Unii oameni cred că nu ar trebui să avem niciodată discuții contradictorii ceea ce este imposibil dar și anormal pentru că fiecare dintre noi avem opinii personale cu privire la multe lucruri, opinii care diferă fundamental de ale altora. Atunci când ne punem față în față să analizăm aceste opinii ajungem să discutăm contradictoriu. Discuția contradictorie nu înseamnă neapărat și duh de ceartă sau lipsa dragostei însă ea implică în mod necesar o coliziune logică între păreri diferite.

Este o vreme când nu se apreciază oamenii puternici pentru că se spune că ei produc tulburare. Nu este apreciat omul care ştie ce crede şi crede cu adevărat. Există mulţi care pur şi simplu cred că creştinul adevărat nu ar trebui să-şi exprime niciodată opinia în legătură cu alţii pentru ca să nu calce porunca: nu judecați! Ei spun că nu trebuie să existe nici un fel de judecată, că trebuie să fim indulgenţi, îngăduitori, şi toleranţi şi aproape să acceptăm orice de dragul păcii şi a liniştii dar mai ales de dragul unităţii.

Poate niciodată nu a fost nevoie de o interpretare mai corectă a acestei porunci ca astăzi. Trăim într-o vreme a definiţiilor contradictorii, o epocă ce dezapreciază gândirea şi urăşte teologia, doctrina şi dogma.

Alții care spun că nu ar trebui să judecăm se referă de fapt la a nu verbaliza judecata pe care o facem deoarece ei înșiși afirmă că nu susțin multe păreri ale altora ceea ce înseamnă că inițial le-au și judecat. Nu poți spune că ceva este greșit sau fals decât dacă ai judecat ca fiind greșit acel lucru.

În ultimă instanță toți facem judecăți.
Totuși, unii care par mai „toleranți” și susțin că ei împlinesc în mod desăvârșit acest verset, atunci când ajung să audă multe aberații, ei se feresc să spună că un lucru este fals sau greșit și se retrag în umbră cu afirmația „fiecare are părerea lui”. O asemenea atitudine este anti-creștină deoarece în creștinism avem adevăruri absolute.

Implicații

Pentru a înțelege cât de important este contextul vă invit să priviți la tot pasajul și să înțelegeți ce aberații putem promova când nu ținem cont de context. Textul afirmă „căci cu ce judecată judecați veți fi judecați”. La prima vedere textul pare să afirme că dacă noi tolerăm orice păcat și nu îl judecăm la fel va face și Dumnezeu cu păcatele noastre. Oare câți dintre noi suntem gata să promovăm un Dumnezeu nesfânt și nedrept care tolerează păcatele?

În plus, înseamnă că singura condiție de a intra în cer este să nu judecăm pe alții și, în felul acesta, nici noi nu vom fi judecați în nici o privință. Așadar, dacă tu nu judeci pe alții în nici o privință înseamnă că nici Dumnezeu nu te va judeca pe tine în vreo privință. Înseamnă că mântuirea vine doar în urma împlinirii acestei porunci.

Contextul pasajului

Pe de altă parte, contextul apropiat ne va arăta iarăși că acest verset nu exclude orice fel de judecată. Spre exemplu, Domnul Isus avertiza „să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor” (v.6) iar apoi „păziți-vă de proroci mincinoși” (v.15). Dar oare cum ar putea cineva să se păzească de proroci mincinoși și să nu arunce mărgăritare porcilor și câinilor decât dacă mai întâi și-a exercitatea judecata și a concluzionat că cineva este porc, câine sau proroc mincinos?

Cei mai mulți cititori refuză să vadă că Domnul Isus nu exclude judecarea altora, ci arată că întâi trebuie să ne judecăm pe noi și abia apoi pe alții. Judecarea altora este în continuare o poruncă a Domnului exprimată chiar în acest pasaj întrucât Domnul nu spune că fiecare trebuie să-și scoată bârna lui și să nu se uite la bârna altuia, ci că trebuie să se ocupe mai întâi de bârna lui și apoi va avea capacitatea să scoată paiul din ochiul fratelui: Matei 7:5 "Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău."

Ce spune toată Biblia

Biblic vorbind porunca „nu judecați” nu este o poruncă care trebuie înțeleasă în mod absolut pentru simplul fapt că în Biblie găsim alte pasaje care ne cer să judecăm. Avem două variante în acest caz: fie să spunem că Biblia se contrazice pe sine și de aceea ea nu este vrednică de încredere, fie să spunem că porunca aceasta este are o semnificație precisă și limitată de context.

