Definiție

Neprihănirea atribuită este neprihănirea lui Hristos cu care un credincios este acoperit, îmbrăcat în momentul nașterii din nou. Pentru totdeauna El este privit de Dumnezeu prin Domnul Isus.

Pe de altă parte, neprihănirea aplicată este lucrarea pe care Duhul Sfânt o face în noi ca să devenim tot mai asemănători cu Domnul nostru Isus.

Ambele tipuri de neprihănire își au sursa în Hristos și constituie mântuirea noastră.

Distincții

1. Atribuită, aplicată

Neprihnărea lui Hristos ne atribuită în momentul mântuirii. Neprihănirea lucrată de Duhul Sfânt ne este aplicată progresiv.

2. Exterior, lăuntric

Neprihănirea atribuită este în exteriorul nostru, este Hristos. Neprihănirea aplicată este în noi înșine, este lucrată în ființele noastre.

3. Pozițional, practic

Neprihănirea atribuită are de-a face cu aspectul pozițional al mântuirii în timp ce neprihănirea aplicată are de-a face cu practica credinciosului.

4. Înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor

Neprihănirea atribuită ține de ceea ce suntem înaintea lui Dumnezeu, însă neprihănirea practică este felul în care trăim și înaintea oamenilor.

5. Instantaneu, proces

Neprihănirea atribuită este primită instantaneu în momentul mântuirii în timp ce neprihănirea practică - aplicată este un proces continuu.

6. Socotiți, făcuți

Neprihănirea atribuită înseamnă că suntem socotiți, sau considerați neprihăniți, în timp ce neprihănirea aplicată înseamnă că suntem practic făcuți neprihăniți prin lucrarea Duhului.

7. Credință, fapte ale credinței

Neprihănirea atribuită este primită prin credință în timp ce cea aplicată conține în ea însăși fapte ale credinței. Neprihănirea aplicată nu poate fi doar credință. Unde nu sunt fapte ale credinței nu există credință deloc și cu atât mai puțin neprihănire aplicată.

8. Deplin, Incomplet

Neprihănirea atribuită, fiind neprihănirea lui Hristos, este completă și deplină. Neprihănirea aplicată este incompletă și aflată în continuă progresie și schimbare.

9. Justificare, Sfințire

Neprihănirea atribuită este ceea ce noi numim îndreptățire sau justificare în timp ce neprihănirea aplicată este ceea ce numim în limbaj teologic procesul progresiv de sfințire.

10. Mântuire, mărturie

Neprihănirea atribuită constituie mântuirea noastră. Neprihănirea aplicată face parte din mântuire dar nu din momentul ei inițial, ci este un efect al ei și contribuie enorm la mărturia noastră în lume.

11. Plata, Potrivirea

Neprihănirea atribuită este ceea ce Hristos a plătit pentru noi ca să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu în timp ce neprihănirea practică este lucrarea lui Dumnezeu în noi ca să fim făcuți potriviți Împărăției Sale.

12. Trecut, Prezent

Neprihănirea atribuită este o lucrare încheiată în trecut în timp ce neprihănirea aplicată este o lucrare făcută în mod continuu în noi și care nu se va sfârși decât la glorificare sau în moartea noastră.