Probabil că dintotdeauna au existat oameni care s-au opus ideii de catiheză. Se sugerează pe alocurea că ar trebui să imităm tiparul Noului Testament – cu precădere cel observat în Faptele Apostolilor. La unele obiecții nici nu se merită să răspunzi datorită argumentelor slabe cu care sunt susținute. Este totuși evident că în Noul Testament există nenumărate cazuri de oameni care nu au fost catihezați ci au fost botezați în ziua sau imediat după convertire.

Când spun că nu au fost catihezați nu mă refer deloc la faptul că au fost botezați fără nici un fel de cateheză ci doar că nu a existat o perioadă prelungită de catehezare

– așa cum există astăzi în bisericile evanghelice cu precădere. Așadar, cateheză a existat și în perioada Noului Testament dar nu a fost o perioadă de luni de zile ci foarte scurtă, urmată de botez.
Susțin însă că este greșit să facem un tipar din aceste exemple (ale Noului Testament) datorită situațiilor unice care pot fi observate în fiecare dintre aceste cazuri.

Doar ignorarea contextului și a puzderiei de detalii oferite în textul biblic ne poate împinge la concluzia că practica catihezării este nebiblică și, deși are foloasele ei, mai bine ne-am lipsi de ea.

Nu vreau să susțin atât de mult faptul că practica catihezei are un fundament biblic ci doar că a folosi textele biblice împotriva ei este inutil și un abuz făcut Scripturii și hermeneuticii de bun simț.
Câteva exemple:

1. Convertiții de la Cincizecime.

Nu există o catehezare (prelungită) dar există o predicare în puterea Duhului Sfânt, o străpungere evidentă a inimilor, o căutare din partea acestora a soluției pentru starea lor, o convingere de păcat. Există, așadar, dovezile nașterii din nou. Așadar, motivul catehezării este acesta: observarea semnelor și dovezilor nașterii din nou. La cincizecime acestea au fost evidente. Dacă observarea lor cere timp atunci acesta este rostul catihezei.

Botezul lor implica separarea de sistemul iudaic un pas foarte îndrăzneț și costisitor – numai un om care a înțeles cu adevărat creștinismul și a devenit creștin ar fi făcut acest pas în contextul respectiv. Ei sunt gata să formeze noua biserică creștină fapt ce implica o renunțare la toată tradiția lor de atunci, la sinagogă, la învățătorii lor etc – dovedind că Evanghelia le-a străpuns și transformat inimile. Astăzi botezul nu costă chiar atât de mult și de aceea este necesar să se observe că omul îi este predat în întregime lui Dumnezeu.

2. Famenul Etiopian.

Acesta este botezat imediat după ce i se predică Evanghelia deoarece: (1) Dumnezeu îl trimite pe Filip să-i predice Evanghelia – siguranța că acesta o va primi fiind implicită, (2) Famenul este găsit citind din cartea proorocului Isaia, (3) este dornic să înțeleagă Cuvântul lui Dumnezeu (4) iar în urma predicării crede în Domnul Isus și cere să fie botezat ca semn al primirii mesajului și a mântuirii. Existau toate semnele necesare pentru ca Filip să fie sigur de convertirea lui autentică.

Famenul se întoarce în Etiopia și are nevoie să fie convertit „cu acte în regulă” deoarece urma să fie un evanghelist în acel loc – dacă s-ar fi dus „incomplet” acest lucru nu ar fi slujit cu eficiență lucrării lui Dumnezeu. Dacă cineva este teleportat și trimis de Dumnezeu să predice Evanghelia vreunui etiopian și dacă este evident că acesta s-a convertit – nu are decât să-l boteze pe loc. Cazurile acestea însă sunt foarte rare și nu știu dacă merită discutate pentru a face un șablon din ele sub pretextul că se găsesc în Biblie.

3. Saul din Tars.

(1) Ca și în cazul anterior aici avem de-a faec cu un caz excepțional în care Dumnezeu i se descoperă direct lui Saul și îi transformă viața.

(2) El este confirmat de către Anania, un om vorbit de bine și neprihănit, prin faptul că Dumnezeu i s-a descoperit și i-a adeverit că Saul este ucenicul Domnului Hristos.

(3) Este demn de remarcat că Anania este trimis să-și pună mâinile peste Saul ca să fie umplut cu Duhul Sfânt și să-și recapete vederea. Este clar că acest om aparținea lui Hristos în urma tuturor acestor evenimente. Amânarea botezului pentru catihezare (prelungită) era, în acest caz, inutil.

(4) Mai mult, i se descoperă atât lui Saul cât și lui Anania că acesta este un om special ales de Dumnezeu ca să ducă Evanghelia până la marginile pământului.

Într-o astfel de situație nu avea sens ca botezul lui Saul să fie amânat pentru a fi catihezat (o perioadă lungă) deoarece acesta a înțeles în foarte scurt timp adevărurile fundamentale creștine așa încât era în stare să le predice celorlalți. Cei care susțin botezul imediat după convertire trebuie să dovedească că există același tip de chemare supranaturală a lui Dumnezeu ca în cazul lui Saul și confirmare prin descoperire dumnezeiască către prezbiterii sau păstorii bisericilor.

