De ce schimbă Pavel în discursul lui din Efeseni 1 adresarea de la persoana I – a plural la a II – a plural?

3.Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvîntat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Hristos. 4. În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, dupăce, în dragostea Lui, 5. ne-a rînduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voiei Sale, 6. spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Prea Iubitul Lui. 7. În El avem răscumpărarea, prin sîngele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său, 8. pe care l-a răspîndit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; 9. căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuş, 10. ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremilor, spre a-Şi uni iarăş într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, şi cele de pe pămînt. 11. În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rînduiţi mai dinainte, după hotărîrea Aceluia, care face toate după sfatul voiei Sale, 12. ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, cari mai dinainte am nădăjduit în Hristos. 13. Şi voi, după ce aţi auzit cuvîntul adevărului (Evanghelia mîntuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfînt, care fusese făgăduit, 14. şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor cîştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.

O teorie destul de populară afirmă că de la vv.3-12 apostolul vorbește despre evrei iar de la vv.13 înainte vorbește despre neamuri. Cu alte cuvinte, zic unii, alegerea și predestinarea la înfiere sunt binecuvântări care aparțin doar evreilor în timp ce pecetluirea este a neamurilor. Haideți întâi să analizăm implicațiile acestei teorii.

(1) Biblia ne arată în alte pasaje că predestinarea este și a neamurilor (Roman 8:28 – la final), deci este puțin probabil că Pavel ar face aici vreo diferență.

(2) Ce rost avea ca Pavel să înceapă o epistolă scrisă neamurilor petrecând atât de mult timp arătând ce multe binecuvântări nu le-a dat Dumnezeu neamurilor? Pavel, conform lor, pare să spună ceva de genul acesta: Dumnezeu ne-a binecuvântat pe noi evreii cu foarte multe binecuvântări și voi petrece mult timp spunându-vă ce anume nu aveți.

(3) Dacă vv.3-12 vorbesc doar despre evrei înseamnă că toate aceste binecuvântări aparțin lor, ceea ce este absurd: înfierea, harul dat în Preaiubitul Lui, revărsarea harului peste ei prin înțelepciune și pricepere, slujirea de laudă slavei Lui, nădăjduirea în Hristos, răscumpărarea, iertarea păcatelor.

(4) Înseamnă că pecetluirea cu Duhul Sfânt este singura binecuvântare dată neamurilor deodată ce aici este singura binecuvântare menționată pentru ei. Oare ei nu aveau celelalte binecuvântări menționate anterior – cum ar fi iertarea păcatelor? Desigur, vor spune promotorii acestei teorii! Dar cine le dă lor dreptul să selecteze care binecuvântări (din cele date evreilor) le sunt date și neamurilor? Nimeni!

(5) Textul spune că neamurile au crezut și au fost binecuvântate cu arvuna și pecetluirea Duhului. Sunt adepții acestei teorii dispuși să spună că Pavel nu era pecetluit cu Duhul deoarece era evreu? Și nici credincioșii evrei din biserică nu aveau pecetea Duhului?

(6) Teoria asta ne duce la perpetuarea idei că și după venirea lui Hristos evreii au parte în continuare de niște binecuvântări de care neamurile nu au parte.

(7) Cei care promovează această teorie o afirmă pentru a spune că doar evreii au fost aleși spre mântuire, nu și neamurile. Dar acest lucru nu îi scapă deloc de implicațiile doctrinei predestinării. Faptul că au fost aleși doar evreii, nu și neamurile, face ca predestinarea să fie mai aspră pentru că o limitează mai mult.

(8) Versetele 13-14 ne arată că jocul de pronume personale noi și voi nu a fost intenționat ca să arate că doar evreii erau aleși. Ni se spune că voi ați fost pecetluiți cu Duhul, care este o arvună a moștenirii noastre. În aceeași propoziție Pavel îmbină cele două pronume. Cum vor interpreta arminienii acest text? Că pecetea Duhului este a neamurilor (persoana a 2 a plural) și că arvuna Duhului este a evreilor (persoana 1 a plural)?

(9) Același joc de pronume personale îl găsim în capitolul 2 unde ni se vorbește despre moartea spirituală. Pavel începe să spună voi erați morți (persoana a 2 a plural) … și apoi adaugă – între ei eram și noi toți odinioară (persoana a 1 a plural). Chiar dacă jonglează cu pronumele personale scopul lui nu este să facă diferență între evrei și neamuri, ci arată că au parte în comun de aceeași moarte și de aceeași mântuire.

Incosecvențele și absurditățile rezultate din această teorie sunt multiple. Dorința mea este ca cei care afirmă asemenea lucruri să analizeze întâi implicațiile aberante pe care le produce o asemenea teorie.

Ce spune pasajul de fapt?

Noi sunt toți credincioșii care au parte de toate binecuvântările menționate în pasaj iar voi sunt credincioșii din Efes. Pavel nu face diferență între evrei și neamuri, ci între toți credincioșii și credincioșii din Efes.

Ideea lui Pavel din pasaj nu este să traseze distincția dintre două categorii de oameni care au parte de binecuvântări diferite. Niciunde pasajul nu arată că aceasta ar fi intenția și scopul lui.