Într-adevăr evanghelicii au o alergie la simpla pomenire a cuvântului icoană și cei mai mulți probabil nu știu că acest termen este folosit frecvent în Sfânta Scriptură.

Imaginea este o icoană cu Isus Pantocrator (termenul Pantokratōr este folosit o singură dată în 2 Corinteni 6:18 și înseamnă Atotputernic). Ea datează din secolul 6 și pare să fie cea mai veche icoană cu Hristos Pantocrator.

Pentru că această sperietoare - numită icoană - este lângă noi și ne putem scăpa de ea vă propun o scurtă incursiune în această mare învolburată a teologiei icoanelor.

Desigur, poziția mea este subiectivă și evanghelică. Nu consider că altceva pe lângă Biblie trebuie să ne definească felul în care tratăm subiectul.

Evreii și icoanele

Tot ritualul evreiesc era o mega icoană, însă acea perioadă a fost a umbrelor, a claselor primare, a Abecedarului. Dacă mergeai la Templu - erai înconjurat de vizual.

Astăzi, Dumnezeu lucrează în noi prin puterea Cvântului și a Duhului Sfânt. A ne întoarce la imagini este un regres și, din punctul meu de vedere, o negarea a puterii Evangheliei și a lucrării Duhului Sfânt.

Icoanele biblice

Eu personal accept toate icoanele biblice. Îmi place și să privesc și să admir anumite capodopere. Totuși, eu fac diferențe între icoanele biblice și icoanele care portretizează și plăsmuiesc înaintea ochilor noștri diferite persoane sau evenimente. Punctul nevralgic al discuției este cu privire la rolul icoanelor, necesitatea lor, relaționarea noastră la ele.

Șarpele din pustie a fost icoană, spun unii, a răstignirii lui Hristos. Însă acolo avem de-a face cu o poruncă din partea lui Dumnezeu, avem de-a face cu o umbră care a fost împlinită în răstignirea Domnului Isus, avem de-a face cu o perioadă în care se oferea pentru copii un abecedar al credinței.

Astăzi, în marea de icoane, avem de-a face cu lucrare omenească – gândită de om, inventată de om, făcută de om și cinstită de om

Icoanele Noului Testament

Biblia spune despre Hristos că este ICOANA (eikón) Dumnezeului nevăzut. Iar noi suntem transformați după icoana Fiului - Romani 8:29. Procesul sfințirii se face după ICOANA Fiului (Col. 3:10). La fel, bărbatul este icoana și slava lui Dumnezeu (1 Cor. 14:7).

Observați că în toate cazurile icoanele sunt persoane în carne și oase, nu obiecte moarte și nemișcătoare. Noi suntem chemați să fim purtători ai chipului lui Hristos, niște icoane vii, nu moarte.

Apostolii și icoanele

Să nu gândim atât de limitat despre Dumnezeu pentru că, dacă Dumnezeu ar fi dorit să avem icoane, cel mai bun lucru era sa avem de la apostolii care l-au văzut pe Isus o icoană cu Domnul Cristos.

Desigur, avem niște picturi din primele secole însă nu am găsit nicăieri dovezi suficiente care să demonstreze că biserica primară sau biserica post-apostolică (cea din vremea părinților) a folosit icoane, că le-a folosit la scară largă, că a fost o practică universală a bisericii, că le-a folosit cu scopurile asumate astăzi și, foarte important, cu tipul de relaționare pe care-l vedem astăzi pretutindeni.

Pe de altă parte, fiind reformat până în măduva oaselor, puțin mi-ar păsa că anumite biserici locale au pervertit practica apostolică și că au inventat sau au preluat concepte și practici păgânești, bineînțeles cu etichete și concepte paralele din Biblie.

Întruparea și icoanele

Am mai auzit deseori această extrapolare falsă: Isus întrupat este icoana Tatălui și, prin urmare, icoanele au fundament. Faptul că Isus a fost întrupat nu înseamnă în nici un fel că a introdus fundamentul icoanelor. Este o implicație forțată.

Dumnezeu nu ne-a trimis un mare tablou din cer cu chipul Fiului Său. Fiul s-a întrupat și el este icoana lui Dumnezeu, dar nu este o icoană pictată, ci o icoană în carne și oase.

Este forțată extrapolarea – fiindcă Hristos este trupește și fizic icoana Tatălui înseamnă că Dumnezeu vrea, ne-a permis Și se bucură pentru faptul că noi ne punem imaginația la contribuție pentru a făuri și picta icoane. Diferențele sunt multiple: 1. În primul caz Dumnezeu inițiază, plănuiește și trimite Icoana. Aici noi le facem fără nici o poruncă, principiu sau permisiune. 2. În primul caz avem de-a face cu niște icoane fizice, ca la evrei în tot sistemul lor ceremonial, dar și cu icoane trupești: Isus Icoana și noi icoane trupești care suntem făcuți duhovnicește asemenea chipului Fiului Tatălui.

Creierul omului și icoanele

Într-adevăr Cuvântul lucrează în imaginația omului și creierul nostru este făuritor de icoane – în sensul că își imaginează scenele citite în text. Este o diferență între icoana virtuală mișcătoare produsă în creier, care este naturală, și icoana pictată nemișcătoare.

Totuși, Dumnezeu a voit să ne vorbească prin Cuvânt deși putea, dacă dorea, să-i pună pe scriitorii biblici să picteze icoane, nu să scrie Sfânta Scriptură. Sau putea să le dea misiunea de a le face pe ambele. Totuși, nu a făcut-o pentru că nu a vrut.

Închei cu un citat care mi-a plăcut într-un mod deosebit:

"Iubesc icoanele. Aș vrea să fie icoane peste tot: pe stradă, în parcuri, în masini, în mijloacele de transport în comun; iconite la grădiniță și la școală, icoane la locurile de muncă și în case. Fiecare credincios este un pictor. Pânza este propriul suflet, culorile sunt virtuțile iar modelul este Cristos. Icoane au fost în toate timpurile oamenii sfinți și credincioși, martori ai dragostei lui Dumnezeu. Să dea Domnul să fie plină România de astfel de icoane sfințite nu de un om ci de Duhul Sfânt." Mihai Tudor Gavrila