sf3.ro Web analytics

Pierderea mântuirii în Coloseni 1:21-23

February 15, 2018 0 Comments

Un prieten mi-a solicitat o explicație la pasajul din Coloseni 1:21-23 care, bănuiesc, pentru unii, pare să trateze posibilitatea pierderii mântuirii.

Dacă cineva vede în acest pasaj vreo expresie care să sugereze că mântuirea se poate pierde, eu mărturisesc că nu pot găsi vreun concept de acest gen. Dar voi încerca să intru în pielea celui care găsește în acest pasaj posibilitatea pierderii mântuirii.

Coloseni 1:21-23 „Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină; negreşit, dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer şi al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel.”

1

Acesta este un pasaj doctrinar, nu descriptiv, care vorbește despre mântuire folosind imaginea împăcării cu Dumnezeu. Tema pasajului este evidențiată prin verbul principal „v-a împăcat”.

Însă pasajul ne prezintă și alte detalii despre această împăcare și anume: i. Necesitatea împăcării: „erați străini și vrăjmași”; ii. Autorul împăcării: „El v-a împăcat acum”; iii. Metoda împăcării: „prin trupul Lui de carne, prin moarte”; iv. Scopul împăcării: „ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți”.

Clauza condițională „dacă rămâneți” este abordată în porțiunea de text care prezintă scopul împăcării cu Dumnezeu, acesta fiind sfințirea „înaintea Lui”. Este important să observăm, pentru început, că în acest pasaj condiția este pusă în dreptul sfințirii și nu a împăcarii.

2

Pentru a interpreta problematicul „dacă rămâneți”, vă invit să facem câteva observații asupra textului- observații asupra cărora sper să cădem împreună de acord pentru că mie, cel puțin, mi se par absolut clare și incontestabile.

În primul rând, acest pasaj nu afirmă în vreun loc pierderea împăcării cu Dumnezeu. Ceea ce este pus sub condițional în acest pasaj este sfințirea noastră, care este într-adevăr un proces condiționat, nu împăcarea cu Dumnezeu, care este o realitate înfăptuită în mod deplin și final.

Uneori credincioșii se află în dificultate atunci când citesc textele Scripturii care vorbesc despre credincioși, deoarece nu pot face diferența esențială între pasajele care vorbesc despre POZIȚIA creștinului și cele care vorbesc despre PRACTICA lui. Din punctul meu de vedere, dacă s-ar înțelege acest lucru, dezbaterea noastră ar înainta foarte mult. Când vorbim despre poziția credinciosului nu există nici un „dacă”.

Provoc pe oricine crede în pierderea mântuirii să urmărească în toată Scriptura această imagine a împăcării și să găsească în vreun loc vreo afirmație doctrinară care afirmă că ea s-ar putea pierde. Sau să ne sugereze din acest pasaj unde se afirmă pierderea împăcării cu Dumnezeu.

În al doilea rând, termenul „dacă”, în acest pasaj, are rolul de a ne arăta metoda prin care sfințirea este lucrată până la capăt. Condiția este să „rămânem … în credință”. Este evident că nimeni nu poate fi sfințit până la capăt dacă nu perseverează în credință. Mântuirea este prin credință, dar și sfințirea este prin credință.

Textul ne prezintă așadar condiția și nimic mai mult. Eu nu pot vedea în acest pasaj altceva decât prezentarea condiției sfințirii noastre. Textul acesta nu spune dacă există persoane care nu îndeplinesc această condiție și nici dacă toate persoanele o îndeplinesc. Nu este scopul pasajului ca să explice acest lucru. Bineînțeles, uneori, logica s-ar putea să ne ispitească să întrebăm: „dar oare nu e clar că există posibilitatea ca unii să nu mai creadă la un moment dat și, de aceea, să nu mai persevereze”? Oricât de logică ar fi întrebarea, haideți să nu lăsăm logica să introducă în acest pasaj ceea ce el nu spune.

