Singurul motiv pentru care scriu acest lucru este datorită responsabilității comune pe care o avem fiecare dintre noi pentru adunările în care ne-a așezat Dumnezeu.

Desigur, există nemulțumirea că aceste lucruri sunt făcute public. Pe mine mă interesează,mai degrabă, ca aceste lucruri să fie cunoscute și corectate - mai mult decât mă preocupă acea falsă imagine a adunărilor perfecte.

Și poate, totuși, credeți că nu e locul. Vă voi spune o mică întâmplare. M-am întâlnit cu niște oameni necredincioși. Le-am povestit despre adunarea noastră. Ei s-au holbat la mine și au început să deverseze toate păcatele fraților din comitet. Din fericire pentru mine, era “vechea gardă”. Ce vreau să spune este că doar în mintea noastră aceste lucruri sunt cunoscute doar în interior.

De fapt, ce mă deranjează enorm este că există o distanță destul de mare între conducătorii adunării și congregație. Ei cred că adunarea le confirmă toate acțiunile iar adunarea nu are habar de multe ori de ceea ce fac aceștia. Această distanță trebuie anihilată.

Poate vă întrebați la ce adunări mă refer. La cele baptiste, la cele penticostale, la cele evanghelice,în general. Nu cred că este vreun cult scutit de ciuma asta.

Puțină istorie personală

Am făcut parte dintr-un comitet pentru aproape trei ani de zile și atunci când am fost primit în slujire - nimeni, în afară de colegul meu slujitor, nu m-a întrebat și nu a cercetat să vadă dacă îndeplinesc calificativele biblice.

Colegul meu, așa cum este normal, a citit calificările înaintea adunării, pe rând, cu răbdare, și a cerut ca adunarea să conteste alegerea mea în cazul în care consideră că nu mă potrivesc acelui portret. Absolut genială ideea. Mai ales că nu m-a anunțat dinainte.

Am avut parte de multe chemări, în multe locuri, în multe slujiri, însă, spre dezamăgirea mea, nimeni nu m-a pus în fața textelor care prezintă limpede și detaliat calificările unui prezbiter.

Am fost chemat păstor sau în alte funcții bisericești, însă nimeni nu m-a întrebat cum mă port cu soția, dacă mă rog zilnic, dacă citesc Biblia pentru mine (nu pentru predici), dacă am relații rupte, dacă sunt mânios, dacă am isterii, dacă sunt certăreț etc. NIMENI. De ce?

 Vă spun de ce. Pentru că nu se obișnuiește acest lucru. De ce? Deoarece conducerea biblică, prin prezbiteri, a fost înlocuită cu comitetul.

Nu sunt atât de naiv încât să cred că termenul comitet ar fi problema și că rezolvarea ar fi înlocuirea termenului cu altceva. Nici vorbă. Cred că structura, în sine, este greșită.

De ce nu avem prezbiteri, ci comitet? Sunt câteva motive serioase care agravează enorm de mult starea în care se află adunările. Nu avem prezbiteri:

• Pentru că, adunările noastre nu mai produc oameni de calitate și pentru că nu am avea pe cine să punem în comitet dacă ar fi să-i alegem după calificările biblice.

• Pentru că n-am mai putea face jocurile noastre politice, bisericești și n-am mai câștiga la nu știu ce voturi în adunările generale unde vrem să se facă voia găștilor și partidelor.

• Pentru că n-am mai putea trăi așa cum dorim și ar fi greu să o facem cu oameni ai lui Dumnezeu care urăsc păcatul și-L iubesc pe Dumnezeu. Lucrul acesta ne-ar crea o tensiune care nu ne place.

Așadar, pentru că nu avem oameni calificați să fie prezbiteri și pentru că trebuie să avem o conducere în adunările unde nu există asemenea oameni (așa credem noi că trebuie), am inventat o structură de conducere nebiblică numită, tot nebiblic, comitet.

De ce este greșită această structură?

În primul rând, repet, nu datorită numelui ei, ci datorită compoziției. În foarte foarte multe adunări, comitetul este compus din oameni total necalificați moral, familial, spiritual și eclesial.

Insist să citiți 1 Timotei 3 și, cu glas tare, să vă întrebați în dreptul fiecărei calificări dacă frații din comitetul bisericii voastre îndeplinesc acele condiții. Cu alte cuvinte, nu Biblia decide cine să fie în cârmuirea adunării, ci alte sisteme de valori.

