Clarificarea contextului

Este de un interes major să știm ce se întâmplă în Biserica Noului Legământ, odată cu formarea acestei comunități spirituale și venirea Duhului Sfânt peste ea.

Studierea primelor două capitole din cartea Faptelor Apostolilor este importantă datorită faptului că cele mai multe confuzii cu privire la lucrarea Duhului Sfânt sunt deduse din aceste pasaje. Se amestecă deseori trei lucrări distincte ale Duhului Sfânt: pogorârea, botezul și umplerea Duhului. În următoarele capitole doresc să lămuresc care este diferența dintre acestea trei evenimente și cum sunt ele prezentate de către Luca.

Voi face câteva observații generale care ne ajută să interpretăm corect primele două capitole din Faptele Apostolilor:

Subiecții sunt credincioși. Încep prin a spune că ucenicii, în ziua Cincizecimii, erau credincioși ai Vechiului Testament. Când anume au devenit credincioși, este un alt subiect. Totuși, este important de precizat că ei erau credincioși. Așadar, evenimentele care au loc în ziua Cincizecimii sunt experimentate într-un mod unic datorită situației unice în care se găseau acești ucenici.

Perioada de trnziție. Pe de altă parte, pentru o interpretare corectă a pasajului, este necesar să înțelegem că apostolii se aflau într-o perioadă de tranziție – din Vechiul Legământ spre Noul Legământ. Cu alte cuvinte, ei au prins ambele perioade cât și perioada de trecere. Astăzi, cei care se întorc la Dumnezeu intră direct în Noul Legământ fără să experimenteze vreo perioadă de tranziție.

Formarea adunării lui Hristos. În altă ordine de idei, Fapte 1 (și promisiunile lui Hristos) se adresează întâi ucenicilor, nu întregii biserici. Este clar că biserica nici nu exista – deci Hristos nu se putea referi la toți credincioșii din totdeauna. Botezul cu Duhul Sfânt promis în Fapte 1:4-5 este unic prin faptul că a fost promis apostolilor și a însemnat formarea Bisericii primare – eveniment care nu se poate repeta în afară de cazul, absurd de altfel, în care am afirma că se mai formează încă o dată (și implicit alta) Biserica lui Hristos.

Pogorârea Duhului Sfânt este un eveniment unic și irepetabil. Ne referim la trimiterea Duhului Sfânt în intensitatea și plinătatea caracteristică Noului Legământ. Pogorârea nu este același lucru cu botezul sau umplerea Duhului Sfânt. Acest lucru se înțelege chiar din termenul „pogorâre”, care arată spre venirea Duhului Sfânt.

Manifestarea Duhului Sfânt este ceva diferit de tot ce am spus până aici. Duhul Sfânt poate să fie pogorât, oamenii pot să fie botezați de Duhul Sfânt, să fi primit Duhul, să fi fost umpluți cu Duhul, să fie locuiți de Duhul, dar El să nu se manifeste din varii motive. De aceea, nu avem voie să ne amăgim pe noi înșine renunțând la a mai aștepta manifestarea Duhului Sfânt (în diverse moduri). În același fel, putem greși crezând că odată cu aceste binecuvântări nu avem nevoie de manifestarea Duhului în comunitatea Bisericii.

Faptele Apostolilor capitolul 1

Înainte de citirea acestui capitol este recomandat să citiți Faptele Apostolilor capitolul 1:1-9 pentru a înțelege mai bine observațiile următoare.

Pentru a înțelege corect Faptele Apostolilor capitolul 2, este necesar să înțelegem, întâi de toate, capitolul 1. În acest pasaj Domnul Isus ne explică modul în care ar trebui să înțelegem evenimentele ulterioare. Am putea înțelege pasajul având în vedere cele trei evenimente majore care sunt descrise în el: botezul Duhului, umplerea Duhului și pogorârea Duhului. Le voi prezenta sumar pe fiecare dintre ele.

I. Botezul cu Duhul Sfânt (sau întemeierea Bisericii):

Faptele apostolilor 1:4-5 „Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.”

Sunt precizate aici trei informații despre acest botez: (a) a fost promis de Tatăl: „făgăduința Tatălui”; (b) propovăduit de Fiul: „ați auzit-o de la Mine”; și (c) portretizat de Ioan: „Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.”