Termenul „judeca” apare de 115 ori în Noul Testament și de foarte multe ori sub formă pozitivă arătându-ne că din partea noastră se așteaptă o judecată. Voi enumera câteva pasaje care sunt explicite în ele însele și nu necesită explicații adiționale.

• Domnul Isus cere norodului să judece: Ioan 7:24 "Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.” "

• Lidia consideră că era normal să fie judecată (același termen în lb. greacă): Faptele apostolilor 16:15 "După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: „Dacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi rămâneţi în casa mea.”

• Pavel îl judecă pe curvarul din Corint: 1 Corinteni 5:3 "Cât despre mine, măcar că n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de faţă cu duhul, am şi judecat, ca şi când aş fi fost de faţă, pe cel ce a făcut o astfel de faptă. "

• Este datoria adunării să-i judece pe membrii ei: 1 Corinteni 5:12 "În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru? "

• Adunarea trebuie să judece neînțelegerile între frați: 1 Corinteni 6:2 "Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă lumea va fi judecată de voi, sunteţi voi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte mică însemnătate? "

• Adunarea trebuie să judece lucrurile lumii acesteia: 1 Corinteni 6:3 "Nu ştiţi că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult lucrurile vieţii acesteia? "

• Pavel cere adunării să judece anumite practici și doctrina expusă de el: 1 Corinteni 10:15 "Vă vorbesc ca unor oameni cu judecată: judecaţi voi singuri ce spun. "

• Domnul îl laudă pe un fariseu că a judecat drept: Luca 7:43 "Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis: „Drept ai judecat.” "

• Domnul Isus îi mustră pe farisei pentru că nu judecau: Luca 12:57 "Şi pentru ce nu judecaţi şi voi singuri ce este drept? "

Ce judecată ne este interzisă?

Este destul acum și trebuie să fim convinși că nu orice judecată este condamnabilă ci că există judecăți care sunt absolut obligatorii și cerute în Cuvântul lui Dumnezeu prin Domnul Isus și apostolii Săi. În același timp este important să înțelegem ce judecăți ne sunt interzise. Acestea sunt ușor de înțeles și logice:

În primul rând, ne sunt interzise judecățile care ies din sfera noastră de responsabilitate. Spre exemplu noi nu putem judeca și pedepsi copiii altora ci doar pe ai noștri. La fel, un patron nu poate face ordine în firma altuia ci doar în firma lui. Un stat nu poate trasa legi pentru alt stat ci doar pentru cetățenii săi. Credincioșii nu trebui să judece lumea și să-i pedepsească pe cei ce păcătuiesc ci doar pe cei credincioși (1 Cor. 5:12).

În al doilea rând nu trebuie să judecăm având la bază suspiciuni. Spre exemplu, ar fi anormal să ne pedepsim copiii pentru zvonuri neîntemeiate și neverificate și la fel este când judecăm oameni pe baza unor zvonuri care nu au la bază realități verificate sau care nu au destule aspecte care pot fi verificate.

În al treilea rând, nu trebuie să judecăm lucruri pe care nu le putem verifica. Noi nu putem judeca decât pe baza a ceea ce putem cunoaște ca oameni. Noi nu putem cunoaște intențiile și motivațiile oamenilor și de aceea acestea vor fi judecate doar când va veni Domnul care „va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi gândurile inimilor”. Având în vedere că nu cunoaștem „gândurile inimilor” Pavel spune „să nu judecați nimic înainte de vreme” (1 Corinteni 4:5) referindu-se la aceste lucruri ascunse.

În această privință Satana s-a arătat în toate perversiunea lui când a judecat motivele slujirii lui Iov ca fiind unele egoiste și false. Dumnezeu cunoscând motivațiile curate ale lui Iov a permis testarea acestuia și a ieșit biruitor înaintea diavolului care a crezut prostește că Dumnezeu ar putea intra în vreo cursă de-a lui și să piardă necunoscând toate lucrurile.

În al patrulea rând, ni se interzice judecata ipocrită. Acest tip de judecată este în atenția Domnului în pasajul pe care îl studiem. În versetele 3-5 acest lucru este demonstrat în detaliu.

