Creșterea copiilor este o realitate corporativă. Dacă faci parte dintr-o biserică locală, ai copii și ești într-un fel responsabil de educarea lor. Exemplul tău și comportamentul tău sunt importante.
Când slujirea este dată copiilor în închinare trebuie să ne întrebăm dacă copiii aceia sunt în stare să înțeleagă aspectul doxologic al închinării. De fapt, în realitate, copiii sunt folosiți pentru o paradă, nu pentru închinare. Orice act de închinare trebuie să provină din credință și adevăr. De aceea, nu trebuie să ne “folosim” de copii în închinare pentru a lua vlaga lor firească pentru a ne înviora pe noi duhovnicește.
Închinarea trebuie să aibă pentru ei un rol didactic, nu doxologic. Participarea lor la închinare este crucială chiar dacă ei nu pot participa în închinare ca oameni regenerați. Acest scop didactic este avortat când părinții încearcă să le distragă atenția sau să-i distreze în timpul slujbelor. Ei pierd șansa de a învăța ce este închinarea.