Este biserica singura armată care își împușcă răniții?

Sunt întru totul de acord că există adunări care au ajuns la un grad de ipocrizie, proastă înțelegere a separării de păcat și legalism încât preferă să epuereze fără anestezie orice li se pare a fi factor dezechilibrat al comunității. Este un fel de comunism cu etichete culese de prin Biblie. Nimic nou sub soare.

Este la fel de adevărat că de multe ori auzim abuzuri când se strecoară țânțarul și se înghite cămila - lucrurile grozave sunt trecute cu vederea dar abaterile ușoare sunt tratate cu duritate.
Cu siguranță lipsa dragostei, lipsa pașilor spre restaurare, graba, lipsa de tact - sunt greșeli în abordarea celor care au păcătuit dar sunt o mulțime de alte cazuri în care adunările au făcut tot ce au putut iar cei disciplinați au răspuns negativ la tratament.

În același timp nu trebuie să lăsăm abuzurile să ne dezaxeze mentalitatea biblică și nici să sădească în noi o aversiune extremă față de o învățătură clară a Bibliei - disciplina bisericească.
Sunt sigur, din observațiile mele, că în cele mai multe cazuri clișeul "biserica este singura armată care-și împușcă răniții" este fals, prostesc, nebiblic și foarte dăunător. Voi explica prin câteva exemple.

Din păcate mulți predicatori folosesc acest clișeu pentru a ataca disciplina bisericească biblică si numai judecata lui Dumnezeu va aduce la lumină tot răul făcut de aceștia.

1. Biblia cere în repetate rânduri excluderea din părtașia adunărilor a anumitor oameni (ereticii, dezbinătorii, nesupușii nepocăiți, curvarii etc). Dacă astăzi am face așa ceva ne-am alege cu una din câteva atitudini:

• bârfiți că suntem fanatici, că facem rău adunării, că n-avem dragostea lui Hristos, că n-avem minte
• blocați de frații care votează altfel decât Biblia așa că rămânem ca proștii izolați în poziția de gică - contra.

2. Biblia spune că sunt mulți falși între noi așa că biserica nu-și împușcă răniții fiindcă mulți din membri sunt morți spiritual. Nu-s răniți ci morți. Nu e o afirmație ușoară dar este adevărată.

3. Excluderea este de multe ori demonizată deși este o doctrină biblică. Ea înseamnă că unii vor fi scoși afară din anumite privilegii și drepturi, nu din clădirea sau slujbele adunării. Că doar nu le interzice cineva să intre în adunare la părtașie!

4. Unele medicamente "tari" ne fac într-un sens rău fiindcă ne dau senzații urâte în boală dar au scopul de a ne vindeca. Când ajungem în stări foarte grave suntem puși la carantină pentru binele nostru și al altora. Așa este și când, din punct de vedere al comunitații, avem nevoie să fim tratați privat și separat. Nu înseamnă că suntem împușcați ci că suntem izolați spre recuperare și spre a nu infecta pe alții.

5. Pacătul are capacitatea de împietrire așa că de multe ori ăia care păcătuiesc îs cei mai vocali și tari în gură. Ei spun ce să se facă și cum. Ei impun și aplică regulile. Îngâmfarea și tupeul ating cote maxime. Aceștia se împușcă de cele mai multe ori singuri prin păcatele repetate fără pocăință. În loc să vedem păcătosul notoriu vedem pe cei care sunt preocupați de binele comunității.

Beneficiile aplicării disciplinei bisericești de către adunarea locală:

• nu ne așeazăm în poziția altora care se pun deasupra lui Dumnezeu

• celor care cred că ce spun ei este mai important decât cuvântul lui Dumnezeu deoarece unde Cuvântul cere disciplina ei spun că nu trebuie
• celor care au mai multă dragoste decât Dumnezeu pt că unde El cere disciplinare alții zic că trebuie "dragoste"
• celor care sunt mai înțelepți decât Dumnezeu pt că unde El știe că e înțelept să disciplinăm alții spun că nu este
• celor care pun teama de oameni deasupra temerii de Dumnezeu
• celor care se lasă conduși de sentiment nu de Scriptura sfântă

• cel care a păcătuit este ajutata să înțeleagă cât de grav este păcatul în ochii lui Dumnezeu

• biserica nu se face părtașa păcatului celui disciplinat

• biserica nu face discriminare aplicând disciplina aleatoriu

• biserica nu se descalifică prin tăinuire sau nepăsare ci își întărește funcțiile și rolurile

• nu se lasă spațiu duhurilor rele care promovează păcatul

• biserica este confruntată cu adevărata ei stare spirituală

• biserica nu oprește binecuvântarea divină așa cum s-ar întâmpla în cazul neascultării

• se arată clar dragostea pentru adevăr chiar și atunci când doare. Biserica devine credibilă

• biserica are șansa unică de a restabili mărturia stricată anterior

• biserica arată că este un organism condus de un Hristos viu și nu de oameni

• întărim principiu esențial al funcționării adunării - ea decide în privința membrilor căzuți nu un grup elitist

• oferim încredere trupului lui Hristos care este călăuzit de Capul Divin Hristos

• trăim în adevăr și nu ne purtăm ca și cum nimic rău nu ar fi avut loc

• arătăm că ne pasă mai mult de Gloria lui Dumnezeu în univers decât o reputație falsă

• creăm spațiul în care Dumnezeu restaurează prin adevăr

• arătam credința în metodele alese de Dumnezeu

• alții care se află în aceeași situație dar nu sunt cunoscuți au posibilitatea să se pocăiască urgent

• unii care ar fi ispitiți în același fel primesc un semnal de alarmă și un tratament de Prevenție

• se transmite un mesaj clar legat de sfințenia nenegociabilă a lui Dumnezeu

• transmitem un mesaj clar celor care vor să urmeze calea pocăinței cu privire la natura părtașiei creștine

• toți înțeleg prioritatea Cuvântului în biserică și că el este ascultat indiferent de costuri

• alte adunări primesc un model de tratare cu seriozitate a păcatului

• atragem binecuvântarea lui Dumnezeu, nu pedeapsa, fiindcă ascultăm de El