Ce spune adventismul despre doctrina curățirii Sanctuarului ceresc

Pe scurt erezia adventiștilor spune astfel:

Prima parte a lucrării: “Există un sanctuar în ceruri, adevăratul cort întemeiat de Dumnezeu, nu de om. În el, Domnul Hristos slujeşte în favoarea noastră, punând la dispoziţia credincioşilor binefacerile jertfei Sale de ispăşire aduse pe cruce, odată pentru totdeauna. El a inaugurat activitatea Sa ca Marele Preot şi Şi-a început lucrarea de mijlocire la data înălţării Sale.“

A doua parte a lucrării: “În 1844, la sfârşitul perioadei profetice de 2300 de zile, El a intrat în cea de-a doua şi ultima fază a lucrării Sale de ispăşire. Aceasta este lucrarea judecăţii de cercetare, care constituie o parte a îndepărtării finale a păcatului, simbolizată prin curăţirea vechiului sanctuar iudaic din Ziua ispăşirii.“

Despre judecata de cercetare: “În acest serviciu simbolic, sanctuarul era curăţit prin sângele animalelor jertfite, însă lucrurile cereşti sunt curăţite prin jertfa desăvârşită a sângelui lui Hristos. Judecata de cercetare descoperă fiinţelor cereşti cine sunt cei adormiţi în Hristos şi socotiţi vrednici să aibă parte de prima înviere. Ea arată, de asemenea, care dintre cei vii sunt în Hristos, păzind poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus, fiind astfel gata să fie strămutaţi în Împărăţia Sa veşnică. Această judecată stabileşte dreptatea lui Dumnezeu în lucrarea de salvare a celor ce cred în Isus. Ea arată că cei care au rămas credincioşi lui Dumnezeu vor primi Împărăţia. Încheierea acestei lucrări a Domnului Hristos va marca sfârşitul timpului de probă al omenirii, înaintea celei de-a doua veniri“

Un text care este folosit în sprijinul acestei teorii:

Evrei 8:11. Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvîrşit, care nu este făcut de mîni, adică nu este din zidirea aceasta; 12. şi a intrat, odată pentru totdeauna, în Locul prea sfînt, nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu însuş sîngele Său, după ce a căpătat o răscumpărare vecinică.

Isus a intrat în sanctuar după ce a căpătat o răscumpărare jertfă - și anume, răscumpărarea câștigată pe cruce prin jertfa care a șters păcatelor tuturor aleșilor lui Dumnezeu din toate timpurile. Din acest verset adventiștii vorbesc despre intrarea lui Isus în sanctuarul ceresc la anul 1844.

Ce spune Scriptura?

Erori de abordare

(1) Învățătura aceasta ia un text din Daniel și interpretează ispășirea lui Hristos, interpretare care nu-și găsește nicăieri în altă parte din Scriptură asemenea explicații. Cu alte cuvinte, este o privire a întregii lucrări ispășitoare prin textul din Daniel ceea ce arată hermeneutica fatală adoptată de adventiști. Nu se citesc textele clare și limpezi ale Noului Testament despre ispășirea lui Hristos, ci se inventează o doctrină a ispășirii pe niște speculații asupra calculelor cifrelor prezente în Daniel;

(2) Învățătura unei duble ispășiri sau o ispășire în două faze este străină de orice text din Scriptură. Nimeni nu poate sta cu Scriptura în mână și să ajungă la asemenea concluzii - nici măcar adventiștii care nu sunt convinși mai dinainte de această doctrină;

(3) Chiar adventiștii de la început au crezut că anul 1844 este anul venirii Domnului. Doctrina curățirii sanctuarului este o doctrină inventată pentru a supraviețui după marea dezamăgire. Acest lucru ar trebui să ne spună suficient de multe despre întemeietorii acestei mișcări și întunericul spiritual de care erau cuprinși în înțelegerea Scripturii;

(4) Ca orice sectă, adventismul inventează o doctrină nemaiîntâlnită în istoria Bisericii pentru a da credibilitate mișcării lor. Mișcarea nu ar putea supraviețui fără distinctivele ei care o fac unică și specială între celelalte mișcări, din păcate prin doctrine false și eretice;

Autorul cărții Evrei

(1) Autorul cărții Evrei prezintă intrarea în Sanctuarul ceresc ca parte din lucrarea ispășitoare la cruce. Hristos S-a prezentat în cer cu sângele Lui înaintea lui Dumnezeu pentru noi atunci când a adus jertfa. Așadar, intrarea în sanctuar nu este după 1800 de ani;

(2) Scriptura ne arată că încă de la scrierea acestei epistole intrarea în Locul Preasfânt era deja liberă (Evrei 4:14-16; Evrei 9:11-14,Evrei 9:24; 10:18-29) și nu după 1800 de ani cum zic adventiștii că a făcut Isus când a deschis ușa locului preasfânt și a închis-o pe cea din locul sfânt. Cum au avut credincioșii acces în Locul Preasfânt dacă ușa acestui loc s-ar fi deschis la 1844?

