sf3.ro Web analytics

Dumnezeirea lui Isus Hristos (studiu în Evrei)

SUPREMAȚIA LUI HRISTOS FAȚĂ DE ÎNGERI

Contextul - Între evrei aparițiile îngerilor erau acceptate ca parte a religiei lor și nimeni nu trebuia să renunțe la iudaism pentru credința în existența și intervenția îngerilor. Pentru unii părea convenabilă această perspectivă pentru că îi ferea de persecuția care îi păștea în momentul în care declarau că Isus este Mesia, Mântuitorul și Monarhul suprem al lumii.

I. Supremația lui Hristos afirmată

4. ajungînd cu atît mai pe sus de îngeri, cu cît a moştenit un Nume mult mai minunat decît al lor.

Motivul pentru care vorbește despre o ascensiune este coborârea lui mai prejos față de îngeri prin moarte. Acest aspect urmează să fie detaliat mai târziu după ce autorul demonstrează supremația lui Hristos față de îngeri.

Moștenirea unui Nume mai minunat decât al îngerilor nu reprezintă purtarea unui titlu care i s-a dat, pentru că la evrei numele reprezenta esența Persoanei. Așadar, Hristos este în esență mai minunat decât îngerii.

II. Supremația lui Hristos atestată/argumentată

Felul în care autorul demonstrează identitatea lui Hristos este prezentându-L pe Hristos în comparație cu îngerii. De fapt autorul nu face decât să prezinte Evanghelia - pe Hristos fiindcă vorbește despre Hristos (1) în veșnicie, (2) la întrupare, (3) după înălțare, (4) la întoarcerea Lui, (5) dar și în poziția supremă de împărat.

1. Calitatea unică de Fiu veșnic

Evrei 1:5. Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut?“ Şi iarăş: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu?“

Acest pasaj se referă la supremația lui Hristos. Atât psalmistul cât și Pavel care interpretează acest pasaj subliniază aceeași idee dar o aplică la momente diferite din viața lui Hristos. Autorul din evrei o aplică pentru întruparea Lui în timp ce Petru îl aplică pentru învierea Lui pentru că în ambele cazuri vedem superioritatea și supremația lui Hristos.

(1) Perspectiva psalmistului - Monarh suprem

Psalmii 2:6-8 "„Totuşi Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, Muntele Meu cel sfânt.” "„Eu voi vesti hotărârea Lui – zice Unsul. Domnul Mi-a zis: ‘Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire şi marginile pământului în stăpânire! “

În Psalmul 2:6 vedem că nașterea Fiului este asociată cu ungerea lui ca împărat în Sion. Apoi în versetul 8 se vorbește despre stăpânirea supremă a acestui împărat. Așadar, psalmistul înțelege nașterea Fiului ca fiind punerea Lui în poziția de împărat suprem.

(2) Perspectiva autorului cărții Evrei - Mare Preot suprem

Evrei 5:5 "Tot aşa şi Hristos, nu Şi-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.” "

Așadar expresia astăzi te-am născut nu înseamnă deloc astăzi te-am creat, ci astăzi te-am ales ca și cel mai mare Preot. Apostolul însă se întoarce la acest citat și arată clar că se referă la statutul pe care Hristos la primit ca Mare Preot superior tuturor celorlalți.

(3) Perspectiva apostolului Pavel - Mesia suprem

Faptele apostolilor 13:33 "Dumnezeu a împlinit-o pentru noi, copiii lor, înviind pe Isus, după cum este scris în psalmul al doilea: ‘Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.’"

Pavel spune că în Psalmul 2 se face o promisiune pentru învierea lui Hristos. Acest lucru este adevărat și nu contrazice ce spune psalmistul sau autorul cărții Evrei pentru că supremația lui Hristos și ridicarea lui în poziția supremă are loc după înviere.

Isus mai este numit Cel întâi născut dintre cei morți expresie care ne arată în mod suplimentar înțelesul expresiei întâi născut pentru că Isus nu a fost primul înviat dar a fost primul care a experimentat o înviere de acest tip - o înviere după care nu mai mori niciodată. El este Capul federal și reprezentantiv al acestei învieri de care vor avea parte toți aleșii.

(4) Perspectiva teologică

Când vorbim despre eterna naștere a Fiului trebuie să înțelegem că nu putem vorbi ca despre o naștere corporală, fizică, materială. Voi face doar câteva observații ca să înțelegem despre ce naștere vorbim acest lucru fiind necesar având în vedere toate sectele unitariene care propovăduiesc că Fiul ar fi prima creație a Tatălui sau cel mai înalt înger creat:

(a) Este o naștere eternă și de aceea este o naștere care nu are nici început și nici sfârșit. Este vorba despre o realitate atemporală care nu poate fi așezată în timp.

