Nu am scris acest articol dintr-un sentiment de inferioritate. De fapt când spun „și baptiștii cred” nu încerc să mă asociez cu oricine doar pe baza faptului că acceptă existența vindecărilor. Singurul meu scop este să lămuresc o realitate.

Este destul de deranjant să auzi obsedant ba în discuții particulare, ba de la amvoane (chiar baptiste) că baptiștii nu cred în vindecări și că, uite domnule ce minune mare când găsim pe unul care crede în ele. De obicei sentimentul de superioritate, sarcasmul și zeflemeaua nu lipsesc din asemenea remarci, bineînțeles, foarte spirituale dar fără fundamentate teologice și biblice solide.

Haideți totuși să fim sinceri și clari: toți baptiștii cred în vindecări. Eu nu știu vreun baptist care să nu creadă în vindecări. Uite că eu n-am întâlnit încă vreunul de acesta. Așa că pur și simplu nu accept și nu înțeleg de unde vine obsesia că baptiștii n-ar accepta ideea de vindecare divină.

Să vă spun ce nu cred baptiștii: ei s-ar putea să nu creadă în vindecările tale. Dar asta este cu totul altceva. Dacă tu pui egal între presupusele tale vindecări și lucrarea Duhului Sfânt s-ar putea să te trezești că te confunzi pe tine însuți cu Duhul Sfânt iar lucrul acesta este periculos. Iar atunci când cineva se îndoiește de tine tu crezi și tragi concluzia că se îndoiește de lucrarea Duhului Sfânt. O asemenea concluzie este greșită pentru simplul motiv că tu nu ești Duhul Sfânt.

Să fim clari. Baptiștii cred în vindecări. Dar în ce fel de vindecări cred ei?

1. Baptiștii cred în vindecările relatate în Scriptură. Veți spune că o dau la întoarsă. Nu o dau. Baptiștii chiar cred în vindecările relatate în Biblie. Vi se pare lucru mic? Nu este. Mulți cred că acesta sunt doar pilde sau lucruri pe care și le-au dorit apostolii și care ar fi fost făcute dacă ar fi existat acel Isus ideal.

2. Baptiștii cred în vindecări în urma rugăciunilor. Ascultați rugăciunile de la „ora de rugăciune” de duminică dimineața. În cele mai cesaționiste adunări oamenii se roagă pentru vindecare. Ar fi culmea inconsecvenței să nu crezi în vindecări și să te rogi pentru ele. Deci baptiștii cred că Dumnezeu îi ascultă. Uite că ei n-au nevoie de nu știu ce vedetă sau star vindecător ca să fie vindecați; ei se roagă lui Dumnezeu.

3. Baptiștii cred în vindecările făcute de Dumnezeu. Eu încă n-am întâlnit baptiștii care nu cred că Dumnezeu poate și chiar vindecă oameni. Am convingerea că toți acceptă acest lucru. De fapt aici este disputa: face Dumnezeu vindecări sau faci tu? Unii spun că oamenii fac vindecări cu puterea lui Dumnezeu. Baptiștii cred că Dumnezeu face vindecări și atât.

4. Baptiștii cred în vindecările venite în urma pocăinței. Biblia este clară când spune că sunt boli care vin ca pedeapsă sau consecință a păcatului. În multe situații când e îndepărtată cauza (păcatul) se duce și boala. Nu întotdeauna se duc consecințele dar câteodată Dumnezeu îndepărtează boala care este pedeapsă pentru păcat.

5. Baptiștii cred în vindecările făcute prin doctori. Să nu-mi spuneți că alea nu-s vindecări. Dar ce sunt? Când un om se însănătoșește nu are loc o vindecare? Metoda folosită nu distruge realitatea vindecării. Doctorii tot în mâna lui Dumnezeu sunt.

6. Baptiștii cred în capacitatea de auto-vindecare a corpului. În situații mai mici sau mai mari observăm o capacitate a corpului de a se reface cu care ne-am născut și pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Și aceea este vindecare hotărâtă de Dumnezeu. Unii își arogă lor înșiși acest tip de vindecare când, de fapt, a fost capacitatea corpului dăruită de Dumnezeu pentru auto-vindecare.

7. Este demonstrat că psihicul uman, din cauze multiple, poate genera tot soiul de boli în trup, chiar boli locomotorii. Aceste persoane suferă ani de zile fără să aibă cauze fiziologice pentru bolile lor. Asemenea persoane au experimentat ceea ce se numește efectul placebo - care nu este nimic altceva decât o vindecare psihică care, bineînțeles, vine la pachet cu vindecarea fizică deodată ce cauza psihică a fost îndepărtată. În acest caz nu este nimic fals sau demonic, ci psihologic. Condiția pentru vindecare este ca persoana să ajungă, prin varii metode, la convingerea că poate fi vindecată.

Să vă spun în ce vindecări nu cred mulți baptiști!

1. Cu siguranță ei nu cred în vindecările practicate în cercurile carismatice - acelea programate pentru vineri seara, făcute la grămadă pentru câteva mii deodată, pentru boli necunoscute și inexistente etc.

• Probabil ei nu cred în vindecări foarte popularizate dar imposibil de verificat. În alea pe care le pretindeți voi că le-a făcut cineva și care, de fapt, au avut loc din cu totul alte motive decât acelea pe care le invocați - oricare ar fi motivele. Atenție! Faptul că cineva a uns cu untdelemn sau și-a pus mâinile peste o persoană vindecată de Dumnezeu nu înseamnă că are darul de vindecare ci înseamnă că încearcă să confiște lucrarea lui Dumnezeu pentru propria teologie și imagine. Este greu de demonstrat că exact în secunda ungerii omul a fost vindecat așa că avem mai degrabă de a face cu o presupunere pe care mulți o tratează ca pe o realitate infailibilă.

