Probabil nu există un alt pasaj care să fie supus atâtor abuzuri ca și acesta. Desigur, găsim în el afirmații clare și importante în legătură cu noi înșine, Dumnezeu și mântuirea noastră dar nuanțele pasajului sunt deseori răstălmăcite și astfel se ajunge la confuzii grave.

Dragostea și mânia lui Dumnezeu

Ceea ce este ignorat deseori din acest pasaj este accentul pus pe judecata și mânia lui Dumnezeu. A scoate din Evanghelie pericolul care îl paște pe păcătos înseamnă a distorsiona Evanghelia. Partea opusă a afirmării dragostei lui Dumnezeu este afirmarea mâniei Sale - ambele atribute sunt la fel de stridente în acest pasaj.

Poate în mintea noastră există o contradicție între afirmarea acestor atribute față de aceeași oameni, însă pentru noi trebuie să fie suficient faptul că ambele sunt afirmate de Domnul Isus și că ele fac parte din același adevăr al Evangheliei.

Ioan 3:18 "Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. "

Ioan 3:36 "Cine crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” "

Tipurile dragostei lui Dumnezeu

Confundarea tipurilor de dragoste a lui Dumnezeu duce la distorsionarea învățăturii Scripturii despre starea omului mântuit. Omul mântuit nu este iubit la fel ca cel necredincios. Eu nu neg că cel necredincios ar fi iubit de Dumnezeu, ci spun că este iubit într-un mod diferit de felul în care sunt iubiți credincioșii.

Priviți la câteva manifestări ale dragostei lui Dumnezeu pentru cei credincioși și insist să observați că întotdeauna dragostea lui Dumnezeu se manifestă, este eficientă și productivă. Dragostea lui Dumnezeu nu este descrisă ca un sentiment, ci ca o acțiune ce produce viață, sfințire și o mântuire perfectă.

Dragostea veșnică

Este o eroare gravă să spunem că toți oamenii sunt iubiți în acest fel. Doar cei aleși sunt iubiți astfel și, de aceea, la vremea potrivită sunt mântuiți. Aceasta este o dragoste veșnică, o dragoste a predestinării, o dragoste necondiționată.

Efeseni 1:4 "În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, ""

Dragostea mântuitoare

Această dragoste nu a cerut și condiționat, ci s-a manifestat aducând la viață omul păcătos. Aceasta nu este dragostea lui Dumnezeu care este arătată prin Evanghelie, ci este dragostea care produce învierea spirituală.

Efeseni 2:4-5 "Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). "

Dragostea sfințitoare

La baza procesului sfințirii, care se va finaliza cu proslăvirea, se află manifestarea dragostei lui Dumnezeu care asigură această desăvârșire a tuturor credincioșilor.

Efeseni 5:25-26 "Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, "

Dragostea de legământ

Dragostea lui Dumnezeu pentru credincioși, pentru Biserică, este o dragoste de legământ, o dragoste din care nu ne poate scoate nimic.

Romani 8:39 "nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru."

Dragostea condiționată a lui Dumnezeu pentru lume, în Evanghelie

În ce-i privește pe necredincioși trebuie să spunem răspicat că nu putem vorbi despre dragostea lui Dumnezeu așa cum am făcut-o până acum pentru simplul motiv că nu ne permite textul biblic. Acest pasaj spune că Dumnezeu iubește lumea și apoi leagă două afirmații secundare în care se arată manifestarea acestei iubiri, adică jertfa lui Hristos, și apoi beneficiul condiționat al acestei iubiri care este viața veșnică.

Așadar, în Evanghelia se propovăduiește dragostea lui Dumnezeu care L-a dat pe Hristos pentru păcătoșii care cred. Dumnezeu nu L-a dat pe Fiul pentru om, ci L-a dat pe Fiul pentru om așa încât acesta să creadă! Dăruirea Fiului este o provocare pentru credință. Acesta este modul în care trebuie să comunicăm dragostea lui Dumnezeu celor necredincioși. A-i spune necredinciosului că este iubit necondiționat produce un fals sentiment de siguranță și o confuzie majoră.

Deseori pasajul acesta este citat înjumătățit astfel: Dumnezeu a dat pe Fiul pentru oricine. Dar acest pasaj nu spune oricine, ci spune oricine crede, credința fiind condiția pe care păcătosul trebuie să o îndeplinească pentru a beneficia de jertfa lui Hristos și dragostea lui Dumnezeu. Acum nu discutăm despre cum este generată această credință, ci despre responsabilitatea păcătosului de a crede.

Cine este "lumea" din acest pasaj?

Sunt câteva detalii care ne arată care este semnificația acestui termen.

