Tit 1:1 Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului, care este potrivit cu evlavia, 2. în nădejdea vieţii vecinice, făgăduite mai înainte de vecinicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
Dacă cineva te va convinge vreodată că este bine și biblic să nu ai siguranța mântuirii, ar trebui să mai citești odată Sfânta Scriptură fără ochelarii pe care ți-i pun alții pe ochi.
Semnificația siguranței mântuirii
Ce înseamnă să ai siguranța mântuirii? Siguranța mântuirii are doi piloni de care se agață: veșnicia trecută și veșnicia viitoare. Expresiile acestea sunt doar un mod imperfect de a descrie cele două expresii: în nădejdea vieţii vecinice, făgăduite mai înainte de vecinicii.
Nădejdea credinciosului îl ancorează pe acesta de viața veșnică, adică viața viitoare. Nădejdea se ancorează de viața viitoare dar și de veșnicia trecută unde Dumnezeu a făcut planul mântuirii. Acest plan este descoperit în promisiunile Sale. Așadar, nădejdea ne leagă de veșnicia trecută și de cea viitoare. Siguranța mântuirii are de-a face cu veșnicia, cu ceea ce Dumnezeu a hotărât din eternitate și va împlini în mod desăvârșit.
Pilonul principal al nădejdii este planul veșnic al lui Dumnezeu revelat în promisiunile Sale. Perspectiva și direcția acestei nădejdi este viața veșnică, împărăția veșnică, cerul, lumea cea nouă.
Mântuirea și siguranța mântuirii
Înainte să vorbească despre siguranța mântuirii Pavel vorbește despre mântuire. El descrie mântuirea prin două expresii paralele care constituie modul de realizare a mântuirii: potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului. Avem două elemente: credința și cunoașterea. Legătura este aceasta: Dumnezeu lucrează credința în om prin cunoașterea adevărului. Credința nu se produce fără adevăr.
Mai mult, textul ne vorbește despre o credință a aleșilor lui Dumnezeu. Pavel nu spune că Dumnezeu alege pe cei pe care i-a prevăzut că vor crede, ci dimpotrivă spune afirmă că alegerea deține credința și de aceea o numește credința aleșilor, credința care aparține doar celor care sunt aleși de Dumnezeu. Pavel nu vorbește despre credința celor care s-au ales singuri așa încât Dumnezeu n-a avut ce să facă decât să-i aleagă pe cei ce s-au ales singuri. O asemenea opinie despre alegere este o batjocoră.
Așadar, înainte să vorbim despre siguranța mântuirii trebuie să ne asigurăm că avem de-a face cu oameni care au crezut adevărul lui Dumnezeu, oameni care au primit credința aleșilor, nu alt tip de credință, știind că există credință mentală, sentimentală, a dracilor etc.
Sfințirea și siguranța mântuirii
Unele persoane spun că dacă ții la siguranța mântuirii atunci vei fi ispitit să trăiești în păcat. În primul rând, această idee trădează necunoaștere a Scripturii; în al doilea rând, cei care s-ar afla în situația aceasta au o problemă mai mare decât trăirea în păcat, și anume - lipsa nașterii din nou; doar un om care nu a cunoscut pe Hristos poate să gândească în acest fel; în al treilea rând, acesta este unul dintre câteva pasaje care pune siguranța mântuirii lângă trăirea evlavioasă.
Priviți cum Pavel le așează în aceeași idee: evlavia, în nădejdea vieţii vecinice. Așadar, omul evlavios (sfânt) este omul sigur. Speranța despre care vorbește Scriptura nu este o dorință de a avea niște lucruri în viitor, dorință bazată pe aspirații personale, ci se referă la o speranță pentru niște lucruri care sunt promise și oferite cu certitudine de Dumnezeu.
Temelia siguranței mântuirii
Unii vor fi de acord să vorbească despre siguranța mântuirii doar punând temelia acestei siguranțe ca fiind faptele, străduințele, eforturile și voința omului. Ce ne spune acest text despre siguranța mântuirii?
Citim cuvintele apostolului: în nădejdea vieţii vecinice, făgăduite mai înainte de vecinicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă.
Dar ce bază are această nădejde a vieții veșnice? Acest lucru pare incredibil și imposibil! Cum poate ființa păcătoasă și slabă omul să aibă asemenea iluzii? Nu este aceasta auto-înșelare? Nu, spune Pavel, pentru că nădejdea se leagă și de veșnicia trecută unde Dumnezeu ne-a așezat viața veșnică prin făgăduință mai înainte de veșnicii. Nădejdea așadar se bazează pe planul lui Dumnezeu descoperit în promisiunile Sale. De asemenea.
Temelia siguranței este dublă: 1. Promisiunile eterne ale lui Dumnezeu. Siguranța mântuirii nu se bazează pe ceea ce fac eu, ci pe ceea ce a promis Dumnezeu. De aceea, siguranța mântuirii are o temelie neclintită: 2. Persoana lui Dumnezeu care nu poate să mintă. El a promis că dă o mântuire desăvârșită și se va asigura că acest lucru se va întâmpla cu toți aleșii Săi.
Ce temelie tare! Faptele, sentimentele, dorințele noastre - tot ce ține de om are parte de fluctuații, de schimbări - dar numai ceea ce este legat de Dumnezeu este statornic, neschimbat și nealterat. De aceea, leagă-ți mântuirea și siguranța ei doar de Tatăl ceresc.
