sf3.ro Web analytics

Este important să știm ce se întâmplă cu păgânii care n-au auzit Evanghelia

April 21, 2018 0 Comments

Ce se întâmplă cu cei care n-au auzit niciodată Evanghelia?

Unora s-ar putea să li se pară că acest subiect presupune din start o discuție inutilă și o căutare a unor lucruri tainice, despre care Scriptura nu spune multe lucruri. Personal cred că acest subiect este foarte important și că Scriptura ne dă informații precise despre starea acestor oameni.

Am început să întâlnesc tot mai mulți slujitori care cred că mântuirea este posibilă și aparte de credința în Domnul Isus Hristos. Ei spun că acest lucru este valabil pentru cei care n-au șansa auzirii Evangheliei. Voi numi această doctrină mântuirea fără Evanghelie.

Dacă lucrurile sunt așa cum le înțeleg eu, atunci această doctrină trădează prin sine o abandonare a exclusivității Evangheliei harului și o trădare a unicității mântuirii prin cunoașterea și credința în Domnul Isus. Într-un fel sau altul doctrina aceasta atacă Evanghelia iar acesta nu este un lucru de mică importanță.

Implicațiile

Altă cale de mântuire după venirea lui Hristos

Dacă oamenii care n-au auzit Evanghelia vor ajunge în Împărăția lui Dumnezeu înseamnă că la 2000 de ani după venirea lui Hristos există și o altă cale de dobândire a împărăției lui Dumnezeu aparte de credința și pocăința față de Domnul Isus revelat în Evanghelie.

Altă cale de mântuire în zone unde există Evanghelia

Nu doar oamenii care trăiesc în zone unde nu a ajuns Evanghelia pot fi mântuiți în acest fel, ci și oameni care trăiesc în zone deja evanghelizate pot fi mântuiți fără Evanghelie pentru că există multe cazuri în care oamenii n-au auzit nimic despre Hristos deși locuiesc în zone evanghelizate. Evanghelizarea unor anumite zone nu presupune că fiecare individ a auzit Evanghelia.

Predicarea Evanghelie nu este absolut necesară

De asemenea, dacă există altă cale de mântuire decât cunoașterea lui Hristos înseamnă că predicarea Evangheliei nu este absolut necesară pentru persoane capabile să înțeleagă și să creadă această Evanghelie. Am putea spera că există foarte mulți oameni care sunt mântuiți fără Evanghelie.

Evanghelia nu are scopul mântuirii?

Dacă există oameni mântuiți fără Evanghelie, care este folosul Evangheliei decât acela de a aduce doar o conștientizare clară a unor binecuvântări pe care acești oameni le au deja în Hristos dar pe care nu le-ar cunoaște în absența predicării Evangheliei? Înseamnă, conform acestei teorii, că Evanghelia nu duce neapărat la mântuire, ci mai degrabă la cunoașterea unor binecuvântări duhovnicești.

Ce mântuire este aceea fără Evanghelie?

Dacă oamenii pot fi mântuiți fără Evanghelie, ce mântuire vor experimenta ei? Scriptura nu ne dă absolut nici un detaliu despre asemenea mântuiți! Vor avea ei mântuirea experimentată în Vechiul Legământ sau în Noul Legământ? Dacă Scriptura leagă mântuirea Noului Legământ de Evanghelie, ce mântuire vor experimenta aceștia deodată ce nu au Evanghelia?

E bine sau nu să se predice Evanghelia?

În plus, a predica Evanghelia unor oameni care ar putea s-o respingă ar aduce un plus de vinovăție. Dacă luăm în calcul predispoziția omului spre păcat, aproape că unii ar putea spune că acestor păgâni înapoiați li s-ar face un mare bine dacă nu li s-ar vesti Evanghelia. Pentru a evita acest lucru trebuie să se afirme predispoziția omului de a-L căuta pe Dumnezeu, ceea ce este contrar învățăturii Scripturii despre păcătoșenia omului.

Concepția despre dreptatea lui Dumnezeu

Deseori am înțeles că discuțiile pe seama acestui subiect se perpetuează deoarece oamenii își justifică în felul acesta o anumită concepție despre Dumnezeu. Oamenii cred că Dumnezeu nu ar fi drept dacă nu ar da o șansă tuturor oamenilor așa încât deodată ce acești oameni nu aud Evanghelia trebuie să aibă o alt fel de șansă la mântuire. În cazul acesta harul lui Dumnezeu nu este nici liber, nici suveran pentru că el trebuie dat nediscriminatoriu.