Este util să observăm că textul nu ne oferă detalii suplimentare cu privire la ce înseamnă acest botez cu Duhul Sfânt. Semnificația acestui botez este înțeleasă din epistole și din evoluția evenimentelor din cartea Faptelor Apostolilor.

II. Umplerea cu Duhul (sau împuternicirea Bisericii) (v.6-8)

Confuzia pe care unii oameni o fac între botezul cu Duhul Sfânt (1:4-5) și umplerea cu Duhul Sfânt (1:6-8) se datorează faptului că se amestecă versetele 4 și 5 cu versetele 6-8, versete care tratează două lucrări diferite ale Duhului Sfânt.

Discuția despre botezul cu Duhul Sfânt este întreruptă de o întrebare a ucenicilor legată de subiectul Împărăției lui Israel: Faptele apostolilor 1:6 „Deci apostolii, pe când erau strânși laolaltă, L-au întrebat: „Doamne, în vremea aceasta ai de gând să așezi din nou Împărăția lui Israel?”

Ca răspuns la această întrebare, Domnul Isus îndreaptă atenția ucenicilor nu spre subiectul anterior al botezului cu Duhul, pe care l-a lămurit deja și era clar, nici spre întrebarea ucenicilor legată de Împărăția lui Israel, ci spre marea împuternicire a Duhului Sfânt și marea trimitere: Faptele apostolilor 1:7-8 „El le-a răspuns: „Nu este treaba voastră să știți vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa. Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”

Din cuvintele Domnului Isus înțelegem clar că esența umplerii cu Duhul Sfânt (numită împuternicire sau „îmbrăcare cu putere”) este primirea puterii pentru mărturisirea lui Hristos. Așadar, nu există plinătatea Duhului unde nu există această putere de mărturisire a Domnului Isus.

Scopul primirii puterii, în umplerea cu Duhul, este mărturisirea lui Hristos până la marginile pământului. Cu alte cuvinte, scopul umplerii cu Duhul este îndeplinirea responsabilității misiunii globale a bisericii.

III. Pogorârea Duhului Sfânt

Ce este important de remarcat la secțiunea anterioară este faptul că această putere pentru mărturie – în vederea vestirii Evangheliei până la marginile lumii – vine „când se va coborî Duhul Sfânt”.

Verbul „coborî” (gr. eperchomai) apare doar în acest loc în legătură cu Duhul Sfânt. El mai apare doar o dată cu referire la venirea Duhului peste Maria în zămislirea lui Hristosl Mi se pare evident că textul face referire la evenimentul unic al coborârii Duhului Sfânt în maniera Noului Legământ. Acest lucru are loc o dată pentru totdeauna la Cincizecime. Este un eveniment irepetabil.

Însă, în cadrul acestui eveniment unic al coborârii Duhului Sfânt, au loc alte două evenimente care s-au repetat: botezul cu Duhul Sfânt (1.4-5) și umplerea cu Duhul Sfânt (1.6-8). Bineînțeles, botezul s-a repetat în sensul că diverse categorii de oameni au avut parte de el (samaritenii, casa lui Corneliu, ucenicii din Efes) și nu în sensul că aceeași oameni l-au experimentat de mai multe ori.

Faptele Apostolilor capitolul 2

Evenimentul Cincizecimii, descris în Faptele Apostolilor 2, este un eveniment unic și irepetabil. Deoarece mulți credincioși nu au înțeles acest lucru, s-au pornit în căutarea unor experiențe pe care Dumnezeu nu le-a promis și nici nu le va mai da vreodată vreunui om. Desigur, există anumite experiențe din evenimentul Cincizecimii care pot fi experimentate și astăzi de către credincioși, însă evenimentul în sine, cu toate detaliile sale, nu poate fi experimentat din câteva motive lesne de înțeles.

În primul rând, la Cincizecime a fost înființată Biserica Noului Legământ. Este absurd să pretindem că la fiecare botez cu Duhul Sfânt se mai înființează odată Biserica. Ceea ce se întâmplă, în cel mai bun caz, este încorporarea unor noi credincioși în biserica a cărei existență datează deja de 2000 de ani.

În al doilea rând, la Cincizecime s-a coborât Duhul Sfânt. Duhul Sfânt a lucrat și până atunci în poporul Israel și în credincioși, însă lucrarea Lui nu a avut extinderea și intensitatea pe care o are acum în Noul Legământ. Când un credincios experimentează lucrarea Duhului Sfânt, el nu mai experimentează încă odată coborârea Duhului Sfânt ca la Cincizecime.