În versetul 3 Domnul arată ipocrizia celui ce judecă printr-o întrebare retorică ce subliniază faptul că omul judecă doar pe alții dar nu pe sine: Matei 7:3 "De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? =";

În versetul 4 Domnul arată iraționalitatea acestei judecăți și faptul că ea este greșită deoarece un om orb nu poate ajuta pe altul să vadă: Matei 7:4 "Sau cum poţi zice fratelui tău: ‘Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău’ şi, când colo, tu ai o bârnă într-al tău?";

În versetul 5 Domnul condamnă această judecată arătând soluția pentru asemenea oameni. Soluția nu exclude judecarea fratelui, ci arată că are prioritate propria judecată: Matei 7:5 "Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău."

a. nu trebuie să judecăm cu măsuri duble. Acest lucru înseamnă că nu trebuie să judecăm pe alții într-un fel, după anumite principii, iar atunci când ajungem în dreptul nostru sau al favoriților noștri să schimbăm principiile. Aceasta este tot o formă de judecată ipocrită care a fost condamnată aspru de Domnul Isus.

b. nu trebuie să judecăm doar ceea ce ne convine. Această judecată ia și forma judecării aspre a unor lucruri de mică însemnătate în timp ce lucrurle grave sunt trecute cu vederea. În acest sens Domnul îi acuza pe farisei în Matei 23:24 "Povăţuitori orbi, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila!". Aceștia deveniseră experți în a judeca lucrurile nesemnificative în timp ce treceau cu vederea pe cele mai importante. David s-a făcut vinovat de această judecată când a condamnat pe cel ce a furat mielușeaua altuia în timp ce el a furat nevasta unui om nevinovat și apoi l-a ucis pe acesta.

c. nu trebuie să judecăm doar pe cine vrem noi. Această formă de judecată ipocrită are loc atunci când judecăm unele lucruri la alții dar aceleași lucruri nu le judecăm la noi și prietenii noștri. Este una dintre cele mai evidente forme de ipocrizie. Această fățărnicie a fost aspru condamnată de apostolul Pavel: Romani 2:1 "Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri."

În al cincilea rând, ni se interzice judecata rapidă și aspră. Mulți oameni judecă premediat necunoscând toate detaliile și circumstanțele unei situații și de aceea rămân de rușine în urmă ori refuză să afle tot adevărul când sunt confruntați cu acesta. Această judecată are sfârșitul prezis de Solomon: Proverbele 18:13 "Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi trage ruşinea. "

De obicei acest tip de oameni sunt gata să creadă ceea ce este mai rău despre alții și fac judecăți în funcție de ceea ce ei cred că este mai rău. Domnul ne interzice să judecăm după „înfățișare” (Ioan 7:24) adică după ceea ce ni se pare nouă a fi realitate la prima vedere pentru că aparențele sunt înșelătoare în cele mai multe cazuri.

În al șaselea rând, ni se interzice judecata după standarde personale. Sunt foarte multe lucruri care nu ne sunt explicate clar în Cuvântul lui Dumnezeu și de aceea ar trebui să fim înceți la a rosti judecăți în privința lor. Uneori suntem ispitiți să fim mai neprihăniți decât trebuie și mai înțelepți decât Dumnezeu iar acest lucru nu poate duce decât la rău. În felul acesta putem ajunge la un legalism aspru și necruțător aducând asupra oamenilor poveri pe care nu Dumnezeu li le-a dat să le poarte.

În al șaptelea rând, ni se interzice judecata nedreaptă. Există detalii și factori care ar contrabalansa judecata și de care trebuie să ținem cont. Nu avem voie să selectăm lucrurile pe care să le luăm în calcul ci trebuie să ținem cont de tot ceea ce poate fi o evidență care ar schimba câtuși de puțin judecata noastră.

În al optulea rând, ni se interzice judecata nemiloasă. Unii greșesc chiar dacă și-au dat tot interesul să facă ceea ce este bine și de aceea trebuie să fim echilibrați în a judeca. Alții fac lucruri greșite din lipsa unei informări sau pregătiri suficiente. Sunt mulți factori care influențează o acțiune și care nu neapărat au fost în controlul persoanei care a greșit. Acești factori trebuie să ne prevină să fim nemiloși în a judeca.

În al nouălea rând, ni se interzice judecata finală. A ne pronunța cu privire la destinul etern al cuiva sau cu privire la starea sufletului cuiva în mod decisiv este greșit. Noi nu știm ceea ce Dumnezeu poate lucra în viața oamenilor și de aceea nu putem decât să avertizăm oamenii care merg pe o cale rea fără însă a prevesti ceea li se va întâmpla ca și cum cărțile secrete ale lui Dumnezeu se află în bibliotecile noastre.

Inspirat din și recomandat pentru citire: Martyn Lloyd Jones - Predica de pe munte; Erwin Lutzer - Cine esti tu ca sa judeci?

Sursa foto: https://goo.gl/images/mg1V1D