Anunțul repetat făcut de Hristos că va pleca la ceruri ajunge să fie înțeles la un moment dat. Însă momentul acela devine extrem de tensionat pentru că a însemnat spulberarea tuturor visurilor tipic evreiești ale ucenicilor Domnului Isus.
Acest lucru este deosebit de important pentru noi fiindcă ne obligă să ne gândim dacă așteptările noastre față de Hristos sunt realiste - biblice, dacă nu cumva ne-am făcut și plăsmuit un hristos convenabil, confortabil și potrivit cu ceea ce nouă ne-ar plăcea să găsim în El.
Pe de altă parte, o altă scenă din același pasaj este momentul în care Petru promite că-și va da viața pentru Hristos. Este un moment dureros când Petru împlinește cuvintele lui Hristos, contrar promisiunilor sale, și se leapădă de trei ori de Hristos.
Și acest episod este important pentru că ne învață și pe noi (1) să nu avem încredere în noi indiferent de cât de bine intenționați suntem; (2) uneori promitem pentru că nivelul sentimental este foarte ridicat chiar dacă nu suntem capabili să împlinim ceea ce promitem și (3) niciodată nu putem face ceva pentru Hristos dacă El n-a făcut întâi ceva pentru noi.
Noi nu ne putem da viața pentru Hristos dacă El nu și-a dat-o întâi pentru noi. Petru vroia să-i demonstreze lui Hristos ce este în stare să facă pentru El. Însă, în primul rând, Hristos n-are nevoie să facem ceva pentru El. Și în al doilea rând - tot ceea ce noi facem pentru El este ca urmare a ceea ce El a făcut pentru noi.
Evanghelia este ceea ce El a făcut pentru noi. Un efect al Evangheliei în viața noastră este faptul că și noi suntem făcuți capabili să ne dăm viața pentru El dacă ni se va cere acest lucru. A ne da viața pentru El nu înseamnă neapărat martiraj, ci o mărturie zilnică, continuă, în fapte și cuvinte, în toate sferele, domeniile și relațiile în care suntem așezați.