În Faptele Apostolilor 2 observăm din nou cele trei evenimente care sunt promise și în capitolul 1. Este de foarte mare ajutor pentru noi, în înțelegerea lucrării Duhului Sfânt, să observăm cum promisiunea din capitolul 1 se împlinește în capitolul 2.

I. Umplerea cu Duhul Sfânt

Faptele apostolilor 2:4 "Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească."

Această umplere înseamnă împuternicirea ucenicilor pentru a mărturisi Evanghelia. În acest pasaj Petru nu explică deloc ce înseamnă această umplere. Este imposibil ca această umplere să însemne cu totul altceva decât ceea ce înseamnă în restul cărții Fapte. Umplerea nu se poate referi la botezul cu Duhul Sfânt, deodată ce Scriptura arată că natura acestei experiențe este alta. Deși umplerea și botezul cu Duhul pot avea loc concomitent, ca în cazul apostolilor, totuși, de obicei, nu au loc în același timp deoarece ele au roluri diferite.

În plus, în nici un alt loc nu găsim botezul cu Duhul și umplerea cu Duhul având loc simultan. Singurul loc în care apar simultan sunt în Fapte 2, însă aici nu se leagă cele două experiențe prin vreo relație de cauză efect. Nicăieri nu găsim că botezul ar produce umplerea cu Duhul.

II. Botezul cu Duhul.

Explicațiile oferite de Petru în ziua Cincizecimii vizează acest botez al Duhului Sfânt. Expresiile folosite de el arată că botezul cu Duhul Sfânt și primirea Duhului Sfânt au loc în același timp.

Trebuie să accentuez că Petru nu face nici o distincție cronologică între primirea Duhului Sfânt și botezul Duhului Sfânt, ci folosește expresii clare ce arată că ele au loc în același eveniment. Cel puțin în acest capitol folosește aceste expresii care sugerează atât primirea cât și botezul Duhului.

În versetul 17, prin precizarea faptului că Duhul coboară peste orice făptură, Petru vorbește despre botezul Duhului Sfânt care strânge într-un singur trup pe toți credincioșii. Același lucru îl repetă în versetul 18. Repetarea expresiilor care arată integrarea fiecărui tip de om în noua formațiune spirituală arată care este natura botezului cu Duhul Sfânt – adică încorporarea celor ce cred în Hristos în Biserica Noului Legământ.

Faptele apostolilor 2:17-18 "‘În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa visuri! Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci. "

În versetul 33 apostolul expune același fapt – coborârea Duhului Sfânt peste toată adunarea prezentă la Ierusalim cu scop de a realiza botezul cu Duhul Sfânt - acțiune prin care toți credincioșii prezenți au fost încorporați într-un trup nou format – trupul Domnului Isus.
Faptele apostolilor 2:33 "Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți. "

În versetele 38 și 39 apostolul folosește o expresie care descrie atât botezul cu Duhul Sfânt, cât și primirea Duhului Sfânt. Este o expresie generală care cuprinde ambele experiențe și arată că ele au loc concomitent:
Faptele apostolilor 2:38-39 „Pocăiți-vă”, le-a zis Petru, „și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri și pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” "

Vorbirea în alte limbi în acest pasaj este legată de botezul cu Duhul Sfânt dintr-un motiv amintit deja și care este foarte evident – pentru a arăta că în trupul lui Hristos erau încorporate acum toate categoriile de oameni, indiferent de originea etnică, religioasă sau națională.

Faptele apostolilor 2:4 "Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. "

Faptele apostolilor 2:8 "Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut? "

Faptele apostolilor 2:17 "‘În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa visuri! "

Scopul limbilor, în acest pasaj, are cel puțin două direcții: în primul rând, se arată faptul că în Biserică sunt cuprinse toate limbile  (neamurile, etniile) – un avertisment pentru exclusivismul iudaic; în al doilea rând, că Dumnezeu își extinde mântuirea de la evrei și către Neamuri.

Vorbirea în limbi este legată de botezul cu Duhul Sfânt ca un semn care avea semnificație și rol în acea zi specială, deoarece la sărbătoare erau prezenți oameni care vorbeau toate limbile enumerate în pasaj. Toți oamenii aceștia au înțeles că Evanghelia era acum pentru fiecare popor al lumii.