(3) Perdeaua, confundată de adventiști cu o ușă, a fost ruptă de Hristos de la moartea Sa, nu după 1800 de ani. Această perdea nu este o perdea literară, fizică, vizibilă în cer, ci este trupul Domnului Isus, Persoana Lui întrupată (Evrei 10:19-20). Deci, Hristos n-a deschis nici o ușă în cer și nici o perdea, în sens literal;

(4) Scriptura ne spune că lucrarea ispășitoare este făcută odată pentru totdeauna și nicidecum că ar avea mai multe faze de-alungul a aproape 2000 de ani de istorie (Evrei 9:12, 10:12) așa încât să se potrivească cu data propusă de adventiști - 1844;

(5) Mai mult, Scriptura ne spune că Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu și acolo așteaptă ca vrăjmașii să-i fie făcuți așternut picioarelor Lui. Deci, Scriptura nicăieri nu ne spune că Isus stă într-un cort ceresc unde încă face o parte a lucrării ispășitoare;

(6) Atât în textele din Vechiul Testament care descriu ziua ispășirii cât și textele din Noul Testament care sunt împlinirea acestora, ni se spune foarte clar că ispășirea nu se face în Locul Sfânt, cum pretind adventiștii că a făcut Hristos la moartea Sa, ci direct în Locul Preasfânt. Există o singură fază a ispășirii completă făcută odată pentru totdeauna în Locul Preasfânt;

(7) Observați de asememea că adventiștii spun că intrarea în Locul Preasfânt este ultima fază a lucrării de ispășire și aceasta este lucrarea judecății de cercetare ceea ce arată clar confuzia lor pentru că lucrarea de ispășire nu este lucrare de judecată și nici invers;

(8) Bibia nu ne spune că Isus s-a dus în Locul Sfânt când S-a înălțat și a stat acolo până la 1844, ci că șade la dreapta Tatălui imediat după înălțarea Sa. Ideea că Isus și-a terminat lucrarea în Locul Sfânt doar după 1800 de ani este o erezie care atacă ispășirea lui Hristos;

Profeția din Daniel

(1) Daniel nu vorbește despre jertfe cerești aduse de Hristos în sanctuarul ceresc, ci despre jertfe în templul de la Ierusalim. Această observație distruge din temelie concepția adventistă despre curățirea sanctuarului ceresc bazată pe un text care vorbește despre curățirea templului pământesc.

(2) Perioada menționată de Daniel și interpretată de adventiști ca fiind începută odată cu decretul de rezidire a Ierusalimului dat de Artaxerxes I împăratul Persiei, în anul 457 î. Hr., nu se referă la perioada propusă de adventiști. Data lor este pur speculativă.

(3) Cele 2300 de zile din Daniel 8:14 sunt 2300 de zile literal, pentru că se spune despre seri și dimineți - ceea ce arată din ce este constituită o zi, nu un an. Despre ele se spune că vor începe când se va opri jertfa necurmată (Daniel 8:9-14, 11:31-35);

(4) Berbecul este imperiul Medo-persan. Țapul este imperiul grec. Alexandru Macedon moare și imperiul e împărțit în patru generali (cele patru coarne). Cornul mic care a profanat Templul este Antioh Epifanul. Cele 2300 de seri și dimineață totalizează în 1150 de zile pentru că jertfa necurmată era formată dintr-o jertfă dimineața și una seara. Aceste zile reprezintă 3 ani și 70 de zile. Acesta este timpul scurt de la profanarea Templului (16 dec 167) până la curățirea de către Iuca Macabeul (164 - 163 î. Hr.)

Faza a doua a ispășirii și judecata de cercetare

Această doctrină nu-și are nici un fundament biblic. Nicăieri Scriptura nu spune că Isus face o judecată de cercetare a sfinților în Locul Preasfânt, ci spune că Isus a intrat acolo cu sângele Său odată pentru totdeauna. Alte informații nu se găsesc decât în cărțile adventiste, nicidecum în Scriptură.

Isus nu are nevoie de zile, săptămâni, ani - zeci, sute sau mii - ca să cerceteze viețile sfinților. Hristos este Dumnezeu și va face o judecată desăvârșită care nu are nevoie de ani de zile.

Pe altă parte, Scriptura ne spune că cei care cred în Hristos nu vin la judecată, ci au trecut din moarte la viață (Ioan 5). Așadar, ce anume spun adventiștii că judecă Hristos în viețile sfinților? Aceasta este o doctrină falsă a mântuirii. Adventiștii presupun că unii credincioși își vor pierde mântuirea prin judecata făcută de Hristos în Locul Preasfânt, ceva ce Scriptura nu spune nicăieri. Creștinii nu trebuie să aștepte învierea ca să vadă rezultatul evaluării, ci ei au acum siguranța mântuirii prin Hristos.

Dumnezeu aplică judecăți disciplinatorii copiilor Săi pentru a-i conforma naturii Sale și voii Sale. Dumnezeu nu face prin Hristos evaluari sfinților în Locul Preasfânt.