În al doilea rând, criteriile pe baza cărora sunt aleși acești oameni deseori, nu doar sunt nebiblice, ci chiar sunt lumești. Vă dau doar câteva exemple aleatorii:

• sunt aleși oameni care pot purta interesele unor grupuri, unor clanuri sau ale unor familii;

• sunt aleși oameni cu influență în societate - prieteni cu primarul și diverși politicieni (pentru primirea unor fonduri sau a altor beneficii)

• sunt aleși oameni cu putere financiară - deodată ce îi pui în comitet te și aștepți să contribuie mai sănătos financiar. Dar cine plătește, acela dictează;

• sunt aleși oameni care au succes în societate - pe plan politic sau financiar și așa ajunge biserica să fie condusă ca PSD-ul sau ca marile corporații.

În al treilea rând, deseori adunarea alege oameni crezând că ei se vor ocupa de probleme administrative. Conform Bibliei și acești oameni trebuie să fie neprihăniți și oameni ai lui Dumnezeu. Deci, lipsa de caracter nu este permisă nici aici.

În realitate, la întâlnirile de comitet, toți membrii comitetului discută toate problemele spirituale ale adunării. Așa ne trezim cu oameni lumești, neduhovnicești, neregenerați și necalificați, care hotărâsc pentru adunare și o cârmuiesc. La ce rezultatele ne-am putea aștepta?

Câteva exemple

Presupunem că în comitet se supune la vot o hotărâre cu direcție clară, spirituală pentru adunare. Dacă sunt jumătate + 1 împotriva acelei hotărâri, ea cade. Așadar, păstorul sau prezbiterii calificați ai adunării n-au nici un cuvânt de spus, în realitate, pentru că ei vor fi deturnați mai mereu de votul celor mai mulți. Arătați-mi în Biblie sistemul acesta pentru că eu sunt complet orb față de o asemenea mentalitate și abordare a cârmuirii adunării evanghelice.

Comitetul hotărâște ca în loc să fie evangheliști adevărați, să vină staruri de cinema ca să predice false evanghelii. Comitetul hotărăște să vină trupele de fraudă și întinare la evanghelizare, sau soprane cochete care mănâncă sutele de euro adunate din donațiile văduvelor ce dau zeciuală cu credincioșie. Comitetul hotărăște ca banii văduvelor să se ducă nu spre misiune, ci spre cine știe ce proiecte trăsnite. Comitetul hotărăște.

Comitetul hotărăște dacă va fi supus în fața adunării un caz de păcat scandalos, dacă se colaborează cu politicienii, dacă se iau finanțe de la stat, dacă vor sluji membri cu probleme grave de moralitate, ce fel de închinare se va promova în adunare, dacă biserica va adopta metode de închinare para-biblice, dacă un păstor (propus de comitet) este păstrat în funcție sau nu. A face aceste lucruri fără a consulta adunarea este, din punctul meu de vedere, greșit, anti-scriptural și chiar fatal. 

În primul rând, oameni necalificați spiritual nu trebuie să decidă acest lucru. În al doilea rând, adunarea ar trebui să aibă multe lucruri de spus în privința multor aspecte exemplificate de mine mai sus. În cazul unei conduceri calificate biblic, multe din deciziile de mai sus ar putea fi luate prin delegarea de către adunare a acestor responsabilități.

Păstorul bisericii, indiferent cât de bine intenționat ar fi, el nu poate lua decizii de unul singur decât dacă vrea să-și ridice comitetul în cap - comitet care-l poate sălta oricând din funcție.

Mai mult, păstorul bisericii trebuie să fie, într-un fel, vocea comitetului. Ce mesaj ar transmite el adunării dacă n-ar vocaliza public hotărârile comitetului? El trebuie să facă asta ca omul care iasă înainte chiar și când lucrurile hotărâte sunt împotriva conștiinței sale.

Cine este vinovat?

Adunările sunt vinovate pentru că nu mai produc oameni de caracter. Adunările sunt vinovate când, în loc să stea în post și rugăciune și să aștepte ca Dumnezeu să ridice lucrători la seceriș, preiau controlul situației și pun în funcții oameni total necalificați pentru asta. Adunările sunt vinovate când, de ochii altora, pentru imagine în cult sau în lume, promovează oameni care vor conduce adunările în pajiști otrăvite.

Soluția este simplă dar grea de aplicat. Trebuie să depindem de Dumnezeu și în acest aspect. Rugăciunea este o cale mai grea pentru că suntem noi la butoane ca să manevrăm toate lucrurile, dar este și o cale mai eficientă pe termen lung.

Matei 9:37-38 "Atunci a zis ucenicilor Săi: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi dar pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”