1. închinarea este în esență o lucrare spirituală, nu fizică. Dumnezeu este Duh și noi trebuie să pricepem că formele fizice și ceremoniile religioase nu sunt închinare. Formele exterioare pot fi vehicule ale închinării dar pot fi doar forme.

2. Închinarea este în esență duhovnicească, nu sufletească. Putem simți și înțelege multe lucruri ca și oameni. Duhul Sfânt ne ridică deasupra înțelegerii și simțurilor naturale.

3. închinarea în Duh este doar a oamenilor regenerați deoarece doar ei au Duhul iar pentru că lumea nu-L poate primi, de aceea, nu se poate închina lui Dumnezeu. Omul neregenerat nu înțelege adevărurile spirituale și nici lucrarea sau persoana lui Hristos și, prin urmare, nu se închină.

4. Închinarea în Duh nu depinde de locații. Duhul Sfânt este pretutindeni și de aceea actul închinării poate avea loc pretutindeni. Limitarea închinării la un loc este un semn clar al respingerii închinării în Duh.

5. închinarea are loc doar prin Duhul Sfânt. El este singurul ajutor care ne poate duce în prezența lui Dumnezeu. El este cauza eficientă a închinării. El este singurul care ne poate conduce în închinare, nu "liderul de închinare". Duhul Sfânt e liderul.

• închinarea în Duh este directionată de Duhul prin voia Lui revelată în Scripturi. Depărtarea de Scripturi duce la o închinare în fire, nu în Duh. Duhul niciodată nu ne depărtează de Scriptură pentru a ne alipi de cultură sau lume.

• închinarea în Duh este pornită și stimulată de Duhul. Sunt momente când Duhul ne cheamă și noi pierdem ocazii unice de închinare provocate de Duhul Sfânt pentru simplu fapt că avem programele noastre. Uneori Duhul continuă starea de închinare iar noi vrem să plecăm.

• Închinarea în Duh este călăuzită de Duhul. El poate și ne călăuzește mintea chiar și în ceea ce gândim sau spunem în actul închinării. El aduce în mintea noastră adevărul și ne afectează cu el. Mintea noastră poate gândi diverse adevăruri și de aceea Duhul călăuzește specific în ceea ce dorește El.

• închinarea în Duh este împuternicită de Duhul. Puterea Duhului este manifestată în închinare pentru a produce efecte în urma închinării. Efectele nu sunt trecătoare, ci au impact asupra vieții. Această putere însoțește exprimarea adevărului așa încât să ducă la schimbare.

• închinarea în Duh are parte de iluminarea Duhului. Ne închinăm doar pentru că Duhul descoperă adevăruri despre noi și ne luminează inimile cu frumusețea slavei lui Dumnezeu. Afectați de ea ne închinăm. Lucruri, pe care altfel nu le-am fi înțeles, ne sunt descoperite duhovnicește de Duhul.

• închinarea în Duhul are discernământ spiritual. Duhul Sfânt conduce în actul închinării spre înțelegerea adevărurilor lui Dumnezeu. Mulți oameni care se închina rămân la aceeași stare de imaturitate și infantilism spiritual. Ceilalți sunt total străini de acest discernământ duhovnicesc.

Închinarea plăcută lui Dumnezeu este DOAR închinarea bazată pe adevăr.

• În primul rând această închinare trebuie să fie inteligibilă pentru că adevărul este inteligibil. Orice formă extatică de decuplare a minții este exclusă. Emoționalismul ca scop este fatal pentru închinarea în adevăr.

• În al doilea rând această închinare trebuie să conțină doar adevăr. Închinarea nu poate fi plăcută lui Dumnezeu dacă conține confuzii, neclarități sau erori. Amestecul este cel mai periculos fiindcă strecoară falsuri amăgind simțurile.

• În al treilea rând închinarea trebuie să conțină adevărul Scripturilor pentru că acesta este adevărul absolut. Ea trebuie să conțină adevăr robust nu declarații superificiale. Închinarea exprimă adevărul și îl proclamă.

• În al patrulea rând, forma și
  acțiunile în închinare trebuie reglementate de adevăr. Noi nu putem face decât acele acțiuni poruncite clar în adevărul Scripturii. Practicile în închinare trebuie preluate din Cuvânt, nu din cultură, societate sau artă.

• În al cincilea rând închinarea are ca participanți doar pe aceia afectați și schimbați de adevăr. Cum poate un necreștin să se închine în adevăr? Este imposibil pentru că el este în minciună.

• În al șaselea rând fiecare moment de închinare trebuie născut din adevăr. Așadar adevărul primează și reglementează conținutul fiecărui moment de închinare. Lauda, predicarea și rugăciunea pornesc din Cuvânt și de aceea sunt definite de el.

• În al șaptelea rând adevărul în totalitate trebuie să definească închinarea. Noi nu ne putem închina dacă acceptăm doar o parte din adevăr și dacă ignorăm alte părți. Adevărul parțial devine falsitate.

• În al optulea rând omul care se închină trebuie să fie sincer în închinare fiindcă Dumnezeu cunoaște totul și nu primește mincinosul și ipocritul decât la pocăință când își recunoaște falsitatea.

• în al nouălea rând omul care se închină în adevăr este total înclinat și devotat adevărului. Aceasta este pasiunea lui supremă. El respiră în adevăr și urmărește adevărul. Este mediul lui natural. El nu poate opta pentru adevăr doar la momentul închinării. Temelia vieții sale e adevărul.