Ioan 14:12 "Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl: ".

Nu putem spune că această promisiune extraordinară nu s-a împlinit pentru că altfel înseamnă că nu a existat timp de 2000 de ani credința pe care Domnul Isus o așteaptă. Acest lucru pare să fie foarte straniu mai ales că astăzi avem atâtea pretenții ale unor oameni care zic că fac vindecări și minuni dar niciunul nu a făcut ca ale lui Hristos.

Dacă totuși spunem că nu a existat această credință și de aceea nu vedem învieri din morți și vindecări extraordinare ca ale lui Hristos atunci nu facem decât să confirmăm că acest dar al credinței, acest dar special, a fost dat doar apostolilor deoarece ei au făcut lucrări ca ale lui Hristos.

Pentru a oferi o interpretare corectă acestui pasaj este necesar să facem câteva observații:

(1) Este evident că nimeni nu a făcut vreodată lucrări mai mari decât ale Domnului Isus. Nici apostolii și nici alții după ei nu au făcut miracole mai mari decât ale lui Hristos. Nu există nici o dovadă că în istorie ar fi avut loc vreun miracol mai mare decât cele făcute de Hristos.

(2) Este ciudat ca Domnul să vorbească despre oameni care să facă vindecări mai mari decât El având în vedere misiunea Lui unică în istoria omenirii și Persoana Sa unică - El fiind reprezentantul perfect al Tatălui. El a fost singurul căruia nu I S-a dat Duhul cu măsură. El a făcut miracole atât de spectaculoase și clare încât nici dușmanii Săi cei mai aprigi n-au putut să le nege.

(3) Ne rămân două opțiuni: fie promisiunea lui Hristos nu s-a împlinit, fie Hristos nu s-a referit la vindecări. Dacă promisiunea lui Hristos se referă la vindecări înseamnă că cea mai mare parte din biserică, timp de 2000 de ani, nu a avut credință în Hristos, ceea ce este foarte grav deodată ce Isus nu vorbește despre credință mare, ci doar despre a avea credință.

(4) Singurele lucrări mai mari decât cele de vindecare sunt lucrările de evanghelizare prin care oamenii sunt mântuiți. Domnul Isus a venit pentru oile pierdute ale casei lui Israel. Isaia spune despre El că a fost disprețuit și părăsit de oameni. În ciuda mulțimilor pe care le-a strâns, la sfârșitul vieții Sale a fost respins și nu a rămas cu foarte mulți ucenici.

(5) Contextul imediat ne arată că Domnul vorbește și despre venirea Mângâietorului, a Duhului Sfânt. Venirea Lui a fost asociată de El în repetate rânduri cu puterea pentru proclamarea Evangheliei (Fapte 1:8, Luca 24:49). Desigur, Duhul sfânt este Acela care a dat daruri și i-a împuternicit pe ucenici să facă minuni dar contextul apropiat nu vorbește despre acestea în relație cu Duhul Sfânt. Apostolii au făcut minuni și înainte de pogorârea Duhului Sfânt. Ce lucrări diferite au făcut ei în absența Domnului Isus, lucrări pe care nu le-au făcut cât timp a fost El pe pământ? Domnul justifică facerea acestor lucrări mai mari prin afirmația că va pleca la Tatăl: Ioan 14:12 "ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl

(6) Contextul asociază la un moment dat cuvintele lui Hristos cu lucrările Sale - ceea ce oferă o explicație asupra însemnătății cuvintelor lui Hristos: Ioan 14:10 "Nu crezi că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine? Cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine, ci Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui." Așadar, lucrările la care se referă Domnul Isus sunt cuvintele Sale.

(7) Mai important decât tot ce am zis este contextul și intenția pasajului. Ce rol au avut minunile în lucrarea lui Hristos? Ele au fost un suport pentru credibilitatea cuvintelor Sale. Așadar, scopul era să favorizeze cadrul pentru credința în cuvintele Sale. Ioan 14:11 "Credeţi-Mă că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl este în Mine; credeţi cel puţin pentru lucrările acestea." Așadar, nouă ni se cere să facem acele lucrări care duc la credința în Hristos.

Cu adevărat, există oameni, în special în cazul apostolilor a fost valabil acest lucru, prin care Dumnezeu a întors mii de suflete la mântuire prin predicarea Evangheliei. Aceasta este marea minune care a avut loc după moartea, învierea, înălțarea Domnului Isus și trimiterea Duhului Sfânt ca să fie o prezență care împuternicește ucenicii pentru a face lucrarea de misiune.