Însă nu tot așa este astăzi: sunt puține cazuri în care unor prezbiteri să li se descopere planul lui Dumnezeu cu privire la un om, acesta din urmă să aibă parte de o întâlnire reală, supranaturală cu Hristos, să fie chemat la o lucrare specială, să fie vindecat și umplut cu Duhul Sfânt și să fie văzut ca mărturisitor plin de putere a Domnului Hristos imediat după convertire. A face șablon din cazul lui Saul este, fără doar și poate, greșit.

4. Casa lui Corneliu.

Corneliu și casa lui sunt botezați imediat după ce primesc Evanghelia din următoarele motive: (1) Dumnezeu L-a călăuzit clar pe Petru și pe Corneliu în această situație așa că nu exista nici un motiv pentru întârzierea botezului; (2) mai mult, primirea Evangheliei a fost confirmată de Dumnezeu prin turnarea Duhului Sfânt peste cei prezenți acolo – așadar existau toate motivele pentru ca să se poată înțelege, fără dubii, că acești oameni erau autentici și, în acest caz, întârzierea botezului nu avea sens.

A se aplica acesta caz pentru situațiile obișnuite de astăzi este eronat din motive evidente. Astăzi nu mai întâlnim prea des acest tip de convertire cu descoperiri profetice ale persoanelor care trebuie evanghelizate și nici cu manifestările exterioare ale botezului cu Duhul Sfânt. Cei care doresc să aplice același tipar nu au decât să ne dovedească toate aceste semne.

5. Casa temnicerului din Filipi.

(1) Aceștia dovedesc credința mântuitoare prin primirea Evangheliei și riscul de a fi primit pe aceia care au fost întemnițați de către autorități pentru propovăduirea ei.

(2) Ei sunt gata să-i îngrijească și să se alipească de ei plus faptul că sunt profund mișcați de Dumnezeu pentru a găsi calea mântuirii.

(3) Mai presus de toate Dumnezeu certifică planul Lui cu ei prin faptul că se coboară în acel loc zguduind temnița din temelii.

(4) Reacția temnicerului arată că Dumnezeu s-a atins de el și îl dorea pentru Sine. Nu exista nici un motiv ca Pavel să nu îl boteze pe el și pe toți cei care au crezut în ciuda riscurilor existente cât și datorită semnelor evidente că ei au primit Evanghelia Domnului Isus.

6. Crisp, casa lui și mulți corinteni.

Pavel se află de ceva vreme în Corint și predică cu putere Evanghelia. O parte din audiență se opune cu îndârjire și dovedesc lipsa vreunui interes în Evanghelia Domnului Isus. Crisp, casa lui și mulți alți corinteni însă cred în Domnul Isus.

(1) Scriptura nu spune că aceștia ar fi fost botezați în ziua în care au crezut pentru că Pavel se afla de o bună bucată de vreme acolo așa încât nu putem specifica exact timpul scurs de la convertirea lor până la botezul lor.

(2) Mai mult, Domnul i se descoperă într-o vedenie și îl asigură de poporul pe care Îl avea în acea cetate și urma să-L mântuiască. În acest context apostolul Pavel îi botează pe corinteni. Faptul că botezul este specificat imediat după convertire nu înseamnă deloc că nu s-a scurs o perioadă de timp între aceste două evenimente. Oricum, situația din perioada primară era unică datorită răspândirii cu rapiditate a Evangheliei, necesitatea grabnică a plantării de biserici și revărsarea de har care îi însoțea pe propovăduitori. Aici se poate încadra ușor și cazul Lidiei și al casei ei.

7. Ucenicii lui Ioan.

Ucenicii lui Ioan sunt botezați deoarece aceștia primiseră mesajul lui Ioan Botezătorul de multă vreme și erau pocăiți! Ei nu s-au convertit la propovăduirea lui Pavel. Evident că lor li se oferă revelația progresivă și ajunge la o înțelegere completă a lucrării lui Dumnezeu dar este fals a se afirma că erau ucenicii lui Ioan fără să fi primit mesajul pocăinței spre iertarea păcatelor propovăduit de acesta. Așadar, nu se poate face deloc un tipar din acest caz unic.

8. Samaritenii.

Filip merge în Samaria și Dumnezeu lucrează într-un mod fantastic și supranatural acolo. Mulțimi de oameni renunță la practicile păgâne de mai înainte – deși în general samaritenii erau extrem de încăpățânați și dedicați religiei lor – sunt eliberați de duhuri, sunt vindecați și primesc Evanghelia Domnului Isus. În urma acestei lucrări Filip îi botează pe cei care au crezut. Este o nouă plantare de biserică și Dumnezeu lucrează cu asemenea putere încât Prezența Lui mântuitoare este evidentă. Dacă se poate astăzi demonstra același tipar existent acolo unde se predică Evanghelia atunci nu este nici un motiv pentru amânarea botezului dar în cele mai multe cazuri aceste lucruri nu se regăsesc și de aceea este greșit a se face un tipar pe acest exemplu.