Trebuie să menționez câteva greșeli frecvente care se fac în interpretarea acestui pasaj și apoi, foarte fugitiv, să observăm în ce direcție de interpretare ne împinge textul și contextul.

Care sunt câteva erori făcute în interpretarea pasajului?

(1) Se suprapune conceptul Paulin „a fi în El” asupra cuvintelor lui Isus, deși ele descriu două relații diferite.

Ioan nu mai este auzit fiindcă este interpretat prin Pavel și semnificația propriilor cuvinte este distrusă.

(2) Se confundă răspunderea omenească, adică practica pământească cu răscumpărarea divină – adică poziția cerească. Cel care falimentează în răspunderea și practica sa ca membru al viței este tăiat din poziția sa pământească.

Pasajul nu vorbește despre răscumpărarea prin sângele lui Hristos sau despre poziția cerească a unui credincios.

(3) Se ignoră momentul în care este rostit acest pasaj – în ultimul discurs al Domnului, la tranziția dintre legăminte – adică cu puțin timp înainte de întemeierea Noului Legământ.

Biserica nu era formată, Noul Legământ nu era întemeiat, Duhul Sfânt încă nu s-a coborât. Cum, așadar, se folosește acest pasaj pentru Biserica Noului Legământ locuită de Duhul Sfânt?

(4) Se extinde pasajul de la subiecții pe care Domnul Isus îi are în vedere la cei de astăzi.

Astăzi biserica lui Hristos este formată dintre neamuri, cu precădere, dar în acest loc avem doar evrei, pe cei 12 apostoli și prin extensie se vorbește de poporul Israel. Neamurile nu erau în Hristos cum sunt mlădițele în viță!

(5) Se deturnează pasajul de la scopul lui către unul opus celui pe care Domnul Hristos îl are în vedere – acela de a face ca bucuria ucenicilor Săi să fie deplină.

Dacă textul este aplicat pentru a arăta nesiguranța mântuirii cum poate acest lucru contribui la bucuria noastră deplină? A inocula frică și nesiguranță nu duce la bucuria deplină.

(6) Este notabil faptul că, în general, pare se că nu se observă schimbarea de la persoana a 3 a când se avertizează cu privire la tăiere (v. 2, 6), [și eu cred că se referă clar la Israel] către persoana a 2 a când Domnul dă siguranță celor ce sunt ai Lui, adică ucenicilor Lui care urmau să constituie nucleul Bisericii (v. 3).

(7) Oare de ce nu se observă aspectul acesta important: că Domnul se numește pe Sine „adevărata viță”? Oare este o viță care nu este adevărată? De ce spune asta evreilor? Pentru că poporul Israel se considera vița Tatălui!

Isus trebuie să le facă de cunoscut că paradigma lui Dumnezeu de lucru se schimbă acum la tranziția dintre legăminte – cineva va rămâne în Adevărata viță doar în relație cu Hristos, nu în relație cu poporul Israel, pentru că s-ar fi născut evreu din sămânța lui Avraam.

(8) Așadar, ce este această poziție pământească, nu cerească, despre care Domnul vorbește, poziție în care se găseau chiar și evreii vechiului legământ? În ce fel poporul Israel se afla într-o relație cu Isus?

Desigur, este o relație exterioară, pământească, o relație inevitabilă – pentru că Isus a venit din ei, pentru „oile pierdute ale casei lui Israel” și chiar până atunci au beneficiat de acoperirea păcatelor în baza jertfei Sale iar Mesia a fost speranța lor de veacuri. Dar asta nu înseamnă că în mod individual ei erau legați de Hristos.

(9) Ce este tăierea despre care se vorbește aici? Unii văd pierderea mântuirii individuale dar textul vorbește despre pierderea poziției de întâietate în planul lui Dumnezeu a lui Israel. Este tăierea de care Pavel vorbește în legătură cu poporul Israel, nu cu indivizi.

În planul lui Dumnezeu nu poporul Israel constituie acum metoda lui de lucru în lume, ci Isus și toți cei ce sunt în El, adică Biserica lui adevărată. Desigur tăierea lui Israel nu înseamnă excluderea acelei rămășițe de oameni credincioși.

(10) Este extraordinar modul în care oamenii pot să scoată dintr-un text care oferă atâta mângâiere și siguranță exact opusul!

Domnul spune ucenicilor că i-a ales și rânduit să aducă multă roadă, roadă care rămâne. Dacă ucencii sunt reprezentanții credincioșilor adevărați, aceste cuvinte de nădejde sunt adresate tuturor. Dacă roada depinde de a fi alesul lui Dumnezeu, înseamnă că cei tăiați sunt cei care n-au fost rânduiți să rodească!