sf3.ro Web analytics

Soarta veșnică a oamenilor care nu au auzit Evanghelia (Romani 1 și 2)

April 24, 2018 0 Comments

Recent am auzit un pastor baptist afirmând că oamenii care nu aud Evanghelia pot fi mântuiți prin eforturile lor și prin perseverența lor în căutarea lui Dumnezeu adică fără Evanghelie, fără cunoașterea și credința în Hristos, fără o întâlnire cu Hristos.

Întreaga demonstrație s-a bazat pe capitolele 1 și 2 din Romani. Majoritatea susținătorilor acestei teorii își bazează ideile pe aceste capitole. Pentru acest motiv doresc să fac o analiză sumară a argumentelor lui Pavel împotriva acestei învățături. Cred că Pavel afirmă clar în multe feluri că doar prin credința în jertfa lui Hristos prezentată în Evanghelie există mântuire.

Această teorie contrazice ceea ce spune Pavel în multe privințe și aș vrea să fac un sumar al modului în care ea se contrazice cu textul din Romani.

(1) Această filozofie contrazice ceea ce zice Pavel în capitolul 1 despre toți păgânii că au respins revelația de Sine a lui Dumnezeu în creație și conștiință. Pavel nu spune că doar unii au respins-o, ci că toți au făcut-o.

Romani 1:21 "fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la gândiri deşarte şi inima lor fără pricepere s-a întunecat."

(2) Această filozofie contrazice afirmația lui Pavel că doar Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pentru mântuire, nu revelația naturală în creație și conștiință. Conform celor ce susțin doctrina mântuirii fără Evanghelie, Evanghelia nu este absolut necesară pentru mântuire.

Romani 1:16-18 "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede … fiindcă Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer ... a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor."

(3) Această filozofie contrazice afirmația lui Pavel că doar cei care cred sunt mântuiți. Mântuirea este legată întotdeauna de credință. În ce poate crede un păgân dacă nu Îi este descoperit Dumnezeu prin Hristos în Evanghelie? Aceasta este revelația care trebuie crezută nu adevăruri despre Dumnezeu revelate în creație.

Romani 1:16-18 "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede … fiindcă Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer ... a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor."

(4) Această filozofie contrazice argumentul lui Pavel că Evanghelia este necesară tocmai pentru că revelația naturală nu duce la mântuire, ci este respinsă. Pavel demonstrează în tot capitolul 1 că revelația naturală în creație este respinsă de toți oamenii și că doar Evanghelia poate ridica oamenii din această stare.

Romani 1:16-18 "Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos ... fiindcă Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer ... a oamenilor, care înăbuşă adevărul în nelegiuirea lor."

(5) Această filozofie contrazice afirmația lui Pavel că revelația naturală are rolul de a închide gura oamenilor și a nu le lăsa dezvinovățire. Cu alte cuvinte, Pavel nicăieri nu spune că acești oameni se pot mântui prin revelația naturală, ci că nu se pot dezvinovăți prin ea.

Romani 1:20 "În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi, "

(6) Această filozofie contrazice concluzia lui Pavel din Romani 3 care afirmă că nu există nici un om care să-L caute pe Dumnezeu. Filozofia aceasta afirmă că oamenii pot fi mântuiți fără Evanghelie cu condiția să-L caute pe Dumnezeu. Problema este că oamenii nu-L caută pe Dumnezeu în mod sincer.

Romani 3:11 "Nu este niciunul care să aibă pricepere. Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toţi s-au abătut şi au ajuns nişte netrebnici. Nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar."

(7) Această filozofie contrazice declarația lui Pavel că atât evreii cât și păgânii vor fi judecați și vor pieri datorită păcatelor lor. Căutarea lui Dumnezeu nu poate absolvi păcatele. Sfinții mântuiți înainte de Hristos au acceptat revelația lui Dumnezeu în sistemul sacrificial și în promisiunile privitoare la venirea lui Mesia.

Romani 2:12 "Toţi cei ce au păcătuit fără lege vor pieri fără lege, şi toţi cei ce au păcătuit având lege vor fi judecaţi după lege.

(8) Această filozofie contrazice concluzia lui Pavel din Romani 3 - că toți oamenii sunt mincinoși și doar Dumnezeu este adevărat. Ce rost ar avea această declarație dacă există oameni care dau dreptate lui Dumnezeu în starea lor naturală? Desigur, există oameni care se întorc la Dumnezeu dar acest lucru numai prin Evanghelie!

Romani 3:4 "Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: „Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale şi să ieşi biruitor când vei fi judecat.” "

(9) Această filozofie contrazice frontal scopul pasajului care este să arate cum sunt judecați toți oamenii, nu cum sunt mântuiți. Frecvența cuvântului judecată ar trebui să fie suficient pentru a stabili acest lucru.

Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mînie pentru ziua mîniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu, 6. care va răsplăti fiecăruia după faptele lui. 7. Şi anume, va da viaţa vecinică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;

(10) Această filozofie contrazice afirmațiile lui Pavel legate de textul folosit cel mai des pentru a susține această filozofie.

Pavel nu spune că Dumnezeu va da viața veșnică datorită stăruinței în bine, ci că va da viață veșnică celor ce prin stăruința în bine caută. Este important să nu facem confuzie între merite și dovezi ale mântuirii. Sfințenia nu merită mântuirea, ci este dovada mântuirii.

Romani 2:7 "Şi anume va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea, "

Romani 2:10 "Slavă, cinste şi pace vor veni însă peste oricine face binele: întâi peste iudeu, apoi peste grec.

Dacă Pavel ar învăța mântuirea prin eforturi sau căutarea omului atunci: Pavel își neagă tot demersul deoarece în capitolele următoare începe să vorbească deschis împotriva acestui lucru; el ar contrazice Scriptura care arată că cei din Vechiul Testament au fost mântuiți tot prin credință, în baza jertfei lui Hristos, având promisiunile despre Mesia; de asemenea el s-ar contrazice pe sine când încheie această secțiune afirmând că nimeni nu poate fi mântuit prin fapte.

Romani 3:20 “Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. "

Pavel nu detaliază cum au fost mântuiți aceștia (prima fază a mântuirii), prin ce putere își trăiau viețile sfinte și nici cum lucra Dumnezeu în viața lor. Dar asta nu înseamnă că ar fi fost mântuiți fără Evanghelie. Pavel pur și simplu nu este preocupat de prima fază a mântuirii - convertirea.

Scriptura ne învață că (1) Oamenii sunt mântuiți prin har și prin credință (convertirea); (2) Faptele lor sunt o dovada mântuirii lor și restul rezultatul lucrării lui Dumnezeu în viața lor (sfințirea); (3) Finalul vieții acestor oameni este viața veșnică în pace, slavă și nemurire (proslăvirea).

Scopul lui Pavel este să vorbească despre finalul vieții acestor oameni, nu despre modalitatea mântuirii lor sau despre meritele mântuirii lor. Așadar, a vorbi despre modalitatea mântuirii unor oameni în timp ce pasajul vorbește despre proslăvirea lor veșnică, este eronat luând în calcul orice principiu hermeneutic.