Vorbirea în limbi nu este aici un semn al umplerii cu Duhul Sfânt deoarece textul nu spune „fiind umpluți cu Duhul au început să vorbească în alte limbi”, ci sunt două indicative care descriu ambele acțiuni (umplerea și vorbirea în limbi), iar despre vorbirea în limbi se spune că a avut loc după cum „le dădea Duhul să vorbească”. Mai mult, vorbirea în limbi apare doar acolo unde se precizează clar botezul cu Duhul, nu umplerea (vezi Fapte 10, Fapte 19).

III. Pogorârea Duhului.

Manifestările exterioare supranaturale (vântul ca vâjâitul unui vânt puternic, flăcările ca de foc), pe lângă argumentul din capitolul 1:4-5, arată clar că pogorârea Duhului este un eveniment istoric unic și irepetabil. Ar fi absurd să presupunem că acest eveniment se poate repeta, deoarece nu avem nici un fel de dovadă sau vreun argument rațional pentru care ar fi necesar un asemenea eveniment.

Distincții dintre botezul și umplerea cu Duhul Sfânt

Așa cum am observat deja, botezul și umplerea cu Duhul Sfânt sunt experiențe distincte, nu doar din punct de vedere cronologic (momentul în care au loc), ci, în special, din punct de vedere al conținutului lor (ce produc ele). Deși acest lucru l-am demonstrat deja, voi prezenta un sumar al argumentelor de mai sus.

Cele două experiențe pot fi regăsite simultan dar ele rămân distincte. Simultaneitatea (au loc în același timp) nu înseamnă sinonimitate (sunt identice), deși nu se exclude similaritatea (au asemănări).

Poate unul dintre cele mai puternice argumente împotriva poziției exprimate în această lucrare par să fie cele trei texte din cărțile lui Luca care, pentru unii, lasă senzația că sunt similare. Le voi preciza, după care voi încerca să ofer o explicație plauzibilă și potrivită contextului acestora.

Textul 1 (Luca 24:49)

Botezul: Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu;

Umplerea: dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”

Doresc să observați că în pasajul din Luca, Domnul Isus nu spune că făgăduința Tatălui este îmbrăcarea cu putere de sus. El doar spune că vor avea parte de două experiențe: una numită „făgăduința Tatălui” care urma să fie trimisă de Hristos și cealaltă este „îmbrăcarea cu putere de sus”.

Expresia „veți fi îmbrăcați cu putere” este o expresie destul de precisă, care arată clar la ce trebuiau să se aștepte ucenicii atunci când urma să vină Duhul Sfânt. Însă expresia „făgăduința Tatălui” este o expresie destul de generală, care se referă la tot evenimentul Cincizecimii, cu multitudinea de lucrări care au loc în el.

Textul 2 (Fapte 1:4, 8)

Botezul: v.4-5 Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aștepte acolo făgăduința Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „ați auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veți fi botezați cu Duhul Sfânt.

Umplerea: v.8 Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până la marginile pământului.”

Cum am remarcat deja expresia - făgăduința Tatălui - este o descriere generală a venirii Duhului cu efecte diverse (dar simultane în ziua Cincizecimii). Expresia - botez cu Duhul Sfânt - se referă specific la adunarea copiilor lui Dumnezeu într-un singur trup.

Versetul 8 prezintă altă experiență total diferită de botezul cu Duhul Sfânt. Între versetele 4-5 și versetul 8 apare o întrerupere venită prin întrebarea ucenicilor care trăda o preocupare de-a lor specific iudaică.

Primirea puterii nu este botezul cu Duhul Sfânt deși poate avea loc simultan. Această primire a puterii este legată aici de coborârea Duhului. Este evident că ea este distinctă de coborârea Duhului deodată ce Duhul s-a coborât o singură dată dar oamenii pot primi putere ulterior oridecâteori au nevoie - așa cum vedem că se întâmplă în cartea Faptelor.

Mai mult, în Fapte 4:31 ni se arată că umplerea cu Duhul Sfânt (nu botezul cu Duhul Sfânt) a dus la primirea puterii necesară pentru propovăduirea Evangheliei. Așadar, ce se numește aici primire a puterii este numit în Fapte 4 umplere cu Duhul.

Textul 3 (Fapte 2:4, 33)

Umplerea: v.4 Și toți s-au umplut de Duh Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.