1. Termenul lume în Evanghelia după Ioan

Isus a venit la poporul Israel și în acest context lumea se referă la lumea necredincioasă din poporul Israel. Lumea aceasta nu L-a primit (Ioan 3:19), ci L-a urât (Ioan 7:7). Isus a fost Lumina Lumii atâta timp cât a fost în lume (Ioan 9:5). Lumea se ducea după el (Ioan 12:19). Lumea urma să nu-L mai vadă (Ioan 14:19). Este clar că neamurile nici n-au avut ocazia să-L primească, nu pe ele le-a luminat Hristos în lucrarea Sa pământească și nici nu a fost luat de la ele, ci de la evrei. Acești oameni, lumea, au mers după El dar în realitate L-au urât.

2. Termenul lume în context

Ioan 3:19 "Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele."

Este clar că în acest pasaj lumea este sinonim cu oamenii care nu L-au iubit pe Hristos - lumina, ci întunericul. Nu poate fi vorba despre neamuri pentru că lor nu le-a fost încă propovăduit Hristos. Este vorba despre evreii care L-au respins. Așadar, lumea poate să însemne în versetul 16 cel mult faptul că Dumnezeu a iubit nu doar lumea evreilor, ci toată lumea - adică și neamurile

3. Interlocutorul

Ioan 3:1 "Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor."

Ioan 3:10 "Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri?"

Domnul Isus vorbește cu învățătorul lui Israel, cu alte cuvinte avem doi învățători evrei care au învățat poporul Israel, deși doi învățători cu totul deosebiți Unul de celălalt. Evreii, în special învățătorii și conducătorii lor, erau rasiști și se mândreau cu etnia și religia lor. În acest context era necesar să se lămurească că va exista o extindere a lucrării lui Dumnezeu către neamuri așa încât termenul lumea urmează să preia semnificația aceasta - evrei și neamuri, nu doar evrei.

4. Imaginea șarpelui

Ioan 3:14-15 "Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică."

Domnul Isus vorbește despre mântuire folosind imaginea șarpelui ridicat în pustie pentru poporul Israel însă atunci când prezintă învățătura el extinde beneficiul mântuirii de la evrei, către lume. Scopul Domnului Isus nu este să vorbească despre indivizi, ci despre categorii - evrei și neamuri; cu alte cuvinte - nu numai evrei, ci și neamuri.

Dragostea lui Dumnezeu pentru lume

Textul acesta afirmă că Dumnezeu iubește lumea. Ne întrebăm - în ce sens iubește Dumnezeu lumea? Ce indicii ne dă acest text? Menționez doar două aspecte.

În primul rând, Dumnezeu își arată dragostea prin Evanghelie când le arată oamenilor singura cale de scăpare din păcat, de sub condamnare și de sub mânia lui Dumnezeu. Totuși, felul în care comunicăm acest lucru este deosebit de important fiindcă nicăieri în Biblie nu ni se spune să-i convingem pe oameni că Dumnezeu îi iubește personal folosind expresii de genul: Dumnezeu te iubește. Nicăieri nu vedem în Scriptură asemenea chemări la mântuire.

În al doilea rând, Dumnezeu își arată dragostea pentru lume prin declarația pe care o face despre extensia acestei iubiri. Domnul Hristos stă de vorbă cu învățătorul evreu Nicodim și compară ridicarea șarpelui în pustie în văzul întregului Israel cu ridicarea lui Hristos pe cruce în văzul întregii lumi. Șocul trebuie să fi fost pe măsură: dragostea lui Dumnezeu nu poate fi limitată etnic sau geografic.

Eu nu văd nicăieri în textul acesta afirmată dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare individ în parte. Eu nu neg dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare individ, ci spun că pasajul acesta nu vorbește despre acest lucru, ci vorbește despre dragostea lui Dumnezeu extinsă de la evrei spre neamuri așa încât se poate vorbi despre o dragoste pentru lume - ea fiind compusă din evrei și neamuri.

Intenția lui Dumnezeu în jertfa lui Hristos

Dar nu treceți repede cu vederea Intenția lui Dumnezeu în jertfirea lui Hristos care cuprinde două aspecte: (1) Beneficiarii jertfei: doar cei care cred (nu toată lumea) iar cei ce nu cred sunt excluși definitiv; (2) Efectul jertfei: viața veșnică pentru toți cei ce cred.

Dacă dragostea lui Dumnezeu aici a rezultat în jertfirea lui Hristos și mântuirea celor care cred - este clar că nu putem niciodată folosi acest text pentru a vorbi despre o ispășire universală.

Acest pasaj arată dragostea intenționată și eficientă a lui Dumnezeu, cât și intenția și eficiența jertfei lui Hristos - ea mântuiește pe toți aceia care cred. Eficiența ei este de 100% pentru că toți cei care cred nu vor pieri, ci au viața veșnică.

Extensia jertfei lui Hristos

Este ciudat și trist în același timp că unii citesc în acest pasaj ceea ce nu este scris - că Isus ar fi murit pentru fiecare individ de pe planetă. Darea Fiului la moartea pentru ca oricine crede arată foarte clar că scopul lui Dumnezeu în jertfa Domnului Isus a fost să-i mântuiască pe toți cei care cred.

