Despre Sfânta Tradiție

1

Părinții Bisericii sunt de ajutor dar NU sunt infailibili, în timp ce apostolii au fost infalibili când au scris Scriptura sub inspirația Duhului Sfânt.

De aceea - autoritatea SCRIERILOR apostolice (nu a apostolilor care au greșit și ei în treburile vieții și chiar în cele sfinte, cum ar fi mustrarea făcută de Pavel lui Petru) este unică și deasupra autorității părinților Bisericii care au mai greșit în ceea ce au spus. Unii s-au contrazis între ei în anumite puncte doctrinare fundamentale.

2

Este adevărat că Biblia este infailibilă în manuscrisele originale. Dar imediat unii obiectează că astăzi nu mai avem manuscrisele originale. Acest lucru este adevărat însă Dumnezeu a întors spre bine această lipsă care pare să fie, aparent, un dezavantaj. Diferențele în manuscrisele actuale sunt nesemnificative și nu modifică nici un aspect esențial de doctrină și practică. Miile de manuscrise, din diferite zone geografice, traduse în diferite limbi, arată că Dumnezeu a vegheat și la păstrarea integrității Cuvântului lui Dumnezeu chiar și în transcrierea acestor manuscrise. Diferențele nesemnificative dintre ele ne ajută să vedem că nu există nici un motiv să ne pierdem credibilitatea în Scripturi.

3

Nu Biserica a scris Biblia ci ea a RECUNOSCUT-O. A recunoaște și a scrie este cu totul diferit. Oameni DIN Biserică au scris Scriptura iar ei nu au fost aleși de Biserică ci de Capul Bisericii - de Hristos. Hristos este Singurul care a dat funcții și daruri în Biserică. Ba mai mult, ni se spune că Apostolii și profeții au pus temelia Bisericii. Așadar, nu Biserica a scris Scriptura ci apostolii au pus temelia Bisericii.

Facem diferența intre procesul REVELĂRII si procesul intepretării sau recunoașterii acestei revelații. Una este sa SCRII revelație, alta este sa RECUNOȘTI (aici nu scrii nimic ci ai lumina necesară de a identifica revelația), alta este sa COPII revelația (aici doar transcrii și nu ai nevoie decât de atenție sporită) și altceva este să INTEPRETEZI (aici folosești deja materialul existent și doar spui ce îndeamnă ceva ce este deja revelat).

4

Dacă unii părinții post-apostolici au hotărât 1. care sunt scrierile apostolice autoritative și 2. care părinți ai bisericii sunt autoritativi (+ scrierile lor) înseamnă că există o clasă superioară de oameni, superioară apostolilor și părinților bisericii, care sunt capabili să-i analizeze pe cei dintâi. Mă întreb cine evaluează această elită spirituală ca să ne asigure că evaluarea lor este corectă?

Autoritatea acelora, care au decis care părinți ai bisericii sunt autoritativi și care scrieri ale părinților bisericii sunt corecte, este o autoritate DERIVATĂ din Scrierile canonice. Ei nu aveau cum să judece autoritatea unor oameni decât după un standard verificabil - și singurul standard infailibil este Scriptura.

Oricum, vedem că Biserica a greșit când a acceptat unii părinți bisericești pentru că unii au fost apoi repudiați. De unde știm că alții nu au scăpat strecurând erori mai fine care mai târziu au fost acceptate pe scară largă? Evident - când autoritatea se mută de la Cuvântul lui Hristos la oameni failibili ajungem la această fundătură fără capăt.

5

Se afirmă că apostolii au transmis multe lucruri prin tradiție orală. Acest lucru este adevărat dar tradiția apostolică este ceva iar tradiția orală post-apostolică este altceva. Tot ce a considerat Dumnezeu că ne trebuie pentru astăzi a fost consemnat în Sfintele Scripturi. Cine ne spune care lucruri spuse de ei sunt tradiție apostolică și care nu, deodată ce ei au fost cel mai aproape de apostoli? Unii iau versetele din Biblie care susțin tradiția apostolică pentru a argumenta că tradiția POST-apostolică este autoritativă.

6

Pe de altă parte, se mai spune că părinții bisericii ne dau înțelegerea corectă a Bibliei ei fiind cei mai aproape de apostoli. Unii într-adevăr fac aceasta dar unii nu o fac pentru că se contrazic întrei ei sau chiar cu Scriptura. Pentru mine, părinții bisericii AJUTĂ la interpretarea corectă a Scripturii dar interpretarea lor nu este infailibilă. A susține că ei au tălmăcirea Scripturilor este același lucru cu a spune că nici Isus Hristos și nici apostolii nu au fost destule de clari când au vorbit prin Duhul Sfânt ci părinții, care au venit după ei, au tălmăcirea infailibilă.

Biserica recunoaște că părinții bisericii au rostit și învățat lucruri greșite. Dar cine selectează aceste erori? Cine este deasupra parinților Biseicii ca să îi judece? Și care este standardul după care se judecă? Mi se răspunde: Biserica îi judecă. Dar tocmai ei sunt membrii bisericii cei mai apropiați apostolii. Mi se spune că standardul este sfânta tradiție dar tocmai ei recunosc că tradiția are greșeli. Nu poti judeca tradiția după tradiția care are greșeli. Este necesară un standard absolut anterior tradiției.

Se afirmă că Sinoadele ecumenice din Biserica sobornicească au judecat Învățăturile parinților pentru a le include sau respinge din învățătura bisericii. Așadar avem un Argument circular - Biserica judecă Biserica (fiindcă se spune că ea a formulat scrierile sfinte) să vadă dacă învățăturile Bisericii reprezintă învățătura Bisericii.

7

Este adevărat că unii autori biblici par să fi preluat din tradiția orală anumite informații sau că unii scriitori au scris după ce au făcut cercetări. Dar ei au fost însărcinați de Dumnezeu să scrie revelația biblică și, de aceea, chiar dacă au preluat anumite informații Duhul Sfânt a vegheat și i-a călăuzit infailibil ca tot ce au preluat să fie adevărat și infailibil. Folosirea de tradiția orală a fost inspirație divină infailibilă.

Nu se poate demonstra același lucru cu tradiția care urmează scrierii Canonului. Nu avem motive temeinice să credem că Duhul Sfânt a oferit în biserică și alte oficii decât acelea evidențiate în Scriptură pentru a transmite o revelație ulterioară care ne oferă interpretarea corectă a ceea ce au spus apostolii și pare-se că nu a fost destul de clar pentru unii.

Pavel ne spune că Biserica e zidită pe temelia apostolilor și profeților și nicăieri nu adaugă Sfinții Părinții ai Bisericii și scrierile lor post-apostolice. Nu doar Pavel dar și Domnul Isus Hristos a profețit înainte de răstignirea Sa că Duhul Sfânt va călăuzi apostolii (și în mod derivat pe cei care au colectat informații de la ei) în tot adevărul. Această călăuzire unică nu este promisă generațiilor ulterioare apostolilor.