În al treilea rând, dacă credința este condiția sfințirii noastre, v-aș propune să scoatem din uz expresia „pierderea mântuirii”, deoarece în acest pasaj nu mântuirea este pusă sub clauză condițională ci sfințirea! Deși acest pasaj nu afirmă în vreun loc pierderea sfințirii, recunosc că sfințirea este pusă sub clauză condițională. Dar măcar să nu mai vorbim despre mântuire cu clauze condiționale ci despre sfințire – asta ca să fim credincioși pasajului avut în discuție acum.

În al patrulea rând, dacă cineva spune că această expresie „dacă rămâneți” înseamnă că cineva poate să nu rămână, eu doresc să cer acestei persoane să ne spună unde ne arată acest pasaj că un credincios adevărat nu rămâne în credință. Cer să mi se arate acest lucru din pasajul de față, nu din altele, pentru că pe acesta îl avem în discuție. Teama mea este că vedem în textul biblic mai mult decât este scris. Dacă textul prezintă o condiție, trebuie să înțelegem că textul atât face – prezintă o condiție.

În al cincilea rând, observați că textul nu este un imperativ fiindcă nu spune „rămâneți în credință!”. Textul nu este nici un avertisment de genul „aveți grijă să rămâneți în credință!”. Textul nu arată nici posibilitatea nerămânerii în credință, deoarece nu spune „este posibil să nu rămâneți în credință”.

Dar se pare că unii înțeleg din acest text toate aceste lucruri amintite până acum și care nu sunt scrise în pasajul acesta. Din felul în care eu înțeleg limba română: un imperativ, o avertizare, prezentarea unei posibilități sau o amenințare nu implică, în mod necesar, realitatea împlinirii acelei posibilități. Dar întrucât acest pasaj nu prezintă nimic din toate acestea, nu voi purcede la a arăta că acestea nu implică în mod necesar pierderea mântuirii sau a altei binecuvântări spirituale.

În al șaselea rând, chiar dacă sfințirea este un proces condiționat de implicare a omului, trebuie să subliniez, și mi-ar lua prea mult spațiu ca să aduc toate textele ce dovedesc acest lucru și anume că Dumnezeu, prin înțelepciunea Lui nemărginită, se asigură că implicarea noastră este certă. Cum face El acest lucru? Lucrează în noi tot ceea ce este necesar ca să fim sfinți. Da, sfințirea este condiționată, dar condițiile sunt lucrate de Dumnezeu în noi prin voința noastră.

Într-adevăr nu toate textele din Scriptură care vorbesc despre sfințire ne prezintă condițiile ei, dar asta nu înseamnă că ea nu este condiționată de participarea noastră. Ar fi absurd să spunem că este necondiționată. Pe de altă parte, faptul că nu toate textele prezintă promisiunile lui Dumnezeu care asigură sfințirea până la capăt, nu înseamnă că ea nu este sigură (versetele sunt amintite la finalul articolului).

În al Șaptelea rând, cel mult acest „dacă rămâneți în credință” poate fi luat ca un îndemn, deși verbul nu are modul imperativ ci este la prezent indicativ activ. Oricum indicativul nu prezintă un fapt viitor – altfel nu mai putem înțelege nimic din timpul și modurile verbelor! Indicativul arată ceva ce trebuie făcut acum și nu ceva ce se va întâmpla în viitor. Cine poate înțelege din acest pasaj că aici se profețește despre unii creștini că nu vor persevera ci vor cădea din sfințire? Pasajul doar le spune ce să facă: să persevereze în credință! Aceste îndemnuri servesc promisiunile lui Dumnezeu în mod deosebit, prin faptul că îi îndeamnă pe acești oameni să persevereze, având promisiunea că vor fi păstrați până la capăt.