Botezul: v.33 Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți.

În versetul 4 sunt descrise două acțiuni făcute de Duhul Sfânt care a dus la umplerea cu Duhul și vorbirea în limbi. Cele două acțiuni nu trebuie confundate deși ele au loc simultan. Faptul că au loc simultan trebuie să fie o încurajare pentru noi deoarece ni se arată că Duhul Sfânt nu face lucrări înjumătățite. Este o eroare să presupunem că umplerea cu Duhul Sfânt duce la vorbirea în alte limbi deoarece nicăieri în Scriptură nu vedem lucrul acesta. Este același Duh dar care face lucrări distincte cu efecte clar asociate lor.

De fapt, pasajul ne arată clar că oamenii aceștia au fost umpluți cu Duhul pentru a mărturisi cu putere și au fost botezați cu Duhul - fapt arătat prin semnul vorbirii în alte limbi. Autorul nu trebuie să explice toată experiența deoarece în cartea Faptelor se vede suficient de clar că botezul Duhului este evidențiat prin limbi iar umplerea cu Duhul prin putere pentru mărturisire.

Concluzii despre botezul și umplerea Duhului

Până nu creionăm definițiile celor două experiențe, se poate să presupune că avem de-a face cu un paralelism. (Paralelismul poate fi invocat oriunde dorim să spunem că două lucruri sunt, de fapt, același lucru dar exprimat în termeni diferiți; ideea este să putem explica motivul prezentării paralelismului).

Câteva observații contextuale:

(1) Aceste trei texte care asociază umplerea cu botezul tratează un eveniment unic – Cincizecimea (nu vreau să spun prin asta că unele elemente ale Cincizecimii nu se repetă, ci mă refer la evenimentul în sine cu particularitățile sale, care îl fac unic). Nu se mai găsește nici un alt eveniment care să le prezinte împreună.

(2) Toate cele trei texte sunt adresate ucenicilor Domnului Isus – apostolilor. Prin această observație nu vreau să spun că botezul și umplerea nu sunt oferite și celor de după ei. Vreau să observați că doar lor li se promit aceste două experiențe împreună. Niciodată după aceea nu găsim pe cineva care să le experimenteze simultan și nici vreun alt text care să lase de înțeles că ele sunt, de fapt, același lucru.

(3) Toate cele trei texte sunt legate de trimiterea ucenicilor la evanghelizarea lumii. Porunca mărturisirii și promisiunea botezului și umplerii au fost făcute ucenicilor și nimănui altcuiva. Cu alte cuvinte, așa cum vom observa spre final, există un motiv bine întemeiat pentru care aceste experiențe au loc simultan.

Nicăieri în cartea Fapte această poruncă nu este repetată vreunui grup de oameni dintre cei care au fost botezați cu Duhul Sfânt. Prin apostoli Dumnezeu și-a împlinit misiunea de a umple lumea, cunoscută la acea vreme, cu Evanghelia Sa. Promisiunea li se adresa lor. Desigur, Marea Trimitere are o mare relevanță și astăzi dar nu trebuie să uităm că ea a fost inițial lăsată apostolilor care au și îndeplinit-o.

Faptul că în evenimentul Cincizecimii cele două experiențe apar concomitent, nu lovește deloc în poziția teologică abordată și explicată mai sus. În evenimentul Cincizecimii vedem ambele experiențe pentru că ele au fost promise de Hristos pentru acel eveniment. Dacă este să vorbim despre rolul lor – explicat și datorită simultaneității – putem spune că ele au avut loc în același timp deoarece: (a) Botezul în Duhul forma Biserica Noului Legământ și încorpora în ea primii membri, adică nucleul apostolilor și a celor care au așteptat promisiunea; această experiență fiind remarcată prin semnul limbilor – care arată universalitatea Evangheliei și includerea tuturor națiunilor în biserică; (b) Umplerea cu Duhul împuternicea noua formație spirituală (adică Biserica) pentru a transmite audienței mesajul simbolizat prin semnul limbilor (că toate națiile sunt acceptate în Biserică) și pentru a predica Evanghelia, prin gura lui Petru în acest caz, către oameni veniți de la „marginile pământului” (1:8). Avem, așadar, primul semn că Dumnezeu, într-o singură zi, pecetluia evanghelizarea întregului glob.