(b) Este o naștere făcută de Tatăl ceea ce înseamnă că Cel născut din Tatăl este de aceeași natură cu Tatăl. Tatăl este (a) infinit și (b) etern. La fel Fiul este infinit și etern. Nașterea așadar este o exprimare care arată relația Tatălui cu Fiul și nu un act cu un început și sfârșit.

Nu putem vorbi de creație. Dumnezeu nu poate crea nimic de aceeași natură cu Sine pentru că înseamnă că ar putea crea un alt dumnezeu. Ideea că Tatăl ar putea crea un alt dumnezeu de aceeași natură cu Sine presupune conceptul de creație, care la rândul lui presupune finitudine, ceea ceea ce înseamnă că Dumnezeu Tatăl este finit și creat, adică nu mai este Dumnezeul infinit pe care Îl cunoaștem noi.

(c) Este o naștere necorporală. Fiul lui Dumnezeu fiind de aceeași natură cu a Tatălui înseamnă că este duh la fel cum Dumnezeu este duh.

(5) Alte pasaje din Scriptură

Studiu de caz - Psalmul 89:27

Această interpretare este întărită pentru că același limbaj este adresat lui David în relație cu legământul veșnic făcut cu el: Psalmii 89:27 "Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului."

În acest psalm mesianic (unde se profețește despre Hristos) expresia, la prima citire, face referire la David iar Dumnezeu promite „Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.” Avem câteva probleme dacă interpretăm expresia în ambele sensuri sau dacă includem primul sens, cel cronologic.

Este clar că un om născut nu poate fi „făcut” întâi născut deoarece întâi născut ești prin naștere și nu prin alegerea cuiva. David nu avea cum să fie întâi născut deoarece era foarte departe de a fi întâi născut. David nu avea cum să fie „primul împărat” (sensul cronologic la care apelează martorii lui Iehova) întrucât este clar pentru toată lumea că el nu a fost primul împărat nici în Israel și nici în lumea vremilor sale; Avem acest mare beneficiu în paralelismul folosit mai sus (se spune aceeași idee prin două propoziții care conține termeni diferți) că ni se explică în același verset ce înseamnă aici „întâi născut” și anume „cel mai înalt”. Bineînțeles că nu se referă la înâlțimea fizică ci la statutul lui ca împărat. Așadar acesta este sensul expresiei „întâi născut” – cel mai înalt – cel care are prerogative, privilegii, statut, poziție, funcție, loc pe scara autorității – toate deasupra tuturor celorlalți.

2. Închinarea îngerilor la întruparea Fiului

Hristos este mai mare decât îngerii iar acest lucru este demonstrat prin două citate din psalmi care arată supremația Lui.

Isus primește închinarea îngerilor

6. Şi, cînd duce iarăş în lume pe Cel întîi născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!“

Psalmii 97:7 "Sunt ruşinaţi toţi cei ce slujesc icoanelor şi care se fălesc cu idolii: toţi dumnezeii se închină înaintea Lui."

Isus este numit Cel întâi născut pentru a se sublinia din nou, în relație cu afirmația anterioară, poziția Lui supremă în relație cu îngerii.

Tatăl poruncește îngerilor să se închine lui Hristos la venirea lui în lume. Acest lucru este deosebit de important și arată dumnezeirea lui Hristos:

(1) Faptul că Însuși Dumnezeu cere altora să se închine lui Hristos. Dumnezeu n-ar putea cere nimănui să dea închinare altuia decât lui Iehova. Un înger nu poate primi închinarea altor îngeri.

(2) Chemarea este ca toți îngerii să se închine, mari și mici, ceea ce arată din nou suveranitatea, supremația și superioritatea lui Hristos fiindcă El este Dumnezeu.

(3) Momentul în care se cere închinare față de Hristos este la întruparea Lui. Unii zic că Hristos a fost îndumnezeit sau făcut fiul lui Dumnezeu la botez dar textul arată supremația și dumnezeirea Lui chiar la întrupare.

(4) Dacă Isus ar fi fost cel mai mare îngeri acum era cea mai potrivită ocazie să se lămurească acest lucru. Dar El nu este înger, ci Fiul născut din Tatăl. Nici un înger nu este numit Fiul Lui.

3. Slujirea îngerilor și Suveranitatea Fiului

a. Slujirea îngerilor în viața pământească a Fiului

7. Şi despre îngeri zice: „Din vînturi face îngeri ai Lui; şi dintr-o flacără de foc, slujitori ai Lui“;

Psalmii 104:4 "Din vânturi Îţi faci soli şi din flăcări de foc, slujitori. "

Superioritatea ontologică, de natură, a lui Hristos față de îngeri este arătată prin faptul că îngerii sunt slujitorii lui Hristos. Acest argument completează argumentul anterior care arată că îngerii i se închină.