• Am văzut nenumărate cazuri de oameni care s-au declarat (sau au fost declarați) vindecați, și-au aruncat cârjile, aparatul auditiv sau ochelarii pentru câteva zile și apoi și le-au luat înapoi cu rușine. Să nu numim vindecări asemenea scamatorii penibile. Să spui că n-au avut credință înseamnă să-ți bați joc de sărmanii oameni naivi și creduli de care tot felul de impostori se folosesc cu nesimțire.

• Alte cazuri de oameni care au fost vindecați, au avut tot felul de tratamente medicamentoase, adunările s-au rugat pentru ei și unii chiar au fost unși cu untdelemn. Vă întreb - cu ce drept sechestreaza cineva aceste vindecări și le folosește pentru a justifica că cineva are dar de vindecare? Poate s-a vindecat că așa a vrut Dumnezeu, poate datorită medicamentelor, poate datorită rugăciunilor. Nu există nici un motiv să crezi că e vorba de autoritatea vreunui vindecător.

• Desigur, avem cazuri în care Satan face scamatorii și anulează anumite simptome ale bolilor. Multe persoane vindecate de boli incurabile n-au murit la termenul preconizat de medic, ci câțiva ani mai târziu dar au murit de aceeași boală de care au fost "vindecați". Asemenea pseudo-vindecări sunt practicate prin tot felul de religii false și prin metode total străine de creștinism. Este inadmisibil să spunem că Dumnezeu lucrează prin aceste înșelătorii.

Baptișii (în general) nu cred în darul de vindecare (mă refer la baptiști ca și poziție clasică). Însă aici există foarte multă confuzie deoarece unora li se pare că dacă cineva nu crede în darul de vindecare nu crede deloc în vindecare. Acest lucru este fals. Poți crede în vindecare fără să crezi în darul de vindecare.

Uneori când vine vorba de convertirea cuiva ni se pare mai miraculos dacă omul a fost întâlnit direct de Dumnezeu fără intermediul vreunui om. Ciudat este că la vindecări nu mai aplicăm ideea asta și ni se pare mai extraordinar dacă este făcută printr-un om . Uitați ce ușor devenim ipocriți. Baptiștii cred în intervențiile nemijlocite și directe ale lui Dumnezeu.

De multe ori acest presupus dar de vindecare este ridicat în slăvi pentru că nu este înțeles după Biblie, ci după erorile teologice la modă. Una dintre aceste mari erori este că apostolii puteau vindeca orice și când doreau. Cu alte cuvinte, pare mai interesant să poți face orice vindecări vrei și când vrei decât să te tot rogi lui Dumnezeu. Biblia însă nu ne arată nicăieri un asemenea dar de vindecare. Și apostolii au făcut minuni în urma rugăciunilor și unor trimiteri speciale. Ei nu făceau minuni după cum venea la rând.

Dacă este să fim sinceri, nici unul dintre dumneavoastră nu puteți aduce chiar acum un caz în atenție care să poată mărturisi o vindecare ca cele de pe vremea Domnului Isus: creșterea unui picior amputat sau vindecarea instantă, sub ochii tuturor, de lepră sau alte boli vizibile foarte grave. Așa că ar trebui s-o lăsăm puțin mai moale cu pretențiile penibile și chiar mincinoase cum că noi am fi ca Domnul Isus și apostolii Săi. Nu suntem.

Obiecții?

La acestea cineva va obiecta că „Dumnezeu este Același ieri, astăzi și în veci”. Sigur că este. Dar sunt aproape sigur că majoritatea nu știe în ce context este scris versetul acesta și la ce să referă. Și cu asta ar trebui să încheiem discuția pentru că am scos un text din contextul în care Duhul Sfânt l-a pus ca să justificăm idei năstrușnice. Asta este neobrăzare hermeneutică față de Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Pe de altă parte, de ce nu aplicăm acest lucru și la alte lucruri? Dacă Dumnezeu este Același de ce nu mai trimite Duhul Sfânt ca la Cincizecime, de ce nu-L mai trimite odată pe Hristos să moară? (poate pe un alt loc de pe planetă). Argumentul e absurd - Dumnezeu nu mai face multe lucruri deși este Același. Nu le face și are multe motive.

Alții însă obiectează că noi nu credem în puterea lui Dumnezeu dacă acceptăm această teologie afirmată mai sus - adică teologia baptiștilor. Ideea nu este că Dumnezeu nu este Același ci că nu este planul lui Dumnezeu să facă anumite lucruri și chiar nu are puterea de a face anumite lucruri și lucrări care sunt iraționale și contrare naturii Sale și Cuvântului Său. Poate Dumnezeu să-L mai dea odată la moarte pe Hristos? Nu poate. Este o aberație numai să ne imaginăm așa ceva. Așadar baptiștii cred că nu mai este în planul lui Dumnezeu ca El să facă vindecări prin dar de vindecare deși El ar putea să facă acest lucru dacă ar vrea. Ei cred însă că este planul Lui să facă vindecări în alte moduri decât prin dar de vindecare.

Înainte să vorbim batjocoritor sau disprețuitor la adresa unuia și altuia ar trebui să ne dăm silința să înțelegem bine ce crede omul respectiv.

Acest articol a fost scris STRICT cu scopul de a lămuri perspectiva teologică susținută de baptiști și nu pentru a deschide o discuție pe marginea subiectului ca să vedem cine are dreptate și cine este mai tare în teologie.

Dacă ești baptist și ești de acord dă SHARE și lămurește problema