Declarație pneumatologică cu privire la proroci și daruri proorociei

În această declarație nu ating subiectul călăuzirii Duhului Sfânt, a mărturiei Duhului, a pecetluirii Duhului sau a asistenței Duhului Sfânt în viața credinciosului în toate aspectele ei. Abordez strict problema manifestărilor profetice așa cum le înțeleg din Biblie.

1. Nicăieri în Noul Testament nu găsim vreun om care să aibă oficiul de profet iar oamenii să meargă la el pentru a-i cere revelații divine speciale pentru anumite situații. În lipsa unui singur exemplu de acest fel găsesc că practica actuală din multe adunări evanghelice este o călcare flagrantă a tiparului Sfintei Scripturi.

2. În toate locurile în care găsim manifestări profetice avem de-a face cu o arătare suverană a Duhului Sfânt și nicăieri nu găsim oameni care pot prezice viitorul sau pot face descoperiri din viața unor oameni la fiecare rugăciune sau atunci când doresc ei. Manifestarea Duhului este în controlul lui Dumnezeu.

3. Suntem obligați să vedem că toate exemplele în care oamenii au prorocit avem de-a face cu perioada în care Canonul Scripturii nu era încheiat.
Prin aceasta nu spun că Dumnezeu nu ne mai călăuzește, ci că darul profetic a fost validat și activ în acea perioadă. Odată ce avem Canonul Scripturii încheiat trebuie să ne raportăm la orice călăuzire divină, indiferent de eticheta pe care o folosim pentru a o denumi, cu înțelepciune și discernământ biblic. Cu alte cuvinte, totul trebuie filtrat prin Scriptură.

4. Găsim în Sfânta Scriptură încheierea unei funcții elementare a prorocilor – aceea de punere a temeliei doctrinare pentru funcționarea Bisericii Domnului Isus.
Odată încheiată această funcție profetică găsesc că este periculos să folosim această terminologie pentru a descrie călăuziri subiective personale ce nu pot fi puse alături de revelațiile infailibile de natură doctrinară primite în primul secol doar de către cei ce au pus temelia aceasta.

5. Suntem obligați, odată cu încheierea Canonului, să verificăm cu Scriptura orice experiență subiectivă de călăuzire personală sau orice pretenție de primire a unei revelații.
Acest lucru nu doar că nu implică pericolul „hulei împotriva Duhului” (păcat care n-are nimic de-a face cu revelațiile profetice), ci este o obligație a fiecărui credincios chemat să cerceteze toate lucrurile și să discearnă în fiecare situație dacă Duhul lui Dumnezeu este la lucru sau un alt duh care se preface în înger de lumină.

6. Astăzi darul profetic este darul de expunere a profețiilor scrise care sunt inspirate și infailibile. Cei care cred în continuarea darului profetic sunt de acord că acestea sunt supuse greșelilor și că nu se pot compara cu profețiile biblice. Noi credem că singurul dar profetic a fost cel activ în perioada apostolică și care a funcționat până la scrierea profeției biblice din care astăzi predicăm și proclamăm. Dumnezeu nu ne-a lăsat pradă subiectivismului unor așa-ziși profeți, ci ne-a dat oameni iluminați, înzestrați și înflăcărați de Duhul Sfânt care să ne expună profeția biblică.