Vă spun regula pe care trebuie să o aplicați la textele pe care le citiți. Este o regulă care funcționează fără să vă bateți foarte mult capul. De aceea nu vă gândiți că trebuie să studiați textele biblice sau să faceți exegeză și alte demersuri teologice complicate.
Regula este aceasta: unde găsiți condiții, avertismente, imperative, indicative, pericole prezentate – înseamnă că este vorba despre pierderea mântuirii. Să luăm câteva exemple.
-
Unde găsiți exemplul unui om care a renunțat la religia creștină înseamnă neapărat că el a fost născut din nou, iertat, răscumpărat, mântuit – chiar dacă textul nu afirmă aceasta.
-
Unde găsiți texte care vorbesc despre pedeapsă fizică aplicată pentru păcat voi trebuie să înțelegeți că ele vorbesc despre pedeapsă veșnică – despre iad, adică despre pierderea mântuirii.
-
Unde găsiți texte condiționale – adică oriunde găsiți prezentată o condiție prin termenul „dacă” voi trebuie să înțelegeți că este un pasaj profetic care se referă la oameni care sigur nu vor respecta condițiile și, de aceea, își vor pierde mântuirea și vor ajunge în iad.
-
Unde găsiți texte care vorbesc despre procesul sfințirii care este condiționat voi să înțelegeți că este vorba despre mântuire, nu despre sfințire cum spune textul. Și pentru că există condiții precizate înseamnă că este o profeție că nu vor fi respectate și de aceea oamenii își vor pierde mântuirea.
-
Unde pasajele vorbesc despre pierderea mărturiei voi trebuie să înțelegeți că este atât de grav să-ți pierzi mărturia încât este același lucru cu a-ți pierde mântuirea. Până la urmă, ce merită oamenii care-și pierd mărturia?
-
Unde pasajele vorbesc despre probleme în practica creștinului, care bineînțele suferă schimbări toată viața, voi să înțelegeți că de fapt se are în vedere poziția lui în Hristos, adică mântuirea lui – deci și ea se poate schimba, adică se poate pierde.
-
Unde textele vorbesc despre credință, ca și corp de doctrine, voi să înțelegeți că este vorba despre credința mântuitoare, nu despre doctrine cum spun textele foarte clar, așa că cineva dacă pierde o învățătură oarecare înseamnă că-și pierde mântuirea.
-
Unde găsiți imperative în Biblie, adică porunci, voi să înțelegeți că sunt profeții despre oameni care nu le vor respecta și care își vor pierde mântuirea.
-
De asemenea, unde găsiți prezentat vreun avertisment pentru evitarea unui pericol trebuie neapărat să înțelegeți că este o profeție despre unii care sigur nu vor ține cont de avertisment și de aceea își vor pierde mântuirea.
-
Dacă cumva găsiți promisiuni în Biblie care arată că mântuirea nu se pierde voi trebui să înțelegeți că undeva în spate există o condiție nescrisă, adică contribuția voinței omului care poate lipsi, adică sigur va lipsi în cazul unora, și de aceea oamenii aceștia își vor pierde mântuirea.
-
Unde pasajele vorbesc despre viață sau mântuire „veșnică” nu înseamnă că mântuirea chiar este veșnică ci că, deși textul nu spune, condiția pentru veșnicie este voința omului și pentru că noi știm că omul uneori nu vrea să persevereze înseamnă că el își pierde mântuirea.
-
Când Biblia arată că unii oameni care au o credință ca a dracilor, sau incompletă, au pierdut-o înseamnă că au pierdut mântuirea lucrată de Duhul Sfânt.
-
Oriunde vedeți termenii „lepădat”, „căzut” sau alți termeni ca aceștia nici nu trebuie să citiți contextul sau restul pasajului pentru că aveți cu siguranță în fața dumneavoastră un text care arată că mântuirea se pierde.
-
Dacă găsiți în Biblie pasaje grele de interpretat cum ar fi „hula împotriva Duhului”, ai fi dat „pe mâna Satanei” sau „păcatul de moarte” sau altele ca acestea fiți siguri că ele afirmă un lucru clar: pierderea mântuirii.
-
Profitați de orice pasaj care arată că există oameni ce au avut tangență cu creștinismul dar nu au dovedit nașterea din nou și afirmați că aceștia au fost mântuiți dar și-au pierdut mântuirea.
-
Acolo unde găsiți pasaje care vorbesc despre biserică aplicați-le fără probleme la persoane individuale așa încât avertismentele date bisericilor înseamnă că mântuirea se poate pierde în mod individual.
-
Dacă găsiți pasaje care vorbesc despre descalificarea în slujire sau pierderea privilegiilor eclesiale voi să înțelegeți că este vorba despre pierderea mântuirii pentru că ce altceva decât păcatul duce la această descalificare? Și bineînțeles că după descalificare vine pierderea mântuirii.
-
Dacă un pasaj vorbește despre pierderea răsplății veșnice trebuie să fiți sigur că nimeni nu va fi în cer fără răsplată așa că individul respectiv sigur și-a pierdut și mântuirea.
-
Pasajele care vorbesc despre poporul Israel voi să le aplicați la biserică ca și cum nu ar exista nici o diferență între cele două comunități religioase.
-
Există pasaje care vorbesc despre răul pe care îl putem aduce în viața fraților noștri. Aceste pasaje trebuie interpretate ca și cum noi am putea produce pierderea mântuirii fraților noștri.
-
Nu uitați de Iuda, Samson, Cain, Saul ei și-au pierdut mântuirea. Orice exemplu de om care a avut tangență sau funcții în biserică sau Israel și apoi s-a dovedit a fi apostat înseamnă că și-a pierdut mântuirea.
-
Nu uitați de textele legii care spun „alegeți astăzi” pentru că ele înseamnă că cei din biserică trebuie să aleagă și că acest imperativ este de fapt o profeție că mulți nu vor alege ce trebuie adică își vor pierde mântuirea.
-
Evitați cu dibăcie textele doctrinare pentru că acestea, de obicei, prezintă mântuirea ca și cum ea nu s-ar pierde, dar noi știm că ea se poate pierde deci, sigur lipsește elementul de care avem noi nevoie.
-
Oriunde vi se pare că suveranitatea lui Dumnezeu dictează procesul de sfințire trebuie să înțelegeți că undeva printre rânduri voința omului decide ce face Dumnezeu și că vă bântuie vreo erezie calvinistă așa încât vi se pare uneori că Dumnezeu asigură mântuirea finală.
Textul acesta este o parodie.