În al optulea rând, datorită falselor doctrine promovate în Colose, este posibil, spun unii, ca Pavel să îi avertizeze aici pe creștini că există pericole în calea perseverării. Să spunem că acesta este cazul, deși exprimarea nu ne poate duce în direcția aceasta. Însă o avertizare nu este o profeție cu privire la ce se întâmplă în viitor! Ba mai mult, nu găsim vreun pericol menționat aici pe care trebuie să-l evităm. Pare o avertizare destul de ciudată și incompletă. În plus, chiar dacă ar exista menționate acele pericole – motivul pentru care ele sunt prezentate este ca ele să fie evitate, adică să se întâmple exact opusul căderii.

În al nouălea rând, am lăsat vinul bun la urmă. Să presupunem că condiția „dacă” arată posibilitatea căderii. Să luăm un exemplu și să aplicăm această „logică” altui pasaj. Matei 12:27 „Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri. „ Promotorii doctrinei pierderii mântuirii ar ajunge la următoarele câteva concluzii: 1. Domnul Isus spune „și fiindcă există posibilitatea ca Eu să scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul” sau 2. Domnul Isus spune „câteodată Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul”. Ce alte variante blasfemiatoare ar fi? Condiționalitatea nu arată nici măcar posibilitatea. Nu există posibilitatea ca Isus să fi scos dracii cu ajutorul lui Beelzebul. Scopul acestui „dacă” este să arate exact contrariul.

În al zecelea rând, deși acest lucru nu este foarte cunoscut, există o dezbatere care a căpătat o oarecare clarificare și concluzii legată de „first class conditionals”, arătându-se că ele pur și simplu prezintă o condiție „fără vreo implicație în relație cu realitatea”, adică cu ceea ce se va întâmpla în fapt și realitate. Pavel afirmă, de dragul argumentului, că ucenicii din Colose vor rămâne tari în credință.

Amintesc doar câteva pasaje:

Filipeni 2.12-13 „Astfel dar, preaiubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, du-ceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur, nu numaicând sunt eu de faţă, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea”.

2 Tesaloniceni 2:13 „Noi însă, frați preaiubiți de Domnul, tre-buie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, căci de la în-cepu Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului și cre-dința adevărului”.

Evrei 10:14 „Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru tot-deauna pe cei ce sunt sfinţiţi”.

Efeseni 5:25-27 „Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin bote-zul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.

Tesaloniceni 2:13 „aleși … prin sfinţirea lucrată de Duhul”(1 Petru 1:2) „Dumnezeu v-a ales pentru mântuire în sfințirea Duhului”.

Galateni 2:20 „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.

2 Tesaloniceni 3:5 „Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!”

1 Tesaloniceni 3:12-13 „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, cum facem şi noi înşine pentru voi, ca să vi se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi”.

Filipeni 1:9-10 „Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentru ca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi până în ziua venirii lui Hristos”.

1 Tesaloniceni 5:23 „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi du-hul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană, la venirea Domnului nostru Isus Hristos”.

Evrei 13:21 „să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să fa-ceţi voia Lui şi să lucreze în noi ce-I este plăcut, prin Isus Hristos. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin”

2 Tesaloniceni 2:17 „Şi Însuşi Domnul nostru Isus Hristos şi Dumnezeu … să vă mângâie inimile şi Să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!”.

1 Petru 5:10 „Dumnezeul oricărui har … vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da pute-re şi vă va face neclintiţi”.

1 Corinteni 1:8 „El vă va în-tări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnu-lui nostru Isus Hristos”

Filipeni 1:6 „Sunt în-credinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va is-prăvi până în ziua lui Isus Hristos”.

Iuda 1:24 „Iar Aceluia care poate poate să vă păzească de orice cădere și să vă facă să vă înfățișați fără prihană și plini de bucurie înaintea Slavei Sale”.

2 Tesaloniceni 3:3 „Credincios este Domnul: El vă va întări şi vă va păzi de cel rău”.