sf3.ro Web analytics

Rânduire și credință (Fapte 13:48)

October 24, 2018 0 Comments

Şi toţi cei ce erau rînduiţi să capete viaţa vecinică, au crezut. Fatele Apostolilor 13:48

Scurtă tălmăcire

Afirmația textului este foarte clară: au crezut atâția câți au fost rânduiți să capete viața veșnică. Tăișul textului este suficient de ascuțit cât să atingă cei mai fini nervi dogmatici. În același timp ceea ce contează până la urmă este să descoperim înțelesul inițial al autorului transmis audienței sale. Câteva observații asupra pasajului:

  1. Cei ce au crezut au fost rânduiți să facă aceasta. Omul crede fiindcă așa i-a fost rânduit de Dumnezeu. Așadar, textul nu spune că au crezut aceia care au fost prevăzuți, din veșnicie, de Dumnezeu că vor crede, ci aceia care au fost rânduiți/hotărâți.

  2. Au crezut doar cei care au fost rânduiți. Nici unul în plus sau în minus. Desigur, aici putem intra într-un stufăriș dogmatic fără capăt. Însă afirmația textului este suficient de precisă în textul original cât și în traducere: fără excepție - toți cei rânduiți au crezut.

  3. Textul nu spune că a fost rânduită credința omului, ci că oamenii care au crezut au fost rânduiți. Desigur, avem suficiente pasaje care ne arată că a crede este darul lui Dumnezeu. Totuși, aici pasajul ne arată că oamenii sunt rânduiți să fie mântuiți prin credință, și nu doar credința acestora.

  4. Hotărârea divină nu a produs "automat" credință. Dimpotrivă, apostolul a trebuit să predice ca oamenii aceștia să creadă. Cu alte cuvinte, Dumnezeu a rânduit atât oamenii care să creadă cât și metoda prin care aceștia vor ajunge la credință, și anume, predicarea: "Neamurile se bucurau cînd au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvîntul Domnului." (v.48a)
    Ce semnificație are termenul “rânduiți”

Termenul acesta apare doar de 9 ori în Noul Testament. Conform principiului hermeneutic, de altfel foarte normal, ar trebui să ne uităm la toate pasajele în care Luca folosește acest termen. Vă las pe voi să vă convingeți singuri http://biblehub.com/greek/5021.htm

Ce altceva înțelegem din aceste pasaje decât că în fiecare caz avem de-a face cu o hotărâre pusă în aplicare. Nu există excepție. Este vorba despre ceva stabilit de Dumnezeu și dus la îndeplinire după voia Lui suverană. Acest termen era folosit în limbajul militar antic și înseamnă a plasa în poziție sau a pune într-o ordine specifică. Nu avem nici un motiv să interpretăm cu totul diferit semnificația acestui termen ca să nu alterăm vreun sistem teologic ales înainte de a exegeta Scriptura.

Dumnezeu NU îi alege pe cei ce se ajută și se aleg singuri. Dimpotrivă, Dumnezeu îi alege pe aceia care vor ajunge să creadă și să aleagă tocmai datorită faptului că au fost deja aleși de Dumnezeu. Alegerea lui Dumnezeu determină credința omului.

Ce facem cu obiecțiile?

Le aruncăm pe geam. Repet, contează ce spune textul, nu ce am vrea noi să spunem. De obicei aud obiecții filozofice la astfel de pasaje însă acestea nu mă interesează atâta timp cât omul nu are nici o obiecție exegetică. Exegeza trebuie să ne formeze teologia și filozofia.

(a) Cineva spune că pasajul se referă la faptul că predicatorul din acest pasaj i-a rânduit pe ascultători să creadă. N-am auzit de mult o asemenea distorsionare aberantă a Scripturii. Există prostii evidente prin ele însele și aceasta este una dintre ele.

(b) Cineva va spune că Dumnezeu a hotărât credința ca și condiție a mântuirii. Sunt de acord că aceasta este parte din planul divin dar textul nu vorbește despre condiția credinței, ci despre oamenii care au crezut.

(c) Altcineva va spune că Dumnezeu a hotărât în funcție precunoașterea credinței omului. Acest lucru este imposibil fiindcă textul spune exact invers: că hotărârea determină credința și nu că precunoașterea credinței determină alegerea divină. Textul e fatal pentru o asemenea poziție.
Aplicații ale pasajului pentru credincios

  • Această rânduire ne face mulțumitori față de Dumnezeu toată viața noastră știind că mântuirea noastră se datorează în întregime lui Dumnezeu.

  • Această rânduire divină ne dă curaj în evanghelizare și mărturisire fiindcă știm că indiferent de atitudinea oamenilor Dumnezeu este la lucru și va mântui.

  • Această rânduire ne arată nu doar că mântuirea, ci și credința este darul lui Dumnezeu - așadar mântuirea este sigură 100% în mâinile Sale.

  • Acest pasaj ne ajută să facem distincția intre credința rânduită de Dumnezeu și credința omenească care se poate pierde pentru că nu este lucrarea lui Dumnezeu în om.