Negarea păcătoșeniei omului

Această teorie neagă păcătoșenia inerentă naturii umane. Dacă oamenii se pot pocăi fără să cunoască Evanghelia înseamnă că ei nu sunt robi păcatului - însă o asemenea afirmație ar fi o contradicție totală cu ceea ce ne spune Scriptura (Romani 6:20; Ioan 8:34, 2 Tim. 2:26). Desigur, unii dintre adepții acestei teorii vor afirma incapacitatea omului de a se întoarce la Dumnezeu doar prin revelația naturală (Romani 1).

O lucrare a Duhului Sfânt fără Evanghelie

Dacă cei care susțin această teorie cred în depravarea omului și incapacitatea omului de a se întoarce prin sine la Dumnezeu înseamnă că ei trebuie să creadă și în necesitatea lucrării Duhului Sfânt pentru experimentarea mântuirii. În cazul acesta păgânii care vor fi mântuiți fără Evanghelie trebuie să aibă parte de lucrarea Duhului Sfânt în absența oricărui adevăr din Scriptură sau Evanghelie. Această idee contrazice Scriptura și leagă lucrarea Duhului de revelația lui Dumnezeu în creație și conștiință - legătură pe care n-o vedem în Scriptură. Duhul Sfânt lucrează prin Evanghelie (Ioan 6:63; Efeseni 6:17, Fapte 4:31, 10:44).

Mântuire fără convertire biblică

Doctrina aceasta ne învață că acești oameni mântuiți fără Evanghelie trebuie să fie mântuiți și fără credință, cel puțin fără credința și pocăința despre care ne vorbește abundent Noul Testament. Ei nu pot crede în Hristos și nici nu se pot pocăi de păcatele lor în lumina cunoașterii jertfei lui Hristos deodată ce nu aud nimic despre ea. Deci, ce fel de convertire vor practica acești oameni? Unii spun că vor fi mântuiți prin efort, prin fapte sau printr-o căutare și frică de Dumnezeu. Dar Scriptura nicăieri nu ne vorbește despre o asemenea mântuire.

Dumnezeu își negociază termenii

Lucrul cu adevărat monstruos care decurge implicit din doctrina pe care o analizăm este faptul că Dumnezeu își coboară standardele și cerințele pentru păgâni. Cei care vor să fie mântuiți fără Evanghelie trebuie să împlinească toată legea. Totuși, aici Dumnezeu pare să-și negocieze termenii și să se mulțumeasc cu eforturi, câteva fapte și o intenție bună. Acest lucru nu poate fi susținut de nici un text biblic.

Premise false

Această doctrină are la temelie niște premise false și pentru acest motiv este important să le observă și să le analizăm în lumina învățăturii Sfintelor Scripturi.

Caracterul lui Dumnezeu

Dumnezeu nu trebuie să dea har nimănui. De asemenea, nu există nici o regulă care să stabilească că Dumnezeu trebuie să dea același har tuturor doar pentru că dă har unora. În plus, este evident că Dumnezeu nu dă har tuturor la fel. Există oameni care au auzit numele lui Hristos de sute de mii de ori în timp ce alții nu L-au auzit niciodată.

Este o falsitate să crezi că ai scăpat de presupusa dilemă morală a dreptății lui Dumnezeu dacă spui că Dumnezeu a dat o șansă tuturor doar pentru că oamenii pot fi mântuiți fără Evanghelie. Nu există nimic mai clar și mai puternic care poate duce la mântuire decât Evanghelia, așa că a fi lipsit de Evanghelie înseamnă să fii lipsit de metoda divină pentru mântuire iar acest fapt contrazice ideea că Dumnezeu dă șanse egale. Unii vor spune că deși Dumnezeu nu dă șanse egale măcar dă șanse tuturor. Dar observați că rămâne dilema morală pentru că baza ideii este că Dumnezeu trebuie să dea tuturor șansa la mântuire. Cum hotărăsc ei că Dumnezeu n-ar trebui să dea tuturor aceleași șanse pentru că altfel ar însemna să fie nedrept?

Caracterul omului

Printre cei care susțin această teorie sunt mulți oameni care nu pot să accepte ideea că niște păgâni inocenți ar putea să meargă în iad doar pentru că n-au auzit Evanghelia. Problema este că nu există asemenea oameni inocenți fiindcă toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. Toți oamenii au respins exact măsura de revelație care i-a fost comunicată până la acel moment așa că nu se pot dezvinovăți.

Ideea că Dumnezeu ar veni cu lucrări suplimentare - o cercetare specială a Duhului, în absența Evangheliei, nu rezolvă problema întrucât chiar și cei care au auzit Evanghelia au fost confruntați cu faptul că totdeauna se împotriveau Duhului Sfânt. Aceștia au mintea orbită de satan ca să nu vadă frumusețea Evangheliei și consideră Evanghelia o nebunie. Premisa că omul s-ar afla într-o stare spirituală neutră este falsă.