Nașterea Domnului Isus - Matei 1:20 "Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. " Luca 1:30 "Îngerul i-a zis: „Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. " Luca 2:9 "Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare. "

Ispitirea Domnului Isus - Marcu 1:13 "unde a stat patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo stătea împreună cu fiarele sălbatice şi-I slujeau îngerii. "

Suferințele Domnului Isus - Luca 22:43 "Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. " Matei 26:53 "Crezi că n-aş putea să rog pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune îndată la îndemână mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? "

La învierea Domnului Isus - Matei 28:2 "Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea." Matei 28:5 "Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit." Ioan 20:12 "Şi a văzut doi îngeri în alb şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap şi altul la picioare."

Înălțarea Domnului Isus - Faptele apostolilor 1:10 "Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb "

b. Stăpânirea absolută a Fiului

8. pe cînd Fiului I-a zis: „Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este în veci de veci; toiagul domniei Tale este un toiag de dreptate: 9. Tu ai iubit neprihănirea şi ai urît nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai pe sus decît pe tovarăşii Tăi.“

Psalmii 45:6-7 "Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al Împărăţiei Tale este un toiag de dreptate. Tu iubeşti neprihănirea şi urăşti răutatea. De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă."

Domnie dumnezeiască. Primul lucru pe care îl afirmă despre Domnia lui Hristos este că este domnia lui Dumnezeu. Hristos este numit Dumnezeule. Respectul nostru pentru Hristos va fi reglementat de această înțelegere a naturii Sale.

Domnie veșnică. Al doilea aspect afirmat este că domnia lui Hristos este în veci de veci. Domnia lui Hristos este veșnică. Despre nici un înger nu se spune că este veșnic. Noi suntem uniți cu Acela care este Domn în vecii vecilor.

Domnie dreaptă. Al treilea aspect este caracterul domniei lui Hristos afirmat prin cuvintele toiag de dreptate. Hristos, spre deosebire de oameni, conduce prin dreptate.

Domnie a Sfântului. Al patrulea aspect este pasiunea lui Hristos pentru neprihănire arătată prin contrastul: iubit neprihănirea și urât nelegiuirea.

Domnie autorizată. Textul arată că Însuși Dumnezeu a autorizat domnia suverană - supremă a lui Hristos Dumnezeule, Dumnezeul Tău te-a uns. Această ungere înseamnă autorizarea în funcție și poziție.

Domnie supremă. Al cincilea aspect subliniat este supremația lui Hristos în compania Lui. Din nou este numit Dumnezeule de Însuși Dumnezeu. Această superioritate este arătată prin (1) numele dat; (2) ungerea dată și (3) poziția superioară tovarășilor Lui.

4. Suveranitatea veșnică a Fiului în univers

10. Şi iarăş: „La început, Tu, Doamne, ai întemeiat pămîntul; şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale. 11. Ele vor pieri, dar Tu rămîi; toate se vor învechi ca o haină; 12. le vei face sul ca pe o manta, şi vor fi schimbate; dar Tu eşti acelaş; şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.“

Psalmii 102:24-27 "Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic! Tu ai întemeiat în vechime pământul şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu vei rămâne; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba. Dar Tu rămâi Acelaşi şi anii Tăi nu se vor sfârşi."

Isus crează universul: (1) Isus este numit Doamne, adică Dumnezeu pentru că din psalm asta se înțelege când este numit Dumnezeule; (2) Se menționează că a creat atât pământul cât și cerurile, cele două aspecte care descriu universul nostru;

Isus distruge universul: (1) Se arată atemporalitatea Fiului în comparație cu creația care va pieri și se va învechi; (2) Hristos este Acela care le va schimba pe toate. Creația va fi înlocuită cu una nouă, nu va dispărea pentru totdeauna. Imaginea folosită este aceea a schimbării unei haine vechi cu una nouă. Aici se așează nădejdea noastră pentru lumea nouă, nu doar pentru cer. Apoi Hristos este din nou prezentat ca Cel ai cărui ani nu se vor sfârși pentru că El este veșnic.

5. Așezarea Fiului în poziție supremă la dreapta Tatălui

*13. Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?“ *

Psalmii 110:1 "Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” – "

Este interesant de observat felul în care autorul cărții își construiește argumentul. El spune că deodată ce nu scrie despre vreun înger acest lucru înseamnă că el nici nu există. Argumentul pe cât este de important pe atât de eronat poate fi aplicat pentru că există multe lucruri despre care Biblia nu spune nimic dar care există.

Pasajul este interpretat suplimentar în Evrei 10:12-13 "El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. "

Așezarea la dreapta Tatălui. Întâi autorul descrie poziția lui Hristos după înălțarea Sa. În această poziție Hristos a primit promisiunea suveranității absolute.

Aducerea vrăjmașilor sub supunere. Următorul aspect este o descriere a poziției supreme pe care o va avea Hristos la întoarcerea Sa când va fi îndeplinită deplin această profeție și toți vrăjmașii Lui îi vor fi supuși pentru totdeauna.