Poate cea mai frecventă eroare impusă pe textul din Ioan 3:16 este aceea că Hristos a murit pentru oricine. Cum am arătat anterior, expresia este oricine crede, nu oricine. Limitarea termenului oricine nu lasă drept de apel în ce privește grupul la care se face referire.

Acest pasaj nu spune nimic despre moartea lui Hristos pentru lume, toți oamenii sau toți - aceste expresii nu se găsesc nicăieri în pasaj. Dimpotrivă, se limitează foarte clar moartea lui Hristos pentru cei care cred. Desigur, expresia oricine crede poate fi înlocuită cu toți cei care cred dar sub nici o formă nu se poate referi la toți cei care nu cred pentru că asta ar însemna să combatem afirmația textului, dar tocmai acest lucru se face deseori când se citește acest text.

Textul acesta este clar pozitiv și ne arată că cei credincioși sunt cuprinși în moartea lui Hristos. Cum am putea să spunem exact opusul și anume că Hristos a murit și pentru cei care nu cred? Nu este evident că o asemenea idee ar contrazice pe față textul biblic? Așadar, a scoate termenul crede de lângă oricine înseamnă a distruge semnificația textului.

Scopul jertfei stabilește și extensia ei

Unii au obiectat spunând că textul ne arată doar scopul jertfei: mântuirea celor ce cred, și nu ne arată extensia ei deoarece nu ni se spune pentru cine a murit, ci de ce a murit.

Totuși, dacă privim textul cu atenție vedem că textul vorbește atât despre efectul cât și despre eficiența jertfei lui Hristos. Efectul este viața veșnică: ca să nu piară, ci să aibă viață veșnică iar eficiența este arătată prin expresia: pentru ca oricine crede să nu piară.

Nu văd cum am putea evita acest adevăr izbitor din acest pasaj, că Hristos a murit cu un scop pentru anumiți oameni. Așadar, dacă scopul este viața veșnică pentru cei ce cred, nu este evident că deodată ce scopul îi privește doar pe cei ce cred, Isus a murit pentru cei ce cred?

Dragoste universală și ispășire limitată?

Haideți să privim din nou cele două propoziții importante și legătura dintre ele. Prima propoziție afirmă dimensiunea dragostei lui Dumnezeu - pentru lume. A doua propoziție ne arată efectul dragostei lui Dumnezeu, care este jertfa Domnului Isus în beneficiul celor ce cred.

Așadar, pare să fie o contradicție în acest pasaj: Dumnezeu iubește lumea însă Fiul moare doar ca cei ce cred să aibă viața veșnică. Nu pare o ruptură între ceea ce iubește Dumnezeu și ceea ce intenționează El cu privire la jertfa lui Hristos? De asemenea, pare să existe o contradicție între extensia iubirii lui Dumnezeu și extensia jertfei lui Hristos.

Răspunsul la această dilemă este simplu dacă luăm în calcul semnificația termenului lume așa cum a fost explicat clar în context. Dumnezeu a iubit toate categoriile de oameni și de aceea L-a dat pe Hristos pentru oameni din toate aceste categorii.

Dragostea lui Dumnezeu și sacrificiul lui Hristos

Ioan 3:16 nu spune că Dumnezeu iubește și L-a dat pe Fiul pentru fiecare individ din lume, ci spune că iubește atât evreii cât și neamurile așa încât L-a dat pe Fiul pentru ca cei care cred să fie mântuiți - ceea ce se și întâmplă cu precizie absolută. Dragostea lui Dumnezeu se manifestă în două moduri: 1. prima manifestare are de-a face cu Hristos: este dat pentru lume; 2. a doua manifestare are de-a face cu oamenii care cred și care sunt, astfel, mântuiți.

Așadar, dragostea lui Dumnezeu, în acest pasaj, este o dragoste intențională și eficientă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu încearcă să facă ceva, ci are o intenție și un plan specific. Mai mult, intenția lui Dumnezeu este împlinită deplin pentru că toți cei care cred sunt mântuiți, ceea ce Dumnezeu a intenționat când L-a dat pe Hristos: ca toți cei care cred să nu piară, ci să aibă viața veșnică.

Dragostea lui Dumnezeu și jertfa lui Hristos sunt legate împreună în celelalte texte din Scriptură întotdeauna în relație cu cei credincioși (Efeseni 5:2; 5:25, Ioan 15:13, 1 Ioan 4:9, 1 Ioan 3:16, Romani 5:8, Galateni 2:20). Nu există nici o excepție. Vă rog să căutați cu atenție într-o concordanță și să verificați acest adevăr șocant. Acest lucru ar trebui să ne facă atenție la cum vorbim și cui vorbim despre dragostea lui Dumnezeu.

Este, de asemenea, foarte ciudat cum același Ioan vorbește despre dragostea lui Dumnezeu și jertfa lui Hristos în relație cu cei credincioși, nu cu toată lumea (în sensul de fiecare individ de pe planetă):

1 Ioan 3:16 "Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. "