sf3.ro Web analytics

Încetarea darului vorbirii în alte limbi

Nu sunt atât de naiv încât să cred că acest articol va aduce o schimbare majoră în dezbaterea despre valabilitatea darurilor revelatoare (proorocie și vorbire în limbi) dar îmi doresc măcar să mă asigur că cei care cred în continuitatea acestor daruri au înțeles corect poziția celor care afirmă încetarea darurilor revelatoare.

Unii spun că nu există nici un text în Sfânta Scriptură care să afirme clar încetarea acestor daruri, însă claritatea ține mai degrabă de aspectul subiectiv al celui care citește și interpretează textul. Textul este clar însă mintea cititorului nu are la fel de multă limpezime așa că ceea ce este pentru tine clar s-ar putea pentru altul să fie total confuz.

Avem o singură epistolă în Sfânta Scriptură care vorbește despre darul vorbirii în alte limbi și acest pasaj este de natură didactică - este un pasaj de învățătură scris cu scopul precis de a vorbi despre darul vorbirii în limbi și nu doar atât - despre încetarea acestui dar. Marea diferență între credincioși este cu privire la momentul încetării acestor daruri.

Dacă pasajul pe care îl vom analiza vorbește și clarifică că darul vorbirii în alte limbi (și al prorociei) va înceta atunci este irelevant, practic vorbind, că avem capitolul 14 care reglementează folosirea acestor daruri deodată ce reglementarea vizează perioada în care aceste daruri erau active. Cu siguranță există reguli de închinare universal valabile pe care le putem studia în capitolul 14 dar folosirea în sine a darului nu mai are nici o relevanță pentru noi dacă darurile revelatoare au încetat.

Structura pasajului

Pentru a urmă mai ușor structura pasajului voi prezenta succint blocul argumentativ folosit de apostolul Pavel pentru afirmarea încetării darurilor revelatoare.

Argumentul este construit ca un fel de piramidă cu vârful în jos. La Baza piramidei se află toate darurile și odată cu coborârea spre vârf darurile se împuținează până rămâne cunoștința și apoi dragostea.

LINIA 1 (v.8) - Pavel afirmă încetarea darurilor revelatoare (prorocie și limbi) și a recepționării revelației (cunoaștere).

LINIA 2 (vv.9-10) - Pavel afirmă revelarea și recepționarea parțială. Este scos din discuție darul limbilor.

Apostolul prezintă apoi, legat de această afirmație, două ilustrații care au rolul de a arăta încetarea acestor daruri (vv.11-12).

LINIA 3 (vv.12b) - Pavel prezintă doar darul de recepționare a revelației - cunoașterea. Și darul prorociei este scos din ecuație.

LINIA 4 (v.13) - dispare și cunoașterea la venirea Domnului Isus.

Pe scurt, argumentul meu este că apostolul Pavel vorbește despre un moment în care cunoașterea va fi deplină și clară (v.12) și alt moment în care și cunoașterea va dispărea (v.13). Așadar, cele două momente nu pot fi ambele Parousia - venirea Domnului.

Concluzia mea este că momentul încetării darurilor revelatoare când va rămâne darul de recepționare - cunoașterea este completarea Canonului, iar momentul în care și această cunoaștere deplină a voii lui Dumnezeu va fi irelevantă este venirea Domnului Isus când va rămâne doar dragostea.

Explicarea pasajului

I. Superioritatea dragostei între daruri

1. Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sînt o aramă sunătoare sau un chimval zîngănitor.
2. Şi chiar dacă aş avea darul proorociei,
şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa;
chiar dacă aş avea toată credinţa aşa încît să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sînt nimic.

Dinamica darurilor revelatoare și sensul lor de manifestare. Întâi este activ darul de comunicare (prorocie și limbi) care duce la cunoaștere, cunoaștere care la rândul ei are rolul de a genera credință. Astfel avem menționate toate cele trei daruri revelatoare: vorbire în limbi, proorocie și cunoaștere. Practic vorbind, darul cunoașterii este necesar pentru recepționarea revelației și nu pentru revelarea per-se a voii lui Dumnezeu.

(1) Anunțarea cesației darurilor

8.Dragostea nu va pieri niciodată.

Proorociile se vor sfîrşi;
limbile vor înceta;
cunoştinţa va avea sfîrşit.

Este prezentată iarăși dinamica darului revelator în ce privește funcția și rolul lui. Avem 1. dar revelator și comunicator (prorocie și vorbire în limbi) care este dat 2. cu scopul de a da cunoaștere. Aici este arătat scopul primar al proorociei și limbilor, acela de a oferi cunoaștere. Scopul nu este să fie folosite privat și nici de cineva care poate da răspunsuri la toți cei aflați în impas sau la răscruci de drumuri.

În plus, este foarte important de observat că Pavel demonstrează superioritatea dragostei în fața darurilor revelatoare pentru că acestea vor înceta, temporal vorbind. Noi știm că la venirea Domnului toate darurile vor înceta și Pavel putea simplu folosi acest argument fără prea multe complicații însă el folosește doar darurile revelatoare în teza lui teologică pentru că acestea vor înceta într-un alt moment.