Susținere textuală

Cel mai promovat text în sprijinul acestei doctrine este pasajul din Romani capitolele 1-2. Există câteva secțiuni particulare care merită atenția noastră sporită pentru a vedea dacă apostolul Pavel a încuviințat doctrina mântuirii fără Evanghelie.

Evanghelia - soluția pentru cei care resping revelația naturală

Romani 1:16-18 "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos ... fiindcă Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer ... a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor."

Romani 1 prezintă Evanghelia ca soluție a lui Dumnezeu pentru lumea stricată care a respins revelația de Sine a lui Dumnezeu în creație. Cu alte cuvinte textul ar putea fi tradus cam așa: mie nu mi-e rușine de Evanghelie căci mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva celor care au respins revelația lui Dumnezeu din creație. Așadar, textul ne arată insuficiența revelației naturale în ce privește mântuirea. El ne mărturisește cu putere că acesta este însăși motivul care stă în spatele predicării Evangheliei.

Omul este condamnat în urma revelației naturale

Romani 1:20 "În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, "

Concluzia lui Pavel după prezentarea adevărului revelației naturale este: așa că nu se pot dezvinovăți. Pavel nu spune așa că unii se pot mântui. Pavel nu prezintă nici măcar o excepție. El arată că toți oamenii care au această revelație se află sub judecata lui Dumnezeu. El nu spune că unii dintre acești oameni Îl caută pe Dumnezeu datorită acestei revelații. Acestea sunt idei introduse de oameni în pasaj fără ca să fie menționate de apostol acolo.

Omul respinge revelația, nu se mântuiește prin ea

Romani 1:21 "fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. "

Romani 1:23 "şi au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare. "

De asemenea, apostolul Pavel vorbește despre omenire la modul general și afirmă despre oameni că ei resping revelația de Sine a lui Dumnezeu în creație/natură. El nu prezintă nici o excepție. Toți oamenii, aparte de revelația supranaturală, se închină făpturii în locul Făcătorului, unor imitații, unor idoli, unor plăsmuiri ale minților lor depravate. Textul ne arată că revelația naturală se finalizează cu o respingere a ei și o pervertire crasă.

Mântuirea prin fapte a păgânilor - o citire greșită a Scripturii

Tema pasajului: judecata

Pavel vorbește în capitolul 2:1-6 evreilor care îi judecau pe cei dintre neamuri și care se făceau vinovați de aceleași păcate cu ale lor. Pavel nu învață evreii că pot fi mântuiți prin lege, ci le arată că rezultatul și răsplata celor sfinți este viața veșnică. Pavel însă nu detaliază cum au fost mântuiți aceștia, prin ce putere își trăiau viețile sfinte și nici cum lucra Dumnezeu în viața lor. Scopul lui Pavel este să vorbească despre răsplata finală, nu despre modalitatea mântuirii. Unii au înțeles din aceste versete că cei care fac fapte bune vor fi mântuiți.

Romani 2:7 "Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea, "

Romani 2:10 "Slavă, cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec. "

Pavel nu spune că Dumnezeu va da viața veșnică datorită stăruinței în bine, ci că va da viață veșnică celor ce prin stăruința în bine caută ... Distincția este importantă. De asemenea, el nu spune că slavă va veni peste oricine pentru că face binele, ci că slava va veni peste oricine face binele. Cu alte cuvinte, Pavel nu spune că viața veșnică este meritată de faptele bune, ci că este dată celor ce au trăit în sfințenie deoarece sfințenia este marca distinctivă a celor mântuiți. Este important să nu facem confuzie între merite și dovezi. Sfințenia nu merită mântuirea, ci este dovada mântuirii.

Dacă Pavel ar învăța mântuirea prin fapte atunci: (1) Pavel își neagă tot demersul deoarece în capitolele următoare începe să vorbească deschis împotriva acestui lucru; (2) ar contrazice Scriptura care arată că cei din Vechiul Testament tot prin credință, în baza jertfei lui Hristos, au fost mântuiți. Așa că, cei care folosesc acest text pentru a demonstra mântuirea pe baza faptelor sau a intențiilor bune, ar trebui să fie mai atenți la context și să înțeleagă implicațiile fatale pentru doctrina biblică a mântuirii.

Pieirea celor fără lege

Romani 2:12 "Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.

