Unul dintre cele mai dificile lucruri de care trebuie să fie convinși oamenii, este să citească Biblia în context și să nu dea semnificații cuvintelor din textul biblic care sunt preluate din limbajul de zi cu zi. Așadar, trebuie să lăsăm Scriptura să dicteze cum trebuie să o înțelegem în fiecare din termenii pe care-i conține.
Unul dintre cele mai abuzate pasaje este Romani 11:32. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
Cine sunt "toți oamenii"? Noi nu trebuie să lăsăm logica umană să definească ce înțelegem prin expresiile biblice. Cineva ar putea raționa astfel: este clar că fiecare om de pe pământ a fost închis în neascultare ceea ce înseamnă că și în al doilea caz extensia expresiei este tot ca în prima expresie, adică se referă la fiecare om care a trăit, trăiește sau va trăi vreodată.
Dar unde găsim în acest pasaj aceste explicații? Desigur, ea pare logică dar nu înseamnă neapărat că este biblică. Eu vreau să demonstrez că intenția autorului este să arate că întreaga umanitate care era împărțită în două, evrei și neamuri, primesc de la Dumnezeu îndurare. Așadar, scopul autorului nu este să vorbească despre o îndurare arătată individual (deși ea nu este exclusă), ci despre o îndurare arătată față de cele două categorii.
Dacă ținem cont de cea mai mare dezbatere din biserica primară - acceptarea neamurilor în biserică, împreună cu evreii, înțelegem foarte ușor de ce apostolii folosesc expresia toți oamenii nu pentru a se referi la fiecare individ din toate timpurile, de pretutindeni, ci pentru a vorbit despre evrei și neamuri. Să testăm această interpretare!
-
Întreb dar: „S-au poticnit ei (Israel) ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mîntuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
-
dacă, deci, alunecarea lor (Israel) a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a (Israel) fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
-
V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucît sînt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, 14. şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stîrnesc gelozia celor din neamul (Israel) meu, şi să mîntuiesc pe unii din ei.
-
Căci, dacă lepădarea lor a (Israel) adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viaţă din morţi?
-
Iar dacă cele dintîi roade sînt sfinte, şi plămădeala este sfîntă; şi dacă rădăcina este sfîntă, şi ramurile sînt sfinte. 17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate (Israel), şi dacă tu (Israel), care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, 18. nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
-
Dar vei zice: „Ramurile (Israel) au fost tăiate, ca să fiu altoit eu (neamurile).“ 20. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngîmfa dar, ci teme-te!
-
Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti (Israel), nu te va cruţa nici pe tine (neamuri). 22. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de ceice au căzut (Israel), şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămîi în bunătatea aceasta; altmintrelea, vei fi tăiat şi tu (neamuri).
-
Şi chiar ei (Israel): dacă nu stăruiesc în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăş. 24. Fiindcă, dacă tu (neamuri), care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatec, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cît mai mult vor fi altoiţi ei, cari sînt ramuri fireşti (Israel), în măslinul lor?
-
Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din (Israel) a căzut într-o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al (Israel).
-
În ce priveşte Evanghelia, ei (Israel) sînt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru (neamuri); dar în ce priveşte alegerea, sînt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
-
Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută. 30. Dupăcum voi (neamuri) odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupăcum prin neascultarea lor (Israel) aţi căpătat îndurare acum, 31. tot aşa, ei (Israel) acum n-au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă (neamuri), să capete şi ei îndurare.
-
Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi (Israel și neamuri) oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi (Israel și neamuri).
Importanța înțelegerii acestui pasaj stă în faptul că doar așa putem pricepe că planul lui Dumnezeu de a uni într-un singur popor pe evrei și neamuri, s-a împlinit desăvârșit. Înțelegem că Dumnezeu nu a făurit un plan a cărui împlinire depinde de acțiunile omului, ci de intervențiile Sale supranaturale în istorie.