(2) Momentul cesației darurilor

9. Căci cunoaştem în parte (ce ni s-a revelat - nu pe Hristos), şi proorocim în parte (revelație parțială); 10. dar cînd va veni ce este desăvîrşit (în context - revelație completă prin profeție!), acest „în parte“ (revelație și cunoaștere parțială) se va sfîrşi.

Profeția funcționează temporar până la completarea revelației. Atunci va rămâne responsabilitatea cunoașterii. Dacă avem toată revelația profetică este clar că nu mai avem nevoie de darul și oficiul de profet. Ceea ce rămâne necesar pentru totdeauna este cunoașterea a ceea ce este deja profețit și însemnat. Este logic, parțialul dispare când vine plenarul.

Plenarul cunoașterii voii lui Dumnezeu nu vine la venirea Domnului, ci prin Scriptură. Acesta este subiectul: cunoașterea Cuvântului revelat, nu a Cuvântului Întrupat. La venirea Domnului nu mai avem nevoie de revelație completă sau incompletă fiindcă relația noastră cu Dumnezeu nu va mai fi intermediată de revelație! Nu mai avem nevoie de revelație de nici un fel.

Cunoașterea parțială (adusă prin profețirea parțială) se va sfârsi la venirea canonului în timp ce cunoașterea plenară se va sfârși la venirea Domnului. Ambele tipuri de cunoaștere se vor sfârși dar în momente diferite. Cunoașterea parțiala era în general verbală (venită prin prorocie), chiar în timp ce revelația canonică se scria, însă cunoașterea plenara vine precis prin profețiile scrise în cărțile Scripturii.

(3) Ilustrarea cesației darurilor

Ilustrația 1 - creștere în cunoaștere

11. Cînd eram copil (având daruri revelatoare),vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gîndeam ca un copil; cînd m-am făcut om mare (primind revelația deplină), am lepădat ce era copilăresc (darurile revelatoare).

Creșterea în cunoaștere necesită renunțarea la metodele vechi de cunoaștere. Ex: nu mai folosești abecedar sau gramatica claselor primare. Nu vei mai avea niciodată nevoie de ele. Funcția lor încetează. Funcția învățătorului încetează total. Profeția și limbile fac parte din perioada de copilărie a bisericii, nu în sensul de imaturitate spirituală, ci în sensul insuficienței revelației. Odată ce Biserica s-a maturizat, în sensul cunoașterii biblice, copilăria profetică a încetat. Așadar este vorba despre o copilărie în revelație și cunoaștere - mai precis, în conținutul revelat și cunoscut - parțial vs. plenar.

Ilustrația 2 - claritate în cunoaștere

12.Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos (revelație incompletă); dar atunci, vom vedea faţă în faţă (revelație completă)

Este o tensiune clară între acum și atunci. Aceste două momente sunt explicate clar: 1. “acum” este momentul când revelația este incompletă și funcționează darurile revelatoare. A avea darurile revelatoare în continuare este un semn că lipsește ceva, nu un motiv cu care trebuie să ne lăudăm; 2. “atunci” - este momentul în care revelația este completă și poate fi cunoscută în ansamblu.

Subiectul tratat nu este venirea Domnului Isus Hristos! Niciunde nu se menționează Persoana Domnului Isus Hristos, ci revelația parțială vs plenară. Acesta este subiectul pasajului.

A vedea față în față se referă la claritatea cunoașterii și nu la metoda directă/indirectă. Noi încă vom vedea în oglindă (la venirea Canonului) dar nu în chip întunecos, ci clar și deslușit. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut fiindcă Duhul descoperă direct prin revelația scrisă percepută prin credință, nu prin daruri revelatoare.

(4) Experimentarea cesației darurilor

Acum, cunosc în parte (prin proorocie; ce? revelația); dar atunci, voi cunoaşte deplin (prin Cuvântul complet; ce? revelația), aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

Aici se arată clar că la momentul acela va rămâne cunoașterea. Dar dacă cunoașterea va rămâne atunci, înseamnă că nu e vorba de venirea Domnului Isus deoarece când va veni El va rămâne doar dragostea. Deci, este suficient de clar că aici se are în vedere un cu totul alt moment decât venirea Domnului Isus.

Pavel aplică ultima ilustrație și arată diferența dintre cunoașterea de acum și cunoașterea de atunci. 1. Cunoașterea de acum este în parte fiindcă continuitatea darurilor revelatoare tocmai asta arată - că Dumnezeu mai are ceva de comunicat. 2. Cunoașterea de atunci este deplină, nu pentru că cunoaștem orice lucru care poate fi cunoscut, ci pentru că știm tot ceea ce Dumnezeu vrea să știm din ceea ce ne-a revelat.

(1) "Acum" se referă la cunoașterea parțială până la comepletarea canonului.

(2) "Atunci" se referă la cunoașterea plenară după completarea canonului.

(3) În glorie - vedere nemijlocită a lui Hristos unde canonul și cunoașterea revelației scrise nu mai este necesară.

II. Superioritatea dragostei între roade

13. Acum dar rămîn aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea;
dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Pavel își termină subiectul despre daruri și concluzionează cu faptul că dragostea nu este superioară tuturor darurilor dar este superioară și în complexul roadei Duhului Sfânt pentru simplul fapt că, din punct de vedere temporal, ea este singura care va rămâne la venirea Domnului.