sf3.ro Web analytics

Libertatea creștinului față de Lege (Romani 7:1-6)

  1. Indicarea principiului

*1. Nu ştiţi, fraţilor, – căci vorbesc unor oameni cari cunosc Legea – că Legea are stăpînire asupra omului cîtă vreme trăieşte el? *

Din primul verset Pavel lasă de înțeles că urmează să vorbească despre un evreu aflat sub lege, a cărui stare spirituală o va detalia imediat, prin faptul că, spune el, “vorbesc unor oameni cari cunosc Legea”. În lumina capitolului 2 el se referă la evrei ca cei ce cunosc Legea.

Pavel este unul dintre cei mai mari oponenți ai legalismului, dacă nu chiar cel mai mare, și totuși el recunoaște că legea este valabilă cât timp trăiește un om. Această premisă este fundamentală pentru raționamentul pe care el îl formulează dorind să dovedească abolirea legii pentru omul credincios.

  1. Ilustrarea principiului – vv.2-3

2. Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei cîtă vreme trăieşte el; dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de legea bărbatului ei. 3. Dacă deci, cînd îi trăieşte bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este deslegată de Lege, aşa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul.

Apostolul ilustrează principiul valabilității legii prin relația de căsătorie, cea mai importantă relație după relația cu Dumnezeu.

În primul rând apostolul subliniază că în această relație moartea joacă rolul decisiv, ea este singura capabilă să desfacă această legătură. Relația ține până la moarte și ea nu poate fi desfăcută decât prin moarte. Dacă divorțul ar fi o variantă legitimă atunci și ieșirea de sub lege ar putea fi posibilă printr-o altă modalitate decât prin moartea Domnului Isus.

În al doilea rând apostolul arată valabilitatea legii căsătoriei punând problema în mod negativ și arătând că încălcarea acestui principiu duce la păcatul preacurviei.

  1. Implicația principiului – vv.4-6

4. Tot astfel, fraţii mei, prin trupul lui Hristos, şi voi aţi murit în ce priveşte Legea, ca să fiţi ai altuia, adică ai Celuice a înviat din morţi; şi aceasta, ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.

a. Modalitatea eliberării. Această eliberare s-a făcut prin trupul lui Hristos care a fost dat la moarte pentru eliberarea noastră de sub Lege. Hristos murind în locul nostru am ieșit de sub autoritatea Legii.

b. Motivele eliberării. Pavel indică două motive ale eliberării de sub Lege. Ieșirea de sub Lege a fost fundamentală în două privințe: în primul rând ca să nu mai aparținem Legii, ci lui Hristos și în al doilea rând ca să aducem roadă pentru Dumnezeu.

A fi al lui Hristos este primordial. Doar după ce suntem ai Lui putem să rodim pentru Dumnezeu fiindcă despărțiți de El nu putem face nimic. Rezolvarea problemei omului nu este prin a se strădui să aducă rod, ci prin a fi unit cu Domnul Isus prin moartea Lui.

Aceasta înseamnă că a fi sub Lege exclude posibilitatea de a fi ai lui Hristos și că nu puteam aduce nici rod pentru Dumnezeu. Legea nu ajută oamenii să rodească pentru Dumnezeu, ci stârnește poftele păcatului. Doar în Hristos poate exista roadă pentru Dumnezeu. Ieșirea de sub autoritatea Legii este esențială în vederea rodirii.

c. Metamorfoza eliberării

Viața sub Lege (v.5)

5. Căci, cînd trăiam supt firea noastră pămîntească, patimile păcatelor, aţîţate de Lege, lucrau în mădularele noastre, şi ne făceau să aducem roade pentru moarte.

Pavel pune în opoziție viața sub Lege (v.5) cu viața fără Lege (v.6) și arată superioritatea celei din urmă.

A fi sub Lege înseamnă a fi sub autoritatea firii pământești, adică sub autoritatea legii păcatului. Această lege a păcatului se manifestă prin stârnirea poftelor. Poftele răsar din legea păcatului ca planta din semințe. Felul în care legea păcatului ațâță poftele este prin Legea care stârnește aceste pofte. Manifestarea acestor pofte este cu ajutorul trupului. Faptele care rezultă din aceste pofte sunt ceea ce îl face pe om să merite moartea, condamnarea eternă.

Pavel arată foarte clar mecanismul păcatului: (1) rădăcina tuturor relelor este firea pământească. (2) Firea pământească se folosește de Lege pentru a tulbura și stârni poftele păcatului. (3) Odată ce poftele sunt stârnite ele se folosesc de trup pentru a se manifesta în practică. (4) Iar odată poftele manifestată prin faptele trupului ele aduc condamnarea.

Firea pământească (legea păcatului) => legea (lui Dumnezeu) => patimile păcatelor => mădularele (trupului) => roade (fapte) => moarte (condamnare)

Viața fără Lege (v.6)

6. Dar acum, am fost izbăviţi de Lege, şi sîntem morţi faţă de Legea aceasta, care ne ţinea robi, pentruca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă.

Afirmarea eliberării. Pavel nu mai explică odată cum a avut loc eliberarea de sub Lege deoarece a explicat odată acest lucru în versetul 4. El doar afirmă acum izbăvirea de sub Lege prin două expresii foarte sugestive: izbăvire de Lege și morți față de Lege. Această eliberare este totală și ireversibilă.

Motivarea eliberării. Probabil argumentul celor care încă se țineau de Lege era că renunțarea la ea duce la păcat. Pavel arată că lucrurile stau exact invers. A arătat mai înainte cum arată viața celor sub Lege iar acum aduce al doilea argument arătând cum este viața fără Lege.

Eliberarea de sub Lege este o izvăbire pentru că Legea robea, nu rodea spre viață și sfințire.

Rezultatul eliberării. Rezultatul ieșirii de sub Lege este că slujim lui Dumnezeu. Așadar, Legea nu ne ajuta să slujim lui Dumnezeu, ci păcatului – cum a demonstrat foarte clar în versetu 5 când a arătat mecanismul păcatului stârnit tocmai de Legea care ne prezintă stanrdardele sfințeniei lui Dumnezeu.

Felul slujirii lui Dumnezeu nu este printr-o lege externă, ci printr-un duh nou – care reprezintă transformarea lăuntrică făcută de Duhul Sfânt în noi. A ne ține de Lege înseamnă nu doar să-L excludem pe Hristos și rodirea prin El, ci și transformarea făcută de Duhul Sfânt.

Rezultă foarte clar din cele afirmate că eliberarea de sub Lege trebuie să ducă la slujirea lui Dumnezeu, la rodire în sfințenie, la o viață transformată. În cazul în care lucrurile nu sunt întocmai așa înseamnă că omul încă se află sub Lege.