Apostolul Pavel este foarte clar când în același context arată cum vor fi judecați oamenii. El face o declarație generală despre cei care n-au avut Legea (mozaică) și afirmă că ei pier. Pavel nu lasă nici o excepție. Cei care n-au avut calea mântuirii revelată nu vor fi mântuiți, ci vor pieri. Nu există nici un dubiu cu privire la claritatea afirmației lui Pavel și nici cu privire la însemnătatea ei.

Romani 2:13 "Pentru că nu cei ce aud Legea sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiţi neprihăniţi. ""

Unele persoane sunt debusolate de versetul 13 care pare să afirme că unele persoane pot fi mântuite prin Lege. Totuși, ca și în versetele precedente aici nu ni se spune că cei ce împlinesc Legea aceasta vor fi socotiți neprihăniți datorită împlinirii Legii, ci doar identifică cine sunt cei îndreptățiți - adică cei care trăiesc în sfințenie, conform voii lui Dumnezeu. Așadar, nu se vorbește despre metoda mântuirii (adică prin Lege), ci despre manifestarea mântuirii - adică omul mântuit respecta voia lui Dumnezeu

Ar fi absurd să vorbim despre o mântuire prin Lege: (1) în cazul acesta Evanghelia n-ar mai fi Evanghelia mântuirii; (2) Legea n-ar mai avea scopul de a arăta păcatul, cum spune Pavel de nenumărate ori, ci de a mântui; (3) Pavel s-ar contrazice pe sine deoarece în multe alte locuri spune că nimeni nu poate fi mântuit prin Lege; (4) acest pasaj nu i-ar ajuta nimic pe cei care cred în mântuire aparte de Evanghelie pentru că păgânii nu au avut parte de Legea lui Moise și de aceea nu au acces oricum la această presupusă metodă de mântuire.

Romani 3:19 "Ştim însă că tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gură să fie astupată şi toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu. "

Romani 3:20 "Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. "

Întreaga umanitatea sub păcat

Romani 3:4 "Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.” "

Concluziile lui Pavel în acest pasaj sunt devastatoare pentru orice concepție umanistă despre starea spirituală a omului și pentru orice concepție despre mântuire aparte de cunoașterea lui Hristos. El afirmă deslușit că atât evrei cât și neamuri sunt pierduți pentru totdeauna fără Hristos, chiar dacă au legea scrisă pe pietre sau pe inimă. Mai mult, legea și revelația naturală nu sunt decât dovezi multiple pentru starea de păcat a omenirii și lipsa de scuze a acestora.

Dumnezeu S-a revelat, însă omul a respins revelația și de aceea toți sunt pierduți. Revelația din conștiința omului nu este implantată într-o inimă regenerată și de aceea el o va respinge întotdeauna. Nimeni nu se va putea mântui prin ea. Vedeți așadar că nu există nici un cuvânt despre mântuire prin revelația naturală sau prin legea revelată evreilor ori în conștiința păgânilor.

Oamenii bolnavi psihic și copiii

Există un argument folosit deseori în sprijinul doctrinei mântuirii fără Evanghelie care este formulat astfel: un bebeluș sau un om bolnav psihic nu poate să cunoască și să creadă în Hristos, neavând măcar capacitatea mentală pentru a procesa informația ceea ce înseamnă că există oameni mântuiți fără auzirea, cunoașterea și credința în Evanghelia Domnului Isus.

Totuși acest argument falimentează în a lua în calcul că există o deosebire între un băștinaș sau fermierul din Epoca de Bronz care are capacitatea de a cunoaște revelația în măsura în care exista la vremea respectivă și un bebeluș care nu poate să cunoască și să creadă pentru că nu are capacitatea pentru a face acest lucru.

Credincioșii din Vechiul Legământ

Se mai aduce argumentos următor: credincioșii din Vechiul Testament n-au auzit numele Mântuitorului decât atunci când au intrat în cer.

Deși acest lucru este parțial adevărat, totuși încă din grădina Edenului Dumnezeu și-a revelat planul mântuitor prin promisiuni așa încât chiar primii doi oameni și apoi următorii au cunoscut promisiunea venirii lui Mesia care va zdrobi capul înșelătorului (Geneza 3:15).

Avraam, spune Domnul Isus, a văzut ziua Lui și s-a bucurat (Ioan 8:56). De asemenea, evreii au avut promisă venirea lui Hristos prin ritualurile și sacrificiile aduse zilnic la Cort și Templu. Moise și ceilalți proroci au vestit venirea Mântuitorului în repetate rânduri (1 Petru 1:11; Luca 24:44). Așadar, există promisiunea venirii lui Mesia în care toți credincioșii trebuiau să creadă pentru a fi mântuiți. Așadar, ei nu au fost mântuiți fără cunoașterea promisiunilor despre Hristos.