânta Scriptură dar (2) chiar și făcând acest lucru nu înseamnă că cineva va avea o interpretare infailibilă a Scripturii pentru că noi nu credem în interpretări infailibile ale unor indivizi asupra întregii Scripturi, ci credem în infailibilitatea textului în manuscrisele originale. Conform acestei convingeri avem și Articolul 1.6 din Mărturisirea de la Londra care afirmă:

Cu toate acestea, recunoaștem că iluminarea interioară dată de Duhul lui Dumnezeu este necesară pentru înțelegerea mântuitoare a lucrurilor revelate în Cuvântul lui Dumnezeu.

7. Nu înseamnă că traducerile Scripturii sunt infailibile

Deși cred că, în general, traducerile Scripturii trebuie considerate a fi Scriptură deoarece conțin și sunt Cuvântul lui Dumnezeu, totuși este dovedit că toate traducerile au anumite lacune și, de aceea, traducerea nu oferă întotdeauna sensul corect al fiecărui cuvânt. În cazul acesta vom accepta că este nevoie de studiu, că avem nevoie de persoane pricepute și pregătite și că este necesar să ne folosim și de alte ustensile lingivistice pentru a găsi sensul precis sau nuanța unui termen sau al unui pasaj. Din nefericire am întâlnit indivizi care au refuzat să accepte semnificația corectă a unui pasaj doar pentru că o anumită traducere, pe care ei o considerau autoritate infailibilă și finală, nu prezenta în mod clar și precis sensul unui termen sau al unui pasaj.

7. Nu înseamnă că putem înțelege toate lucrurile la fel de clar

Credincioșii au Duhul Sfânt și El este promis tuturor credincioșilor ca ei să poată înțelege toate lucrurile necesare mântuirii, sfințirii și vieții Bisericii. Dar nu este la fel de adevărat că vom înțelege toate lucrurile. Petru chiar afirmă că nu toate lucrurile sunt ușor de înțelese și cu siguranță el spune acest lucru credincioșilor:

2 Petru 3:16 "În ele sunt unele lucruri greu de înţeles, pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor. "

Articolul 1.7 din Mărturisirea de Londra afirmă: 

Nu toate lucrurile din Sfânta Scriptură sunt la fel de simple în ele însele, și de asemenea nu sunt la fel de clare tuturor oamenilor. Totuși, acele lucruri care sunt esențiale de știut, de crezut și de respectat pentru mântuire sunt atât de clar expuse și explicate într-un loc sau altul din Sfânta Scriptură, încât nu doar cei învățați ci și cei fără școală pot ajunge, folosind mijloace obișnuite, la un nivel satisfăcător al înțelegerii acestor lucruri.

8. Nu înseamnă că nu avem nevoie de învățători în Biserică

Este important de observat rolul crucial al unor personaje în niște evenimente cheie din Scriptură. Interpretarea pe care Domnul o dă ucenicilor pe drumul Emausului, interpretarea pe care Filip o dă famenului etiopian - sunt pasaje care ne arată că învățătorii sunt necesari. Biblia ne spune că învățăturii sunt dați de Dumnezeu Adunării ca să o învețe Cuvântul lui Dumnezeu. Sola Scriptura nu înseamnă că putem disprețui învățătorii întrucât nu avem nevoie de ei deodată ce noi suntem singuri cu Scriptura; o asemenea ideea este total străină de însăși Sfânta Scriptură.

9. Nu înseamnă că Biblia ne oferă informații specifice cu privire la toate lucrurile

Există un sens în care Biblia ne dă principii generale pentru toate lucrurile dar sunt milioane de lucruri față de care Biblia nu spune nimic specific. Biblia nu este carte de mecanică, de anatomie, de medicină, de știință etc. Biblia este o carte care ne prezintă voia lui Dumnezeu pentru mântuirea, trăirea și veșnicia noastră. A spune că Biblia este suficientă nu înseamnă că nu-i vom permite unui mecanic să învețe la școală despre mașini din cărți specifice domeniului lui și că îi vom cere să învețe cum să repare mașini din Scriptură. Am dat acest exemplu doar de dragul înțelegerii absurdității ideii că toate lucrurile se găsesc lămurite în Scriptură.

10. Nu înseamnă că tot ceea ce credem noi este afirmat expres în Scriptură

Există lucruri pe care noi le credem și care nu sunt afirmate expres în Sfânta Scriptură dar pot fi deduse de acolo printr-o logică bună și necesară. Articolul 1.6 din Mărturisirea de la Londra afirmă:

Întreaga descoperire a lui Dumnezeu în ceea ce privește toate lucruri- le care sunt esențiale pentru gloria Lui, în ce privește mântuirea omului, credința și viața, este fie prezentată explicit, fie conținută în mod necesar în Sfânta Scriptură. Partea a doua a acestui articol ne dă exemple de asemenea aspecte: De asemenea, există unele aspecte ale închinării înaintea lui Dumnezeu și ale conducerii Bisericii care sunt comune activităților omenești și organizațiilor, care trebuie ordonate în lumina naturii și bunului simț creștinesc, dar în acord cu regulile generale ale Cuvântului lui Dumnezeu, care trebuie respectate întotdeauna.