Am auzit mulți oameni spunând: nu pot să cred că Dumnezeu a predestinat oameni la iad. Aș putea accepta că Dumnezeu alege unii oameni, dar a spune că i-a predestinat pe ceilalți la iad este inadmisibil pentru mine.

Eu cred că trebuie să medităm puțin la aceste cuvinte. Dacă Scriptura prezintă o doctrină a predestinării la iad este pur și simplu irelevant ce putem noi să credem. Ba mai mult, bine ar fi să fim credincioși textului și să credem tot ce ne spune Dumnezeu. Totuși, în cazul în care accepți predestinarea la cer, în mod necesar va trebui să accepți o formă de predestinare la iad. Veți vedea că cei care omit această expresie nu fac decât să prezinte exact doctrina predestinării la iad.

Pe de altă parte, nu vom inventa noi acum roata. Teologii s-au luptat cu aceste întrebări și cu textele Scripturii care vorbesc despre predestinare. Una dintre cele mai frumoase concepte teologice este asimetria. Acest concept lămurește modul în care Dumnezeu lucrează cu cei aleși și cei respinși deopotrivă.

Vom privi întâi la asimetria predestinării și apoi la asimetria aplicării acestei predestinări în timp și spațiu. Distincțiile, cel puțin pentru mine, sunt satisfăcătoare.

Asimetria predestinării

Biblia spune că Dumnezeu ne-a ales mai înainte de întemeierea lumii. Dar ce a făcut cu ceilalți? Orice ar fi făcut cu ei, spun unii, noi nu putem crede că au fost predestinați la iad. Acum, dacă Dumnezeu a predestinat doar pe unii la cer și pe restul nu i-a predestinat, indiferent ce spui despre predestinarea lor, totuși rezultatul este că ei vor ajunge în iad.

Mulți dintre cei care acceptă doar prima parte a predestinării, a unora la cer, ar trebui să descopere că ceea ce ei cred despre predestinarea la iad, au crezut teologii de veacuri. De exemplu, unii folosesc expresia iar pe ceilalți i-a trecut cu vederea referindu-se la cei care ajung sub condamnare la final. Dar exact aceasta este doctrina dublei predestinări.

Predestinarea este asimetrică. Pentru ca cineva să fie mântuit el trebuie să fie ales activ de Dumnezeu pentru a fi mântuit. În schimb, asimetric, pentru ca cineva să ajungă în iad, nu trebuie decât să fie trecut cu vederea de Dumnezeu.

Dumnezeu nu face nimic fără să fi hotărât mai dinainte lucrul acesta. El a hotărât ca cei aleși să fie mântuiți și proslăviți iar cei respinși să fie condamnați la iad. Totuși, El a ales că cei mântuiți să fie mântuiți în baza harului, în timp ce ceilalți trecuți cu vederea să fie condamnați în baza propriilor fapte pe care aceștia le vor face cu siguranță, fiind lipsiți de harul lui Dumnezeu.

Asimetria lucrării mântuirii

Niciun om nu va fi mântuit vreodată dacă dumnezeu nu intervine miraculos, special, tainic ca să atragă acel om la Sine. Așadar, este nevoie de o intervenție activă a lui Dumnezeu și de o infuzie de har și viață din Cristos, fără de care nimeni nu ar putea fi mântuit vreodată.

Ca un om să rămână ne mântuit Dumnezeu pur și simplu nu trebuie să facă nimic. Dumnezeu nu trebuie să acționeze ca omul să rămână în acest fel, eu nu trebuie să îl oprească pentru simplu fapt că omul niciodată nu se află într-o căutare spirituală, sinceră, din inimă, a lui Dumnezeu. Iată asimetria.

Asimetria lucrării lui Dumnezeu în om

Cum lucrează Dumnezeu în oameni? Ideea că Dumnezeu ar predestina toate lucrurile îi înfioară pe mulți oameni dar asta probabil pentru că nu am stat suficient de mult timp să ne gândim la ce presupune acest lucru în relație cu Dumnezeu.

Noi credem că sfințirea este sfințirea Duhului și că indiferent de ceea ce putem identifica bun în noi, acolo a fost necesară o intervenție tainică și miraculoasă a lui Dumnezeu. Dumnezeu trebuie să intervină supranatural pentru ca cel mai subtil gând de sfințenie pe care îl avem.

În ce privește păcatul, Dumnezeu nu trebuie să facă absolut nimic. Deși se află în controlul tuturor lucrurilor, totuși pentru ca păcatul să fie săvârșit Dumnezeu nu trebuie decât să nu-i facă omului parte de harul Său restrictiv.

Asimetria constă în faptul că pentru cel mai mic gând sau act sfânt este nevoie de o infuzie de har și sfințenie de la Dumnezeu, în timp ce pentru cel mai greu de observat păcat Dumnezeu nu trebuie să acționeze în absolut niciun fel, acel lucru vine în totalitate din inima omului și va ieși cu siguranță de acolo dacă Dumnezeu nu îl restricționează prin puterea Lui.

Niciun păcat nu poate fi săvârșit dacă Dumnezeu nu oferă putere fizică pentru că omul care îl săvârșește să poată acționa, fizic vorbind. De asemenea, omul nu poate face decât ce îi este permis de Dumnezeu așa încât orice faptă rea are loc doar pentru că Dumnezeu a și-a retras harul restrictiv. Dar, atenție, dacă Dumnezeu și a retrage total harul restrictiv pământul ar deveni un iad.

Asimetria conamnării și răsplătirii

Când Dumnezeu va condamna oamenii, ei vor fi condamnați pentru faptele lor. Nimeni nu va fi condamnat pentru că Dumnezeu l-a ispitit sau l-a făcut pe cineva să păcătuiască, deodată ce Dumnezeu nu poate face lucrurile acestea.

Pe de altă parte, toate răsplătirile pe care Dumnezeu le va da, vor fi date pe baza harului care a abilitat omul să acționeze și să facă fapte vrednice de Evanghelie. Asimetria constă în faptul că cei condamnați sunt condamnați pe baza faptelor lor, în timp ce cei răsplătiți primesc răsplăți în baza meritelor Domnului Isus.